Techniques de construction en bois utilisées dans le passé

Lemnul, piatra și lutul sunt cele mai vechi materiale de construcții. Cu mult înainte să apară cimentul și betonul, oamenii și-au construit adăposturi din piatră și lemn. Lutul era folosit pentru a le ține împreună, dar și pentru a izola casa. Meșteri pricepuți foloseau tehnici de construcție care sunt și astăzi folosite pentru a construi case ecologice tradiționale. Despre lemn pentru construcții și tehnicile tradiționale de construcție urmează să vă spun în continuare.

Discutam zilele acestea cu un prieten despre vechile case făcute de meșteri, care lucrau numai din instinct și experiență, fără să fi deprins cunoștințe de pe la vreo școală. Mihai, inginer constructor cu multă experiență acumulată atât în țară, cât și în străinătate, îmi spunea cât de impresionat este de felul cum construiau acești meșteri. De la el am aflat câteva moduri de a folosi lemnul confom tehnicilor tradiționale de construcție. Și nu este vorba despre case din lemn ci despre folosirea lemnului în construcția caselor.

Cum poate fi construită prin tehnici tradiționale o pardoseală „caldă”

Problema cea mare la o casă „pe pământ” este pardoseala mereu rece. Ca să nu fie frig la picioare ar trebui să ai chauffage par le sol. Există însă o modalitate de construcție prin care poți să obții o parsoseală cu o temperatură acceptabilă și constantă.

Casa nu va avea fundație clasică ci una din materiale naturale. Se folosește balast ca strat drenant și piatră de râu. Peste ele se pune piatră spălată sau concasată și în final zgură. Toate aceste straturi vor asigura drenajul și împreună reprezintă fundația.

Peste fundație se pun grinzile din lemn sub forma unui cadru – talpa casei. Cadrul este împărțit în spații de 60 cm lățime cu ajutorul altor grinzi din lemn. Între ele se pune pentru a izola, rumeguș tratat. Tratarea este obligatorie pentru a îndepărta insectele care pot pune în pericol lemnul (cari).

Perpendicular pe grinzi se bat dulapii de lemn care sunt suportul pentru dușumea. Se obține astfel o pardoseală cu aspect plăcut si foarte bine izolată termic.

Construirea tavanului pe structură din lemn, izolat cu materiale naturale

Și tavanul poate fi construit și izolat în mod tradițional, folosind ca materiale de construcții lemn și lut. În general nivelele unei case sunt separate cu planșeu de beton. Acesta îngreunează casa, solicitând destul de mult structura de rezistență.

Se poate însă construi cu lemn. Folosind grinzi din stejar se face un cadru sprijinit pe stălpii de susținere exact ca cel de mai sus. Pe grinzi se bat la exterior, pe partea dinspre cameră, șipci din lemn de 2/2 cm, nu una lângă alta ci cu întrerupare de o șipcă – adică una da și alta nu. Între grinzi se izolează cu vălătuci din lut. Ce sunt aceștia? Lut de construcție amestecat cu paie uscate și făcut sub forma unor suluri. Lutul este foarte bun izolator, atât termic cât și fonic.

Pe șipcile dinspre cameră se prinde plasa de rabiț care se tencuiește cu mortar sau cu un lut mai subțire și după uscare se văruiește.

Construirea tradițională a pereților casei pe structură din lemn

Dacă tot am făcut fundația și tavanul tradițional, să vedem cum se fac tradițional pereții pe structură din lemn. Pe conturul din grinzi de stejar care formează talpa casei se ridică la colțuri stâlpi verticali. Se mai pun stâlpi în dreptul ușilor și ferestrelor. Capătul de sus al stâlpilor este prins de un alt cadru de lemn, cel al tavanului.

Pentru a avea o structură solidă fiecare pătrat sau dreptunghi format de grinzile verticale și orizontale este întărit cu grinzi oblice care unesc ungiurile opuse. De-o parte și de alta a grinzilor verticale, adică la exteriorul și la interiorul casei, se bat șipci orizontale din lemn cu pauză între ele. Se formează astfel un fel de perete gol care ulterior va fi umplut la interior cu lut amestecat cu paie.

Pregătirea lutului pentru umplerea pereților

Lutul era amestecat cu paie chiar lângă casă și pentru a fi foarte bine amestecat era „jucat” în picioare de femei și copii. Printre ei era și un meșter priceput care știa ce consistență trebuie să aibă lutul pentru a obține cele mai bune rezultate. Din când în când turna puțină apă care era înglobată în amestec cu picioarele.

Când ajungea la consistența potrivită, lutul era pus în interiorul peretelui de lemn și bătut foarte bine pentru a nu rămâne spații libere. Totul trebuia să se desfășoare repede pentru că amestecul nu rămânea mult timp la consistența optimă.

Definitivarea pereților la exterior

După ce pereții erau încărcați cu lut, pe exterior se băteau șipci înclinate la 45º. Șipci scurte erau bătute un rând orientate într-o parte, iar rândul următor în cealaltă parte. Până sus erau mai multe astfel de rânduri care stabilizau și rigidizau foarte bine casa. Între șipci se încărca cu lut mai subțire, ca o tencuială, după care se văruia sau se vopsea. Astfel de case se întâlnesc frecvent în zona Suceava – Rădăuți – Vatra Dornei. La unele case lutul a mai căzut în timp și astfel se văd foarte bine șipcile bătute într-o direcție sau alta.

Cu îmbinările lemn pe lemn casa era mai flexibilă și mai rezistentă la mișcările pământului iar tratamentul natural făcea lemnul foarte durabil

Acum, chiar dacă sunt făcute după metode tradiționale, se mai folosesc cuie de metal sau alte astfel de metode de îmbinare. În trecut însă îmbinările erau toate lemn cu lemn – coadă de rândunică, nut și feder – iar cuiele erau și ele tot din lemn.

Și tratarea lemnului se făcea natural. Lemnul de la talpa casei era ars bine pentru a fi mult mai rezistent la apă, la foc și la atacul insectelor. Cel expus, după ce era ars era dat cu ulei având astfel o protecție și mai bună la umezeală.

Lemnul folosit în trecut pentru construcții era dur și greu, cu conținut ridicat de taninuri care-l făcea rezistent în timp. Era folosit în special chêne, mélèze, iar în zona de sud, unde se găsea din belșug, acacia. Era lemnul clasic pentru structuri de rezistență, fiind folosit chiar și verde (neuscat). Astfel de construcții au traversat vremurile, iar dacă a fost dărâmate, s-a recuperat lemn sănătos care a putut fi refolosit la alte construcții.

Încet-încet realizăm că nu tot ce era în trecut era rău și nu tot ce înseamnă material modern este obligatoriu și bun. Cred că cel mai bine ar fi să nu pierdem nimic din ce a fost și din ce este, împletind tehnici vechi, uitate uneori, cu materiale de construcții moderne.