Comment appliquer le bain pour éviter les taches dans la zone des fibres nouées et torsadées ?

În zona nodurilor sau pe anumite porțiuni unde fibra este răsucită apar pete de culoare. Cum pot evita pe viitor acest defect? Această întrebare a generat o mulțime de comentarii legate de frumusețea naturală a lemnului, de unicitatea lui, mulți spunând că așa trebuie să fie și acesta este farmecul lui. Așa este, lemnul are personalitatea lui și pe mulți dintre noi, tocmai această colorare unică ne face să-l iubim. Dar sunt puțini cei care merg să cumpere din magazin mobilier de lemn și acceptă ca acesta să aibă pete și culoare neuniformă, indiferent care ar fi explicația pentru acest lucru. La mobilierul de serie, cel făcut astăzi trebuie să semene cu cel de ieri sau de mâine, chiar dacă lemnul folosit (și vorbim de aceeași specie) are diferențe. Ce metode se folosesc pentru a evita apariția petelor în zonele cu probleme ale lemnului, descoperiți mai jos.

Chiar dacă este o problemă de absorbție diferită, doar șlefuirea nu ajută

Problemele la colorarea lemnului cu baiț apar din cauza absorbției diferite. Lemnul nu este corect șlefuit, nu este bine desprăfuit, este lovit, zgâriat sau acoperit cu grăsimi sau alte substanțe care împiedică absorbția. O suprafață de lemn care are zone cu absorbții diferite se va colora neuniform. Va absorbi cantități diferite de culoare în lemn și vor apărea diferențe de culoare, respectiv pete.

Pentru a evita această situație lemnul trebuie șlefuit corect, în trepte, cu granulații succesive. Se șlefuiește în lungul fibrei, materialele abrazive trebuie alese în funcție de lemn (lemn dur sau moale), granulația finală a hârtiei de șlefuit nu trebuie să fie foarte fină (max. 180, eventual la lemn foarte scămoșat 220) și se desprăfuiește foarte bine la final. Din păcate, șlefuirea nu ajută în cazul defectelor naturale de creștere precum fibra răsucită, fibra creață, zona nodurilor. Chiar dacă este corect șlefuit, lemnul va continua să absoarbă diferit, iar zona va ieși în evidență. Diferențele pot fi atenuate prin reducerea absorbției și uniformizare ulterioară a peliculei de lac.

Un exemplu de colorare neuniformă fără șlefuire necorespunzătoare sau defecte este colorarea lemnului de résineux. Efectul este foarte vizibil mai ales când lemnul este tăiat tangențial la inelul anual (lemn cu fladere sau catedrală). Absorbția este foarte diferită între lemnul târziu și cel timpuriu, iar aspectul este tărcat la colorare, cu lemnul târziu aproape necolorat și cel timpuriu închis la culoare. Foarte rar lemnul de rășinoase este lăsat așa, în general, fiind uniformizat ulterior.

Reducerea absorbției în lemn este cel mai sigur mod de a obține o colorare uniformă – CUM SE FACE

În cazul lemnului cu defecte naturale, reducerea absorbției în lemn va determina o colorare superficială, mult mai uniformă. Dezavantajul este pierderea parțială a desenului natural al lemnului, colorarea de suprafață diminuând diferențele naturale existente în lemn.

Absorbția se reduce aplicând pe lemn un prim strat de materiale speciale, numite izolatori, înaintea colorării. Izolatorii, ca și grundul sau lacul, conțin rășină care intră în lemn și se întărește blocând pătrunderea colorantului în profunzimea lemnului. Conținutul de rășină este mic astfel încât izolatorii să nu facă peliculă. După aplicare și uscare, lemnul are aspectul aproape neschimbat față de cum era inițial. Trebuie șlefuit, dar, atenție, șlefuirea nu mai pleacă de la 60 sau 80 ci se folosește direct 150, chiar 180. Scopul este de a uniformiza absorbția în stratul de lemn de suprafață astfel încât culoarea să se așeze uniform. Izolatorii sunt de mai multe feluri și trebuie să fie compatibili cu sistemul folosit (pe bază de apă, de solvent, cu întărire în UV, poliuretanic, etc.)

