Toiture en roseau - installation, avantages et inconvénients, exigences pour une efficacité maximale

Un acoperis din stuf este în egală măsură vechi și nou, tradițional și modern. Cu toate că stuful este un material ce pare la îndemână si care a fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru acoperirea caselor, acum el este un material nu tocmai ieftin, folosit cu precădere de deținătorii de case vechi sau de cei care vor o casă cu un aspect deosebit. Astfel de case sunt întâlnite în zonele selecte din Olanda, Germania,  Belgia, Franța sau Angleterre și numărul lor crește an de an. Acoperișul din stuf nu mai este nici la noi o rămășiță a trecutului. Case, foișoare și chiar umbrelele din zonele exclusiviste de pe litoral sunt acoperite cu stuf. Să aflăm mai multe despre acoperișul din stuf, mai ales că aspectul estetic nu este singurul lui avantaj.

Couvrir les maisons avec des roseaux

Acoperirea caselor cu plante care prin suprapunere împiedică pătrunderea apei este o metodă întâlnită în toată lumea. De la paie până la frunze de palmier, oamenii au găsit întotdeauna ceva la îndemână cu care să acopere casa pentru a fi la adăpost de intemperii, furtuni sau variații de temperatură.

Acoperirea tradițională cu stuf este specifică zonelor unde stuful este o plantă obișnuită, adică zonele mlăștinoase, cu apă multă. Așa cum în zonele cu păduri casele tradiționale erau din lemn, în zone precum lunca Dunării, Delta Dunării, dar chiar și în anumite zone din Transilvania, acoperișul era din stuf.

În satul bunicilor mei – la 60 de km de București, pe malul Ialomiței – acoperisul din stuf era un semn de sărăcie. În zona mlăștioasă ce se forma pe malul jos al râului, era stuf era din belșug. Așa că nu trebuia decât să-l tai și să-l faci snopi, după care să acoperi casa. Îmi amintesc că vecinii bunicii aveau o astfel de casă micuță acoperită cu stuf. Era o familie sărmană, cu 3 copii. Casa avea o „tindă și o odaie” cum se spune în zonă, adică un hol de intrare și o cameră. Stuful pus pe casă era încă un semn a vieții grele pe care o duceau.

Acum însă un acoperis din stuf te poziționează în cu totul altă zonă. După o perioadă în care a fost uitat, stuful a revenit ca multe alte materiale naturale, oamenii redescoperindu-i virtuțile. Și la fel ca alte materiale naturale, valoarea lui a crescut simțitor, acum fiind semn al bunăstării.  Pe lângă casele vechi, restaurate, în Anglia, Olanda sau Germania apar din ce în ce mai multe astfel de case. Aspectul deosebit, atât din exterior cât și din interior (atunci când se alege să nu fie acoperit cu alte materiale), cât și proprietățile excelente de izolare fac din stuf un material foarte apreciat.

Qu'est-ce que le roseau ?

Dar să vedem întâi ce este stuful. Este o plantă erbacee perenă (în latină Phrogmites Australis) numită și trestie sau trestie de apă. Locul preferat de creștere sunt terenurile mlăștinoase, pe malul lacurilor, al bălților sau al râurilor lente. Delta Dunării este un loc foarte prielnic pentru stuf, suprafața acoperită ajungând la 1500 km².  Aici rădăcinile de suprafata ale stufului se împletesc cu ale altor plante, formând plauri care se desprind uneori de fundul bălților formând insule.

Tulpina crește până la 2-3 m iar în cazuri excepționale poate ajunge chiar la 4-5 m. Tulpina matură este rezistentă, elastică, cu un ușor luciu de suprafață asemănător cerii. Acest aspect face ca apa să alunece cu usurință pe suprafață, împiedicând băltirea și infiltrarea.

Stuful se culege iarna, când este uscat. Perioada pentru cules începe la jumătatea lunii noiembrie și se termină la jumătatea lunii martie. Recoltarea se face atât manual cât și mecanizat. Pentru a proteja terenul (cum este cazul Deltei Dunării) se renunță de multe ori la utilaje, recoltarea făcându-se doar manual. Este o muncă foarte grea, oamenii stând de multe ori cu picioarele în apa rece. Dar pentru oamenii deltei această muncă este de multe ori singura lor sursă de câștig. Stuful din Delta Dunării este exportat aproape în totalitate în țări din Europa (Germania, Olanda, Danemarca).

Stuful este folosit ca material de construcții (acoperiș, garduri), bază pentru fabricarea hârtiei, a biomasei, pentru împletituri sau ca furaj pentru animale. În trecut, cel din Delta Dunării era intens exploatat pentru obținerea hârtiei. Acum, în România, nu se mai obține hârtie din stuf.

Avantages d'un toit en roseaux

Stuful este considerat unul dintre cele mai vechi, dar și cele mai bune materiale pentru acoperirea caselor. Un acoperis din stuf nu are nevoie de izolație termică, stuful funcționând el însuși ca izolator. La o grosime de 28-30 cm, coeficientul de transfer termic este 0,31. Dacă îl veți compara cu autres matériaux isolants veți descoperi un foarte bun material izolant.

Stuful este și un très bon isolant acoustique. Structura lui face ca zgomotul ploii sau al grindinei să se piardă, iar traiul sub un astfel de acoperiș să fie liniștit și plăcut.

Cu toate că mulți spun că acest acoperiș este foarte sensibil la foc, pare că nu este așa. Felul în care este montat îl face foarte dens ceea ce încetinește foarte mult propagarea focului. Un astfel de material arde mocnit și de multe ori, din lipsă de aer, focul se stinge. Specialiștii spun că acoperișul seamănă cu o carte groasă. Cu toate că fiecare pagină arde foarte ușor, cartea închisă este foarte greu de ars.

