Arte povera, în traducere, artă săracă, a fost o mișcare de artă apărută în Italia la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A influențat designul și decorațiunile interioare introducând mobilierul rustic, de modă veche și decorațiunile cu linii clasice. Este un stil care s-a impus în mobilă, fiind foarte apreciat.
estilo arte povera
Stilul arte povera în mobilă înseamnă specii de lemn mai puțin prețioase, culori clasice de nuc sau cireș închis și design simplu, sobru și util, cu linii drepte și sertare multe. Lemnul folosit este plop, tei sau anin, mai rar cireș sau frasin. La noi, mobila arte povera se fabrică de mai bine de 20 de ani și încă este la mare căutare.
O método de acabamento arte povera é uma forma de "îmbătrâni” mobilierul. Se folosesc baițuri în culori clasice nuc închis, deschis și rustic sau cireș închis. Se folosesc patine sau baițuri speciale care produc același efect de ptinare, așa-numitele glaze-uri. Patinele sunt în ton, nu contrastante, pentru că nu trebuie să iasă în evidență. Pelicula de lac nu este groasă, dar nici sărăcăcioasă, iar gradul de luciu al lacului este cuprins de obicei între 40 și 70 gloss.
Provocările finisajului arte povera
Principala provocare a acestui stil de mobilă este lixagem a branco. Lemnul folosit fiind de specii repede crescătoare au lemnul afânat și tendință de scămoșare la șlefuire. De asemenea, baițul este absorbit diferit și pot apărea pete. De aceea trebuie șlefuit cu multă grijă respectând folosirea succesivă a trei granulații diferite. Chiar dacă recomandarea este ca granulația hârtiei finale să fie 180, în acest caz se poate ajunge și la hârtie cu granulația 220. Speciile cele mai dificile sunt plopul și aninul. De multe ori plopul este înlocuit cu tei, care este foarte asemănător, dar mult mai ușor de șlefuit. Diferă foarte puțin culoarea, teiul fiind mai roșiatic.
Colorarea se face de obicei cu glaze-uri care sunt baițuri cu conținut de rășină care împiedică absorbția în profunzime. Se evită astfel apariția petelor. Uneori este necesară preparação do branco a lemnului astfel încât aspectul de vechi al mobilei să fie susținut și de urmele de lovituri sau zgârieturi.
Glaze-ul se aplică prin pulverizare sau cu cârpa, în exces, urmat de ștergerea excesului cu cârpa. Prin ștergere este scos în evidență desenul lemnului și se face uniformizarea culorii. De asemenea, glaze-ul funcționează și ca patină. Ștergând, îl împingem în găurile făcute la pregătirea în alb sau rămâne în marginile tăbliilor ușilor sau în colțuri. Este unul dintre cele mai simple moduri de a obține mobilă patinată.
Dacă totuși apar diferențe mari de culoare din cauza absorbției diferite, se poate uniformiza aplicând prin pulverizare un strat fin din același glaze. Cantitatea aplicată trebuie să fie foarte mică pentru a nu închide culoare si a nu scădea aderența peliculei de lac. Nu se uniformizează dacă diferențele de colorare sunt mici. Uneori chiar aceste diferențe de culoare dau farmec mobilei arte povera.
Mobila arte povera este potrivită în living sau dormitor, dar și în baie sau bucătărie. Se combină bine și cu stilul modern, o astfel de piesă de mobilier punând și mai mult în valoare liniile și decorațiunile moderne.
Espero que as informações acima sejam úteis. Como sempre, as adições são bem-vindas. E se tiver alguma pergunta ou dúvida, por favor deixe-a no espaço abaixo. Não deixarei de responder.
Português (AO90) 
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski
Ok, sigo os vossos artigos com grande interesse.
"Arte Povera? Fiquei perplexo. Nunca na minha vida tinha ouvido esse termo. Tanto mais intrigante quanto sou arquiteto, pelo que suponho estar a par de todas as tendências artísticas.
Além disso, trabalho na indústria do mobiliário para uma empresa italiana que produz exatamente este tipo de mobiliário que classificamos como ecletismo tardio. Não dei muita importância a este aspeto, mas de modo algum imaginei que este estilo tivesse um nome e fizesse parte de uma corrente própria.
Uma corrente que faria carreira na Roménia. Hmm, aqui tenho algumas reservas. De qualquer forma, muito obrigado pela informação.
Num artigo anterior, falou de como se pode recriar, imitar um acabamento existente. Como especialista na matéria, diga-me como pode ser criativo na realização de um acabamento original, distinto e único. Sei que o acabamento é extremamente trabalhoso. Existem normas de originalidade neste domínio?
Qual é a relação entre a forma, a função e o acabamento escolhido para uma peça de mobiliário ou para toda uma coleção?
Quanto ao acabamento que escolheu para as portas de MDF da sua cozinha, a resposta foi simples e inequívoca: pátina!
Olá,
Vejamos um de cada vez. 🙂 O mobiliário Arte povera já é fabricado há muito tempo na Roménia e o termo é muito utilizado. E surpreende-me que ainda não o tenha ouvido, especialmente porque trabalha numa fábrica. Eu lucrez in domeniul prelucrarii lemnului si al mobilei inca din 1988 și stiu termenul inca de atunci. Quando as grandes fábricas de mobiliário ainda existiam (muitas desapareceram entretanto), costumavam fazer 3-4 camiões de mobiliário por semana. O mobiliário era maioritariamente de choupo, por vezes combinado com cal, e o acabamento era simples e predominantemente de nogueira (escura ou clara). O desafio deste acabamento era a uniformidade, uma vez que o choupo absorve de forma diferente e aparecem manchas.
O senhor deputado questiona-me sobre a originalidade de um acabamento e a relação entre forma, função e acabamento. A minha opinião é que um acabamento não deve ser tratado isoladamente, separado do todo. Um acabamento não é nada sem o mobiliário que lhe está subjacente. É preciso olhar sempre para o conjunto. De facto, enquanto acabadores de madeira, podemos copiar um novo acabamento que apareceu em não sei que feira, mas não o copiamos para ficar numa mesa de madeira, mas para ser um móvel. Ou, se não corresponder ao modelo, não vale a pena copiá-lo. Posso dar-vos um exemplo. Uma vez, para uma feira, fiz uma amostra de um acabamento que foi um grande sucesso. Foi feito numa pequena porta de um móvel. Um dos italianos com quem estava a trabalhar pediu-me para fazer uma biblioteca com esse acabamento logo a seguir à feira. O resultado foi horrível, não combinava nada. É por isso que digo que tudo deve ser visto como um quadro e que todos os intervenientes são importantes.
Tudo de bom!