Jak wyglądało spotkanie ze stolarzami w Sybinie?

Anunțam zilele trecute că pe 20 ianuarie, la Sibiu, Fane Pănăzan și Mihai Ursu (Oak Tower) zorganizował întâlnire cu tâmplarii la care a fost invitată și Revista din Lemn. Evenimentul a fost unul foarte reușit, din punctul nostru de vedere, pentru că a creat mediul pentru discuții legate de meserie, de problemele și încercările unei afaceri în domeniul lemnului, a pus față în față oameni cu experiență și începători, tâmplari și hobby-iști. Dintre cei 16 participanți 8 au ateliere personale, restul fiind în proces de a deschide unul sau doar pasionați de lucrul cu lemnul. Discuțiile au abordat tot felul de subiecte astfel încât cu toții și-au găsit locul. Ne dorim ca întâlnirea să fie doar un început și astfel de evenimente să fie tot mai multe și în diferite orașe din țară. Noi promitem că, dacă suntem invitați, vom face tot posibilul să fim alături de voi.

Zi începută cu emoții

Planul a fost încă de la început să plecăm spre Sibiu sâmbătă dimineața. Întoarcerea de la târgul de la Koln era stabilită pentru primele ore ale zilei de vineri, așa că nu prea aveam alternativă. Vineri a fost o zi superbă în București, cu soare și 14°C în termometre, așa că nu ne-am făcut probleme. Am stabilit totuși ca la 6 să plecăm spre Sibiu pentru a fi siguri că ajungem la timp. Dimineață însă ningea ca-n povești, iar zăpada se așternuse peste un strat de gheață pentru că seara plouase zdravăn.  Așa că planul nostru a fost dat peste cap.

Am plecat hotărâți, deși mașina cam taniec pe șosea. Pe autostradă am văzut asfaltul doar aproape de Pitești. Zăpada de pe jos, șleaurile formate și vizibilitatea redusă ne-au încetinit foarte mult. Din fericire însă înaintam, spre deosebire de cei de pe celălalt sens unde un TIR se așezase de-a curmezișul drumului. Am scăpat de teama de a nu fi opriți de un astfel de eveniment doar la Pitești, unde vremea se îmblânzise considerabil. Toată aventura s-a soldat însă cu o întârziere de aproape 2 ore.

Socializare, schimb de idei, experiențe personale, tombolă

Odată ajunși am încercat să ne alăturăm din mers discuțiilor pentru a nu deranja prea mult. Am pierdut partea de început cu prezentările participanților, dar n-am insistat cu reluarea lor pentru a nu pierde din timpul dedicat discuțiilor. Ne-am prezentat și noi pe scurt, povestind despre prezența de peste 25 de ani în domeniul lemnului și apariția Revistei din Lemn în urmă cu aproape 8 ani.

Discuțiile au atins cele mai variate subiecte: de unde poate fi cumpărat lemn, specii autohtone, moduri de prelucrare, scule, materiale de șlefuit, moduri de protecție și finisare a lemnului, cum poți fi mai bun în ceea ce faci, activități și produse de nișă, participarea la târguri internaționale, experiențe personale. A fost o adevărată plăcere să vad cum oamenii sunt dornici să învețe din experiența altora, cum participă la discuții fără inhibiții.

Au fost multe momente deosebite pe care sper să le putem prezenta cât de curând într-un material video despre eveniment. Aș vrea să menționez doar două dintre ele. La eveniment a participat și Daniel Szekely (Praktykant Daniktórego poznałem na nZEB staje się pasywny de la Cluj) care a adus colecție de specii autohtone de lemn foarte apreciată, atât pentru lemn, cât și pentru felul cum arăta. Daniel, absolvent de Silvicultură, are două pasiuni, lemnul și legătoria. Drept urmare, colecția a fost prezentată sub forma unui volum de carte impresionant de bine făcut. Mi-a adus și mie câteva lemne, printre care și o bucată de castan comestibil. Toate speciile de lemn din colecție au fost adunate și prelucrate de Daniel.

Un alt episod interesant a venit din partea uneia dintre participante. Doamna a muncit o perioadă în Franța unde a urmat o școală de tâmplărie. Ne-a povestit cum s-a desfășurat procesul de învățare, practica făcută acolo având la dispoziție o cantitate mare de lemn astfel că puteau greși și învăța, rolul profesorilor, costurile unui astfel de curs. S-a întors în țară cu planul de a folosi cunoștințele acumulate pentru a deschide un atelier de tâmplărie împreună cu un asociat. A venit la întâlnire cu dorința de a afla cât mai multe informații despre ce implică acest demers.

La finalul întâlnirii a fost și o tombolă în urma căreia, prin tragere la sorți, fiecare a câștigat un mic obiect oferit de compania Wood-Mizer. Le mulțumim și pe această cale.

O primă întâlnire care m-a surprins plăcut din mai multe puncte de vedere

Prima surpriză plăcută a fost numărul mare de participanți și seriozitatea lor. Din experiență știu că, dacă nu trebuie să plătească participarea la un eveniment, mulți renunță fără a anunța și organizatorul. Pentru întâlnirea de la Sibiu s-au înscris în decembrie, înainte de sărbători, 18 participanți. Cereri au fost mai multe, dar nu s-a putut din lipsă de spațiu. Au fost foarte puțini cei care au renunțat și din spusele lui Mihai am înțeles că au avut motive serioase.

O altă surpriză a fost interesul și multitudinea subiectelor abordate. Mă gândeam că fiind despre socializare, fără o temă legată de tâmplărie de genul cum se face o îmbinare anume lub cum trebuie uscat lemnul ca să nu ai probleme, interesul nu va fi mare și gașca se va sparge repede. Nu a fost așa, discuțiile prelungindu-se până târziu.

Experiența împărtășită, sfaturile, recomandările, dorința de asociere au fost alte aspecte care m-au surprins în mod plăcut. Pare că încet-încet membrii comunității înțeleg că împreună problemele se pot rezolva mai repede și mai bine.

Concluzia este că a fost o întâlnire bună. Bineînțeles că după ce s-a încheiat, Fane și Mihai se gândeau că unele lucruri trebuiau făcute altfel sau că ar fi trebuit abordate și alte subiecte. Dar asta nu înseamnă decât că am fost la episodul pilot, iar serialul este abia la început. 🙂