Rezistent la exterior, lemnul de alun este foarte potrivit pentru garduri împletite sau din țăruși

Am ajuns să citesc despre alun pentru că cineva m-a întrebat de curând cum ar fi mai bine să finiseze un astfel de gard. Știind că alunul este mai mult un arbust și că destul de rar ajunge la diametre care că permită debitarea unor scânduri late, am început să citesc tot ce am găsit despre alun, lemnul de alun și utilizările lui. Am adunat toate informațiile în cele de mai jos.

Alunul – Corylus Avellana

Corylus Avellana, alunul comun sau alunul european (hazel, în engleză) este răspândit peste tot în Europa, din Norvegia până în Italia și din Spania în Urali, mai puțin în Islanda și câteva insule din Mediterană. Este apreciat în primul rând pentru alunele sale și de aceea este cultivat în întreaga lume. În Europa, culturi mari de alun găsim în Spania, Italia și Turcia. Alunul preferă climatele moderate cu temperaturi ridicate în timpul sezonului de vegetație, dar poate rezista și la temperaturi de -15°C. Turcia oferă condițiile optime de cultivare, având o temperatură medie anuală de 13-16°C și regim moderat de precipitații.

Alunul este de obicei un arbust ce poate ajunge la 4-8 m înălțime, uneori chiar peste 10 m. Tulpina este ramificată, iar ramificarea poate porni chiar de la nivelul solului. Scoarța este gri cu pete albe mari, netedă și fină la arbustul tânăr, dar groasă și ridată pe măsură ce crește. Frunzele sunt rotunde și ușor alungire spre vârf, cu marginea zimțată și cu peri fini pe spate. Florile sub formă de mâțișori apar devreme primăvara, înaintea frunzelor. Fructul este dur, sub forma unei nuci aproximativ sferice, galben-maronie cu o zonă mai deschisă la culoare la bază.

Alunul crește în pădurile de foioase. Durata medie de viață este de 80-100 de ani. Se poate înmulți atât prin semințe cât și prin lăstari. Încolțește repede și se răspândește foarte repede. mai ales după incendii.

Caracteristicile lemnului de alun

Lemnul de alun este alb roșiatic și face parte din categoria foioase. Nu este însă unul dur, fiind ușor de sculptat. Tulpinile subțiri sunt foarte elastice fiind ușor de îndoit și chiar de înnodat. Este un lemn de foc foarte bun, arde repede și fără scântei și degajă căldură. Arde bine chiar și fără să fie uscat. Este rezistent la exterior și durabil.

Alunul are o proprietate care-i permite să ”fabrice” tulpini drepte și înalte, foarte potrivite pentru garduri. Fiind un arbust. are mai multe tulpini care pleacă dintr-un trunchi comun. Dacă parte dintre tulpini sunt tăiate de deasupra solului, din trunchi vor ieși lăstari care vor crește mai drepți, mai viguroși și mai înalți. Operația poate fi repetată și astfel un alun poate ajunge să trăiască sute de ani.

Utilizări

Principala utilizare a alunului sunt fructele lui bogate în uleiuri și vitamine. Dar și lemnul de alun poate fi folosit în diferite domenii. Unul unde este utilizat datorită rezistenței bune la exterior este fabricarea gardurilor. Acestea pot fi făcute din nuiele împletite, din țăruși ciopliți înfipți în pământ și legați între ei cu sârmă sau din scânduri mici legate la fel, cu sârmă. Pentru a crește rezistența la exterior țărușii și scândurile trebuie tratate cu produse pentru exterior. Se folosește de asemenea, la obținerea aracilor pentru vie, hamei sau grădina de legume.

Datorită elasticității lui ridicate, din lemn de alun se fac bastoane pentru mers, arcuri, undițe, inele pentru coșurile de baschet sau pentru butoaie, coșuri și mobilier împletit. Se folosește pentru a obține mici piese de decor sau pentru a sculpta linguri sau mici obiecte.

Pe lângă utilizarea ca lemn de foc, prin arderea lemnului de alun se obține un cărbune foarte bun din care se fac praf de pușcă și mine de creion.

Alunul și miturile

Alunul se regăsește în miturile populare pe tot teritoriul Europei fiind menționat și în opere literare. În basmele fraților Grimm se menționează că ramurile de alun sunt cea mai mare protecție împotriva șerpilor și a altor creaturi care trăiesc în pământ. Aceeași credință o întâlnim și în folclorul românesc.

Celții și druizii credeau că alunele sunt o sursă de înțelepciune, iar copacul însuși era sacru. Celții credeau că este și un simbol al fertilității. În mitologia greacă ramurile de alun erau țesute în coifuri și purtate pentru a-i proteja pe războinici de rău. În credința populară irlandeză de spune că poți dezvolta puteri profetice dacă bei o băutură specială făcută din alune.

Alunul a fost mult timp asociat cu apa, deoarece crește cel mai bine pe pământul umed. Bețele de alun sunt folosite și acum în multe țări pentru a descoperi izvoare sau surse de apă.

Sper să considerați interesante informațiile. Dacă aveți completări, întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.