Le toit de roseaux nu este sensibil la îngheț, grindină, zăpadă sau furtuni. Nu îl ia furtuna ca în Cei 3 purceluși pentru că  prinderea se face direct de grinzile șarpantei, așa că devine corp comun cu casa.

Pas besoin de gouttières, ni d'œillets sau alte astfel de amenajări pentru colectarea apei.

Il s'agit d'un matériau ecologic și rentabil. Cu toate că este mai scump decât celelalte materiale folosite pentru acoperirea casei (țiglă, tablă, covor bituminat) rezistența lui mare în timp, economia făcută cu izolarea acoperișului și costurile energetice mai mici fac ca investiția să se amortizeze într-un timp scurt.

Este foarte rezistent în timp. Dacă este bine montat iar șarpanta are inclinația peste 45º, un astfel de acoperiș rezistă minimum 45-50 ani. Se recomandă o reîmprospătare la 15-20 de ani pentru că se tasează, dar nu trebuie schimbat și pus altul nou, cum este cazul celorlalte tipuri de învelitori.

Cum se montează un acoperis din stuf

Acoperisul din stuf trebuie montat de specialiști pentru a fi eficient. El poate fi montat pe orice fel de casă, nouă sau veche, indiferent de design, cu condiția ca panta sa fie de min.45º. Pentru montaj, pe șarpantă se bat din loc in loc scânduri inguste. Nu ca pentru un alt acoperiș sub acoperiș ci numai pentru a susține stuful.

Stuful folosit trebuie să fie sănătos, fără putregai sau mucegai și nu trebuie să fie amestecat cu alte plante. Se folosesc plante mature pentru ca tijele să fie solide, drepte și flexibile. Înălțimea tijei trebuie să fie între 1,4 și 1,8-2 m. Stuful se cumpără sub forma de snopuri care se mai numesc și maldăre. Pentru a acoperi 1 m este nevoie de 8 snopuri.

Montajul începe de la baza acoperișului, cu partea mai groasă a tijei la bază. Se pun snopii pe toate lungimea, se desfac și se presează. Presarea se face cu o riglă de lemn, perpendicular pe lungimea stufului. Tija este prinsă cu sarmă de grinzile șarpantei. După presare se vine cu o sculă numită pieptene sau batcă si se bate stuful de la bază spre vârf până ce devine uniform. Se coase apoi cu sarmă de grinzi. Cel de-al doilea strat va avea ca bază rigla de lemn transversală. Se urmează același procedeu până la vârf. Acolo maldărele se pun în lungul coamei astfel încât să nu existe posibilitatea ca apa să pătrundă. La final riglele de lemn se scot și se face finisajul final pentru un aspect cat mai uniform.

La început culoarea stufului este un amestec de de galben, portocaliu si maroniu, culoarea naturală a tijei. În timp, din cauza razelor soarelui, începe să capete mai întâi o culoare gri închis, după care trece în brun închis spre negru, cu aspect califelat.

Cerințe pentru maximum de rezultat

Pentru a fi eficient, un acoperis din stuf trebuie să aibă o grosime de 28-30 cm iar panta să fie de min.45º. Astfel apa nu pătrunde și se scurge spre poale, fiind dirijată de tijele trestiei.

Tot de pantă ține și timpul de viață al acoperișului. Specialiștii au demonstrat că la o înclinație de 25º, timpul este de până la 25 de ani, la 30º, 15-20 de ani iar peste 45º se vorbește de 45 de ani și peste.

Calitatea materialului trebui să fie foarte bună. Cu cât tratamentele chimice sunt mai puține cu atât planta este mai rezistentă în timp. Materialul trebuie să fie bine uscat pentru a nu mucegăi.

Designul acoperișului și modul cum este facută acoperirea sunt importante. Maldărele trebuie astfel așezate încât să nu colecteze foarte multă apă într-o parte de acoperiș și foarte puțină în alta. Apa trebuie astfel direcționată încât să se scurgă cât mai uniform de pe acoperiș.

Nu trebuie să existe muchii pentru a nu permite intrarea apei. Acolo unde este muchie (coama casei) snopul se pune în lungul muchiei, iar muchia dintre ape și cele de la lucarne (ferestrele din mansardă) sunt acoperite rotunjit.

Rezistența în timp depinde și de poziționarea casei și de cât este de expusă la intemperii sau alte vicisitudini ale vremii.

Il y a aussi des inconvénients

Principalul dezavantaj pare a fi prețul. Un astfel de acoperiș poate fi și de 3-4 ori mai scump decât unul de țiglă, care nici el nu este ieftin.

Păsările care caută tot felul de insecte printre trestii sau își fac cuib pot fi iar un dezavantaj. Nu este vorba de mizeria pe care o pot face ci de stricăciuni veritabile.

Uneori poate fi dificil de asigurat o astfel de casă. Sunt firme care contestă rezistența la foc. Firmele care montează acoperișuri din stuf au demonstrat însă rezistența lucrărilor lor, căpătând și certificate care atestă acest lucru. De aceea este bine să lucrați cu astfel de firme, dacă vă hotărâți pentru un acoperiș din stuf.

Sper să fi aflat lucruri noi și astăzi citind acest articol. Dacă îl considerați interesant și pentru alții, îl puteți distribui. Dacă aveți întrebări, completări sau comentarii, le puteți lăsa mai jos, în spațiul dedicat.