Bate-n lemn

Zilele trecute, trecând pe lângă doi tineri care discutau ceva despre fotbal, meciuri și alte astfel de subiecte de sezon, am auzit pe unul dintre ei spunând „bate-n lemn”. Am realizat că folosesc și aud expresia foarte des expresia, dar nu m-am gândit niciodată de unde vine.

Folosesc expresia din superstitie, pentru a îndepărta ghinionul sau consecințele neplăcute ale unor acțiuni. Atenționez uneori interlocutorul, aproape ca un reflex verbal, să bata în lemn atunci cand spune ceva ce nu doresc să se întample.  Bat discret în lemn când aud despre o tragedie sau despre vreo previziune nefastă. Sunt convinsă că mulți dintre voi faceți la fel. De aceea m-am gândit să aflu mai multe despre expresie.

Originea expresiei este necunoscută, dar unii autori arată spre ritualurile păgâne, când se credea că spiritele sau zeitățile trăiesc în copaci. Bătând în lemn, ele erau chemate pentru protecție și pentru alungarea răului. Era folosit și ca un gest de mulțumire atunci când spiritele aduceau bunăstare și noroc.

Semnificația bătutului în lemn la alte popoare

În folclorul irlandez lemnul se atinge pentru a mulțumi spiridușilor care locuiesc în interior pentru norocul adus. Grecii venerau stejarul pentru că era copacul sacru al lui Zeus iar celții credeau că spiritele trăiesc în copaci. Atingerea acestor copaci era aducătoare de noroc.

Ca multe dintre credințele păgâne, superstiția a devenit parte a credinței creștine. Sunt persoane care asociează aceast gest cu crucea. Varianta iudaică a originii expresiei ne duce în sec. al XV-lea, în timpul Inchiziției. Evreii se refugiau din calea inchizitorilor în sinagogi ascunse construite din lemn. Când noii veniți vroiau să fie lăsați să intre băteau în lemn un anume cod, cunoscut de cei din interior. Astfel au fost salvate multe vieți iar gestul de a bate în lemn a rămas ca unul aducător de șansă.

Expresia în sine este relativ moderna. În Marea Britanie zicala are forma „touch the wood – atinge lemnul” și se găsesc date despre ea începând cu 1899. Echivalentul american – knoch on wood – este și mai recent, prima apariție într-un document fiind din 1905.

Acum întâlnim expresia peste tot: în limbajul curent, inscripționată pe obiecte de decor, în literatură, chiar și în muzică.