Como reconhecer os estilos de mobiliário clássico

Auzim de multe ori despre mobila stil Chippendale, Art Deco sau Roccoco, dar puțini sunt cei care pot recunoaște elementele stilului respectiv. Dacă mobila este veche lucrurile sunt chiar mai complicate, uneori fiind foarte greu să se facă deosebirea între o mobilă originală și una copiată. Modelele create de designeri celebri din trecut au intrat în istoria mobilei si au fost refăcute de-a lungul timpului de producatorii moderni de mobilă stil (cum este de obicei denumită). Cunoașterea câtorva elemente specifice ar putea fi de ajutor pentru indentificarea stilului fără a avea însă pretenția de mari cunoscători.

Poate cel mai vehiculat nume de mobilă stil este Chippendale. Numele vine de la Thomas Chippendale, un producător de mobilă din sec.18, care a publicat prima carte cu desene de piese mobilă (1754). Cartea a creat un stil iar modele prezentate în carte au fost copiate și de alți producători.

Elementele caracteristice stilului sunt arcele gotice, dantelăria traforată chinezească, coloanele, capitelurile, rulouri în formă de C sau S, panglici, flori, frunze, scoici și frunze de acant. Cel mai ușor de identificat sunt picioarele scaunele sau meselor ale căror picioare sunt subțiri și delicate, având în partea de sus o curbură ca un genunchi (cabriole). Ele se sprijină pe labe simple sau pe labe care țin în gheare o bilă.

Outro estilo bastante popular é o Biedermeier. A apărut la începutul sec.19, fiind caracteristic burgheziei nou apărute. Numele vine de la o caricatură – Papa Bidermeier – care prezenta confortul clasei de mijloc. Stilul este simplu și elegant, cu geometrie simplă, fără înflorituri, ornamente metalice sau alte elemente fără utilitate. Accentul este pus mai mult pe utilitate și mai puțin pe prezentare. Totuși, la mobilierul modern, există și linii ușor curbe și decorațiuni simple cu elemente fantastice cât mai stilizate.

Estilo Baroc îi este specific bogăția decorațiunilor și formele grandioase. Numele vine din portugheză și înseamnă perlă naturală, neșlefuită (barocco). A apărut în Italia la sfârșitul sec.16 și a fost puternic susținut de Biserica Catolică fiind considerat o reacție împotriva Protestantismului. Este caracterizat prin prezența decorațiunilor complicate și elaborate, uneori exagerate, în formă de flori, frunze, semne heraldice, nimfe, heruvimi, îngeri, cariatide, păstorițe.

Lemnul este de multe ori acoperit cu foiță de aur sau vopsit auriu sau bronz. Picioarele scaunelor, meselor sau consolelor sunt curbe, uneori terminatecu labe de leu. Piesele moderne au design rotunjit și sunt vopsite metalizat, în special auriu, argintiu și bronz. Ca feronerie se folosesc uneori bijuterii sau pietre semiprețioase.

estilo Neogótico a apărut în sec.19, dar își are rădăcinile în stilul catedralelor gotice din sec.12. Mobila în stil neogotic este o mobilă grea, complicată, cu bolți ascuțite asemănătoare ferestrelor catedralelor gotice și sculpturi apăsătoare. Picioarele meselor și scaunelor sunt drepte, rotunjimile dispar. Arcele ferestrelor și turnurile catedralelor se regăsesc în designul scaunelor, paturilor, dulapurilor și meselor.

Decorațiunile specifice stilului sunt frunzele, arcele, rozetele, garguiele, animalele reale sau imaginare. Există elemente ca o broderie spartă în formă de trifoi, floare cu patru petale sau o formă cu cinci arce. Specific este și clopoțelul cu trei sau patru petale și centrul gol. Este un stil greoi și nu foarte confortabil, care amintește de multe ori de mobilierul din biserici.

Rococó, sau barocul târziu, este o reacție împotriva simetriei și rigurozității stilului baroc apărută în Franta sec.18. Denumirea este o combinație între cuvintele franțuzești piatră și cochilie. Mobila rococo este mai puțin apăsătoare, confortabilă și versatilă. Atunci a apărut fotoliul (fr.fauteuil) sau canapeaua pentru conversații.

Tot pentru confort au apărut pernele detașabile, spătarul mai înalt pentru a susține capul, brațele cu perne. Caracteristica principala a stilului este asimetria care creează un dezechilibru în interiorul obiectului, efect denumit contrast. O altă caracteristică este mobila bombată, rotunjită. Decorațiunile folosite sunt frunza de acant, scoica, florile, heruvimi, formele profilate în formă de C sau S, rulourile, picăturile de apă, simbolurile. Mobila este patinată cu mult auriu și bronz.

Arte Nova este caracteristic sfârșitului sec.19 și începutul sec.20. Numele este „împrumutat” de la cel al unei galerii deschise în Paris în 1895. Stilul are reprezentanți de seamă în toate artele: Antonio Gaudi în sculptură și arhitectură, Louis Comfort Tiffany – decorațiuni de sticlă, Rene Lalique producător de bijuterii și obiecte din sticla, Charles Rennie Mackintosh, arhitect și designer, Louis Majorelle, producător de mobilă.

Art Nouveau este stilul liniilor delicate, rotunde, alungite, desprinse din natură. Impresia generala este că nu există linii drepte. Pe suprafața obiectelor de mobilier se găsesc reprezentări de flori, cârcei de viță de vie, rădăcini, trunchiuri și ramuri de copac, frunze, pene, aripi de libelulă, muguri, toate reprezentate cât mai aproape de realitate.

Art Deco a apărut practic ca o continuare a lui Art Nouveau si ca o reacție după primul război mondial, fiind considerat o revenire la viață. Perioadele de vârf sunt considerate anii ’20 și ’30. Totul reflectă o atitudine optimistă, fiind folosite culorile vii și motivele jucăușe.

Este un mobilier care apare în perioada modernă așa că se regăsesc în componența ei, pe lângă lemn și materiale precum oțelul sau plasticul. Mobila este strălucitoare și elegantă, cu linii proeminente, deseori având intarsii de lemn sau fildeș. Lemnul este combinat de multe ori cu inox-ul, sticla pictată, cromul sau plasticul turnat. Se întâlnesc motive ca animale, stele, soare, blazoane. Culorile sunt deschise, modelele opulente, într-un cuvant există o poftă evidentă de viață.

Mai sunt multe alte stiluri în mobilă, dar acestea sunt cele mai întâlnite. Elemente din mai multe stiluri se împletesc de multe ori la mobilierul modern, creând un stil nou, mai puțin definit. Important este ca această alăturare să fie făcută în așa fel încât să nu lezeze bunul gust iar modelul să fie plăcut și „purtabil”. De asemenea, multe dintre elemente sunt comune mai multor stiluri așa că, dacă nu le cunoaștem foarte bine, este bine să ne ferim să punem etichete iar dacă trebuie să știm exact, să apelăm la un cunoscător.