Terrasses, porches, porches

Mă uitam zilele trecute la un film american de weekend, ușurel și pozitiv, nici nu contează cum se chema. Ce mi-a atras atenția însă a fost o pledoarie ținută de unul dintre personajele principale – un arhitect – pentru casele cu terasă. Nu era vorba despre terasele acelea mari și luxoase ale unui penthouse sau despre terasa din spatele unei vile cu 2 etaje și 20 de camere. Vorbea despre mica terasă – porche cum spun americanii – care te întâmpină la intrare și care seamănă foarte bine cu prispele sau pridvoarele caselor țărănești.

Prisme de la maison des grands-parents

Căldura cu care vorbea despre importanța terasei pentru cel care vine în vizită, dar și pentru membrii familiei, mi-a amintit de casa bunicilor unde mi-am petrecut o bună parte din vacanțele copilăriei. Avea prispă, atât în spatele, cât și în fața casei. Gărdulețul din lemn traforat, stâlpii și broderia din lemn de sub streașină, împodobeau și personalizau casa.

Mamaia vopsea în fiecare an toată lemnăria într-o culoare gri argintiu deschis, foarte plăcută. Prispele erau locul unde întâmpina musafirii – pe cei de-ai casei pe prispa din spate, iar pe cei mai de seamă, cum era preotul, pe cea din fața casei.

Pridvorul bisericii vechi din Băița

Am găsit pridvorul din lemn care te întâmpină cu căldură și la biserica din lemn, veche de mai bine de 300 de ani, din comuna Băița, de lângă Reghin, unde am fost câteva zile în această vară. Biserica foarte frumoasă, dar din păcate nerestaurată, are acest pridvor de lemn pe partea unde este și ușa de intrare în biserică.

Pridvorul era construit cu scopul de a proteja biserica și oamenii de animale și intemperii. Pe lemnul bisericii și al pridvorului sunt sculptate multe semne specifice acestor construcții, simboluri care aveau rolul de a proteja construcția de duhurile rele. Descoperim printre ele crucea, sfoara, soarele și capul de cal.

Pridvoarele înguste au evoluat spre terase late și primitoare

Cu timpul pridvoarele au evoluat, s-au mai lățit pentru a face loc băncilor, balansoarelor și uneori chiar meselor.

S-a renunțat la simbolurile sculptate în lemn, au apărut culori variate și materiale de protecție sofisticate. Designul s-a schimbat pe ici pe colo, fără însă a i se altera mesajul.

A rămas același aspect general de bienvenue pe care îl simți când vezi o astfel de casă. A rămas locul pe lângă care treci și aștepți să vezi, într-un balansoar, un chip cunoscut care te salută zâmbind.