Kiedy szlifować drewno na mokro i jakie są tego zalety?

Șlefuirea lemnului este o parte importantă a procesului de finisare. Oricât de bune ar fi baițurile, lacurile sau vopselele folosite, fără o șlefuire corectă nu se vor obține suprafețe fără pete, rezistente și plăcute la atingere. Când ajunge la șlefuire, lemnul a trecut deja prin faza de uscare naturală sau forțată, în uscătoare și prin cea de prelucrare mecanică. În marea majoritate a cazurilor, șlefuirea se face uscat, pe lemnul așa cum vine de la prelucrarea mecanică. Sunt însă situații când este nevoie de o ușoară umectare a suprafeței pentru ca rezultatele să fie cele dorite. Care sunt aceste situații, cum se face umectarea și șlefuirea, care sunt avantajele și când nu trebuie folosită această metodă, aflați în cele ce urmează.

Ce presupune șlefuirea cu umectare/umezire

Șlefuirea cu umectare se face pentru a șlefui mai fin lemnul, pentru a îndepărta unele defecte apărute în timpul prelucrărilor mecanice sau pentru a reduce cantitatea de praf rezultată. Nu întotdeauna se dorește o șlefuire foarte fină a lemnului pentru că pot apărea consecințe nedorite ca aderența scăzută și colorarea cu pete. Despre aceste consecințe am scris pe larg tutaj. În mod obișnuit, șlefuirea uscată succesivă cu hârtie cu granulația 80 și 150 sau 120 și 180 este suficientă pentru a obține suprafețe uniform colorate și aderența bună a lacului.

Sunt situații însă când umectarea ajută la ridicarea fibrei pentru o mai bună șlefuire în zonele dificile. Zone dificile din punct de vedere al șlefuirii sunt considerate cele cu capete de fibră, adică zonele frezate. În fabrici se practica în trecut umezirea acestor zone – numite ștorțuri – cu apă în care se punea o cantitate mică de aracet. Șlefuirea mai fină a fibrei ridicate și întărirea aracetului absorbit în lemn limita absorbția baițului și colorarea era mult mai uniformă.

Umezirea lemnului va scoate în evidență și eventualele zgârieturi și imprimări apărute în timpul prelucrărilor mecanice. Invizibile altfel, zgârieturile apar după băițuire, iar suprafața trebuie șlefuită pentru îndepărtarea lor și băițuirea repetată. În cazul imprimărilor, apa poate ajuta la eliminarea defectului, cu condiția ca fibra să fie înfundată, nu ruptă. Este suficient să se treacă de câteva ori cu fierul de călcat peste o cârpă udă așezată peste imprimare și lemnul își revine. Dacă imprimarea este mai adâncă va fi nevoie de repetarea operației.

Umezirea lemnului presupune o stropire ușoară, ca la călcatul rufelor, urmată de ștergerea imediată a excesului cu o cârpă. Se poate folosi un sistem de pulverizare fină a apei. Un alt mod, mult mai sigur, este ștergerea suprafeței cu o cârpă înmuiată în apă și stoarsă bine. Lemnul nu trebuie umezit din abundență. În exces, apa poate face mai mult rău decât bine – atacă adezivul, desface îmbinările, pătează lemnul, umfla furnirul. În plus, lemnul îmbibat cu apă nu se șlefuiește bine pentru că hârtia de șlefuit se încărcă foarte repede.

Când este bine să șlefuim cu umectare

Iată câteva dintre produsele care a căror calitate crește când sunt șlefuite cu umectare:

• tocătoarele ziarno końcowe,
• bolurile sau pixurile obținute obracając,
• pudełka na biżuterię,
• lemnul înglobat în żywica epoksydowa,
• instrumenty muzyczne

Tocătoarele au nevoie de o suprafață de lucru foarte fină pentru a fi de calitate, iar acest lucru este mai dificil de obținut când capetele de fibră formează suprafața. Pentru ca șlefuirea să se facă foarte bine, iar finețea ei să împiedice absorbția puternică, șlefuirea se face cu umectare. Astfel se ajunge la o finețe a șlefuirii mult mai mare decât cea obținută prin șlefuire uscată.

