Stare drewniane domy w zaskakującym Nesebar

Un eveniment de familie mi-a oferit ocazia să petrec câteva zile de vacanță în Bulgaria. Cum soarele foarte puternic mai mult ne-a îndepărtat de plajă, am decis într-una din zile să vizităm orașul Nesebar aflat la mică distanță de Sveti Vlas, stațiunea unde ne-am petrecut vacanța. Nu știam la ce să mă aștept, nu aveam nicio informație despre micul oraș de la Marea Neagra. Avea să mă întâmpine un orășel medieval perfect întreținut, cu case vechi din lemn foarte autentice, cu străzi pietrite, ziduri de apărare și multe biserici vechi. Perla Mării Negre, cum am aflat mai târziu că i se spune, își justifică perfect numele, fiind cu adevarat o perlă atent și cu dragoste protejată.

Doar câteva informații despre Nesebar

Îl veți găsi în prezentări și cu numele de Neseber sau Nesebur sau scris cu dublu „s”. Este situat în provincia Burgas, la doar 5 km de Sunny Beach, cea mai mare și mai cunoscută stațiune bulgărească de la malul Mării Negre. Are două părți, orașul vechi și cel nou, legate de un istm construit, orașul vechi fiind pe o insulă.

Orașul cu aspect medieval este construit pe vechile ruine ale așezării trace Mesambria, având în spate peste 3000 de ani de istorie zbuciumată. A fost de-a lungul timpului sub dominația grecilor, a imperiilor Roman, Bizantin și Otoman. Urmele trecerii lor se vad încă în ruinele zidurilor cetății, în bisericile și casele din lemn și piatră. Aspectul actual al orașului este medieval, el fiind reconstruit în perioada renascentistă. Din acea perioadă încă se mai găsesc peste 60 de case autentice.

În 1983 Nesebar a fost declarat monument UNESCO și din acel moment a început restaurarea lui. Pe lângă casele vechi au fost construite și case noi cu aspect identic. Orașul vechi este unitar, nu are nimic care să-i perturbe imaginea de oraș medieval. Toate construcțiile cu aspect modern sunt în cealaltă parte, în orașul nou. De-a lungul timpului orașul a pierdut 1/3 din întreaga suprafață (acum are 32 km²), fiind acoperită de apă, vechile ziduri ale cetății fiind încă vizibile la distanță de țărm.

Stare domy w Nesebar

Casele, în ciuda faptului că par diferite, sunt toate construite după același tipar – parter din piatră peste care este construit etajul din lemn. Au un aspect vechi autentic cu toate că sunt adaptate noilor condiții de trai. Orașul vechi este locuit și primește anual un număr de turiști de câteva ori mai mare decât numărul total al locuitorilor lui (puțin peste 13.000).

M-am uitat cu atenție la casele care păreau neschimbate de sute de ani și am descoperit, cu foarte mare greutate, ferestre noi. Perfect făcute, perfect încadrate, fără să schimbe aspectul general al casei. Sunt și case vizibil mai noi, care nu diferă cu nimic de arhitectura și aspectul general al celor vechi. Totul este atât de unitar ca ai senzația că o singură persoană a lucrat pentru a construi întregul oraș.

Și imaginați-vă că majoritatea acestor stare drewniane domy au la parter magazine, restaurante, sunt hoteluri sau au mici terase în spate sau în partea dinspre mare. Cu toate că pare un mare muzeu în aer liber, casele sunt locuite permanent, orașul are viață tumultoasă care, datorită climei blânde, durează mai mult decât într-un oraș obișnuit de la mare (până în octombrie). Mii de turiști îl vizitează zilnic iar alții vin pentru un sejur minunat, pe plaje pe nisipul socotit cel mai fin de pe tot litoralul și cu restaurante cu terase discrete, acoperite cu viță de vie, de unde poți vedea marea.

Acuratețea renovărilor

Mergând pe straduțele Nesebarului am simțit la un moment dat miros de olej do drewna. M-am uitat în jur să descopăr atelierul unde se lucra cu acel ulei. Mi-am dat seama într-un târziu că fusese reparat un drewniana okiennica. Am realizat acest lucru pentru că avea acel luciu de proaspăt uleiat.

Cred că am stat acolo un sfert de oră să văd dacă lemnul era vechi și reuleiat sau oblonul era refăcut în totalitate. Nu sunt foarte sigură nici acum, dar cred că a fost refăcut. Drewno zostało spalone, șlefuit cu atenție pentru a-l structura și apoi colorat pentru a căpăta o ușoară nuanță, o patină galben roșiatică.

Oblonul era prins cu un cârlig de sarmă de ferestră, pentru a nu se deschide foarte mult și avea pe el toate elementele care-l duceau în urmă cu sute de ani – cuie, încuietori vechi, zgârieturi. Văzând modul cum a fost refăcut am ințeles de ce arată Nesebarul atât de autentic.

Vecinii nostri bulgari ne pot învăța multe

Dupa 5 zile petrecute pe litoralul bulgaresc am înțeles că avem multe de învățat de la vecinii noștri. De la casele vechi din lemn, întreținute și refăcute astfel încât să nu fie alterat cu nimic aerul medieval, până la invitația, făcută în românește, de a mânca un pește”prea bun, prea ca la mare”, de la spațiile verzi întreținute de și brazii erau mai verzi ca-n pădure, până la serviciile perfecte primite peste tot de la oameni amabili, tot am putea învăța dacă ne-am dori. Condiții există, ceva voință ne-ar mai trebui.

Și să nu uit! Dacă ajungeți în Sveti Vlas nu ocoliți restaurantul Balkan. Veți găsi multe feluri demne de un Masterchef gătite de Elena, româncă de-a noastră. Am descoperit întâmplător restaurantul și am continuat să mergem pentru că ne-a plăcut mâncarea. Într-o seară, ospătarul ne-a spus că bucătarul este din România. I-am transmis felicitări pentru felul cum gătește, a venit să ne salute și așa ne-am împrietenit. Am lăudat supa de pește, care-mi amintea de Deltă și mi-a spus că de acolo s-a inspirat. Dacă sunteți în zonă, mergeți la Balkan, veți fi surprinși cât de bine veți mânca.