O improvizație folosită de multe ori în fabrici este aplicarea unui prim strat de grund. Acesta este mult mai diluat, chiar 1:1 cu apa sau cu solventul folosit și aplicat în cantitate mai mică pentru a nu face peliculă. Este nevoie de experiență pentru că o cantitate prea mare poate reduce aderența la straturile următoare, iar prea mică poate fi insuficientă pentru a preveni colorarea diferită.

Folosirea materialelor uniformizante reduce din diferențele de culoare

În acest caz, materialele uniformizante sunt de două feluri, unele care colorează uniform și altele care reduc din diferențele de culoare. Colorarea uniformă se obține cu baițuri speciale numite și baițuri uniformizante. Au în compoziție rășini care împiedică absorbția în profunzime și pigmenți care, în cazul acesta, nu fac soluție cu solventul pentru a colora lemnul ci plutesc în el și se depun pe suprafața lemnului. Ca și în cazul metodelor de mai sus, de reducere a absorbției, dezavantajul este estomparea desenului natural.

Metoda este des folosită în fabrici, chiar și pentru uniformizarea culorii naturale a lemnului. Ați văzut probabil de multe ori mobilier despre care se spune că este natur, adică are culoarea naturală a lemnului, dar este foarte uniform. Este așa deoarece are un strat de baiț uniformizant. De exemplu, la lemnul de frasin se aplică întâi un strat de baiț uniformizant foarte deschis la culoare (alb-gălbui) care reduce din diferența de culoare existentă în fibră. Apoi se marchează porii cu o patină foarte aproape de culoarea lor naturală. Lacul aplicat peste este foarte transparent și astfel efectul este de lemn lăsat în culoarea lui naturală.

Materiale uniformizate care reduc din diferențele de culoare se aplică între straturile de finisaj. Acestea sunt un altfel de baițuri uniformizante, un fel de corectori care se folosesc pe parcurs. Ei fac ca, la final, culoarea mobilierului să fie foarte uniformă astfel încât să poți pune, de exemplu, picioarele de mese la orice blat fără să existe diferențe. Dezavantajul este că finisajul pierde din transparență, lemnul rămânând în plan secund. Același efect se obține folosind lacuri colorate, adică lac amestecat cu o cantitate mică de baiț.

Aplicarea baițului prin metode care să evite absorbția în profunzime

Absorbția poate fi favorizată sau împiedicată și cu ajutorul metodelor de aplicare a materialelor de colorare. Dacă baițul este aplicat în abundență și apoi suprafața este ștearsă pentru a îndepărta excesul, desenul lemnului va fi scos în evidență, cu tot cu diferențele din zona defectelor naturale. Dar dacă baițul este aplicat în cantitate foarte mică, prin pulverizare, acesta se usucă la suprafață, nu ajunge să fie absorbit și colorează uniform estompând defectele.

Ca regulă generală, ștergerea baițului va pune întotdeauna în evidență desenul natural al lemnului, iar aplicarea prin pulverizare a unui baiț pe bază de solvenți repede volatili (acetonă) va uniformiza, va estompa din diferențele de culoare din interiorul lemnului.

În cazul aplicării prin pulverizare cu pistol manual, modul cum este reglată deschiderea duzei, presiunea aerului, amestecul dintre aer și baiț duce la rezultate diferite. Dacă doriți o absorbție redusă, adică o colorare uniformă, baițul trebuie să ajungă pe suprafața lemnului aproape uscat. Asta înseamnă particule  de baiț cât mai mici (duza pistolului cât mai închisă), aer mai mult în amestec (cursa pistolului la sfert sau la jumătate) și presiune mai mare (4-5 atm.).

J'espère que ces informations vous seront utiles. Comme toujours, les ajouts sont les bienvenus. Et si vous avez des questions ou des interrogations, n'hésitez pas à les laisser ci-dessous dans l'espace prévu à cet effet. Je ne manquerai pas d'y répondre.