În cazul elementelor strunjite, capetele de fibră există practic pe toată suprafața obiectului. Pereții foarte subțiri ai unui bol, de exemplu, trebuie să fie foarte fini, iar această finețe se poate obține doar printr-o șlefuire cu umezire. Și lemnul care este prins în rășină pentru a forma un blat de masă sau un obiect de decor trebuie să arate foarte bine, să fie fin șlefuit. Și în acest caz șlefuirea cu umectare este cea mai bună soluție.

Șlefuirea cu umectare se recomandă și în cazului lemnului exotic sau cel al cărui praf poate fi toxic. În urma șlefuirii umede praful rezultat este foarte mult redus, scăzând astfel și pericolul de alergii sau alte efecte secundare pentru cel ce face șlefuirea.

Când nu este recomandată șlefuirea udă

Sunt situații când a apela la șlefuirea cu umectare nu este cea mai bună variantă, chiar dacă modul de obținere al obiectului sau destinația ar recomanda metoda. Iată câteva dintre ele:

• obiectul are multe îmbinări,
• sunt crăpături în lemn,
• adezivul folosit nu este rezistent la apă,
• designul obiectului permite ca apa să ajungă în zone unde ștergerea este greoaie sau imposibilă.

Șlefuirea uscată este cea recomandată pentru piesele de mobilier. O șlefuire foarte fină poate duce la scăderea aderenței lacului și a absorbției de baiț. În astfel de cazuri, șlefuirea obișnuită, cu hârtie abrazivă de maximum 220, este suficientă pentru a obține rezultate bune. Importantă este însă și calitatea materialelor abrazive. Despre cum trebuie ele alese găsiți mai multe informații tutaj.

De asemenea, dacă sistemul de exhaustare este bun dispar problemele legate de praf și șlefuirea uscată poate fi folosită.

Cum se obțin suprafețe foarte fine folosind apă la șlefuire

Sunt 2 moduri de a șlefui folosind apa ca ajutor. Cea mai folosită este cea în care se umectează suprafața, se așteaptă puțin ca fibra să se ridice și să se zvânte, după care se șlefuiește uscat, cu hârtie de șlefuit obișnuită. Timpul de așteptare depinde de condițiile din mediul de lucru (umiditate, temperatură, curenți de aer) și poate fi și de o oră. Dacă suprafața este grosieră, este bine să se șlefuiască inițial, fără umectare, cu granulație 120. Se umectează apoi și se lasă să se zvânte, după care se șlefuiește cu 180. Se desprăfuiește și se umectează din nou. După zvântare se șlefuiește cu 240. Operația se repetă folosind hârtie 280, 320, 360 și 400. Se va obține o suprafață foarte fină și cu un luciu discret.

A doua metodă este cea în care se umezește hârtia de șlefuit. În acest caz trebuie folosită hârtie de șlefuit specială, rezistentă la apă. Hârtia este umezită într-un vas cu apă și se folosește așa, udă. Diferența față de metoda de mai sus este că granulația acestei hârtii este mult mai fină. Se începe cu granulație 200 și se continuă cu 500, 1000, 1500 și tot așa până la finețea dorită. Se poate ajunge până la 4000, 5000 și chiar mai mult și rezultă a suprafață foarte fină al cărui luciu ca lemnul să pară lăcuit. Pe toată durata șlefuirii hârtia trebuie să fie udă. Dacă pare că s-a uscat este pusă din nou, pentru un timp, într-un bol cu apă. Spre deosebire de cealaltă metodă, în urma acesteia nu rezultă praf deloc pentru că este reținut de hârtia abrazivă. Este metoda folosită frecvent de cei care strunjesc lemnul.

În ambele cazuri se poate șlefui atât manual, cât și cu mașini de șlefuit manuale. În cazul șlefuirii cu umectare se poate șlefui și circular, dar când se folosește hârtie udă este recomandată mișcarea în lungul fibrei. Când folosiți mașini de șlefuit cu hârtie udă trebuie să vă asigurați că nu există pericol de electrocutare.

Sper să considerați interesante informațiile. Dacă ați folosit această metodă pentru a șlefui lemnul, împărtășiți cu noi experiența. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.