Arte povera, în traducere, artă săracă, a fost o mișcare de artă apărută în Italia la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A influențat designul și decorațiunile interioare introducând mobilierul rustic, de modă veche și decorațiunile cu linii clasice. Este un stil care s-a impus în mobilă, fiind foarte apreciat.
Stile arte povera
Stilul arte povera în mobilă înseamnă specii de lemn mai puțin prețioase, culori clasice de nuc sau cireș închis și design simplu, sobru și util, cu linii drepte și sertare multe. Lemnul folosit este plop, tei sau anin, mai rar cireș sau frasin. La noi, mobila arte povera se fabrică de mai bine de 20 de ani și încă este la mare căutare.
Il metodo di finitura dell'arte povera è un modo per "îmbătrâni” mobilierul. Se folosesc baițuri în culori clasice nuc închis, deschis și rustic sau cireș închis. Se folosesc patine sau baițuri speciale care produc același efect de ptinare, așa-numitele glaze-uri. Patinele sunt în ton, nu contrastante, pentru că nu trebuie să iasă în evidență. Pelicula de lac nu este groasă, dar nici sărăcăcioasă, iar gradul de luciu al lacului este cuprins de obicei între 40 și 70 gloss.
Provocările finisajului arte povera
Principala provocare a acestui stil de mobilă este macinazione bianca. Lemnul folosit fiind de specii repede crescătoare au lemnul afânat și tendință de scămoșare la șlefuire. De asemenea, baițul este absorbit diferit și pot apărea pete. De aceea trebuie șlefuit cu multă grijă respectând folosirea succesivă a trei granulații diferite. Chiar dacă recomandarea este ca granulația hârtiei finale să fie 180, în acest caz se poate ajunge și la hârtie cu granulația 220. Speciile cele mai dificile sunt plopul și aninul. De multe ori plopul este înlocuit cu tei, care este foarte asemănător, dar mult mai ușor de șlefuit. Diferă foarte puțin culoarea, teiul fiind mai roșiatic.
Colorarea se face de obicei cu glaze-uri care sunt baițuri cu conținut de rășină care împiedică absorbția în profunzime. Se evită astfel apariția petelor. Uneori este necesară preparazione del bianco a lemnului astfel încât aspectul de vechi al mobilei să fie susținut și de urmele de lovituri sau zgârieturi.
Glaze-ul se aplică prin pulverizare sau cu cârpa, în exces, urmat de ștergerea excesului cu cârpa. Prin ștergere este scos în evidență desenul lemnului și se face uniformizarea culorii. De asemenea, glaze-ul funcționează și ca patină. Ștergând, îl împingem în găurile făcute la pregătirea în alb sau rămâne în marginile tăbliilor ușilor sau în colțuri. Este unul dintre cele mai simple moduri de a obține mobilă patinată.
Dacă totuși apar diferențe mari de culoare din cauza absorbției diferite, se poate uniformiza aplicând prin pulverizare un strat fin din același glaze. Cantitatea aplicată trebuie să fie foarte mică pentru a nu închide culoare si a nu scădea aderența peliculei de lac. Nu se uniformizează dacă diferențele de colorare sunt mici. Uneori chiar aceste diferențe de culoare dau farmec mobilei arte povera.
Mobila arte povera este potrivită în living sau dormitor, dar și în baie sau bucătărie. Se combină bine și cu stilul modern, o astfel de piesă de mobilier punând și mai mult în valoare liniile și decorațiunile moderne.
Spero che queste informazioni vi siano utili. Come sempre, le aggiunte sono benvenute. E se avete domande o dubbi, lasciateli nello spazio sottostante. Sono sicuro che vi risponderò.
Ok, seguo i vostri articoli con grande interesse.
"Arte Povera"? Ero perplesso. Non ho mai sentito questo termine in vita mia. Tanto più che sono un architetto e quindi suppongo di essere al corrente di tutte le tendenze artistiche.
Inoltre, lavoro nel settore dell'arredamento per un'azienda italiana che produce esattamente questo tipo di mobili che noi classifichiamo come tardo eclettismo. Non ho insistito troppo, ma di certo non immaginavo che questo stile avesse un nome e facesse parte di una tendenza.
Corrente che farebbe carriera in Romania. Hmm, qui ho qualche riserva. Comunque, grazie mille per le informazioni.
In un precedente articolo ha parlato di come si possa ricreare, imitare una finitura esistente. In qualità di specialista del settore, mi dica come si può essere creativi nel creare una finitura originale, distinta e unica. So che la finitura è estremamente laboriosa. Esistono mecenati dell'originalità nel settore?
Qual è il rapporto tra forma, funzione e finitura scelta per un mobile o per un'intera collezione?
Per quanto riguarda la finitura scelta per le ante in MDF della vostra cucina, la risposta è stata semplice e inequivocabile: patina!
Salve,
Facciamo un passo alla volta. 🙂 I mobili in arte povera vengono prodotti da molto tempo in Romania e il termine è molto usato. Mi sorprende che tu non l'abbia mai sentito prima, soprattutto perché lavori in una fabbrica. Lavoro nell'industria del legno e dei mobili dal 1988 e conosco questo termine da allora. Quando c'erano ancora le grandi fabbriche di mobili (molte delle quali nel frattempo sono scomparse) producevano 3-4 camion di mobili alla settimana. I mobili erano fatti principalmente di pioppo, a volte combinato con la calce, e la finitura era semplice e prevalentemente in tonalità noce (scuro o chiaro). La sfida con questa finitura era l'uniformità, perché il pioppo assorbe in modo diverso e le macchie apparivano.
Mi chiedete dell'originalità di una finitura e del rapporto tra forma, funzione e finitura. La mia opinione è che una finitura non dovrebbe essere trattata da sola, separata dall'insieme. Una finitura non è nulla senza il mobile sottostante. Bisogna sempre guardare all'insieme. Infatti, come rifinitori del legno, possiamo copiare una nuova finitura apparsa a chissà quale fiera, ma non la copiamo per stare su una finestra di legno ma per essere tutto un mobile. Oppure, se non corrisponde al modello, non l'abbiamo copiata. Posso fare un esempio. Una volta ho realizzato una finitura campione per una fiera che ha avuto un grande successo. Si trattava di un piccolo mobile. Uno degli italiani con cui lavoravo mi chiese di fare una libreria con quella finitura subito dopo la fiera. Il risultato è stato orribile, non si adattava affatto. Per questo dico che tutto deve essere visto come un quadro e che tutti i soggetti coinvolti sono importanti.
Tutto il meglio!