Când descopăr un design deosebit al unei piese obișnuite și poate chiar banale de mobilier, vreau să aflu cât mai multe despre cel care făcut acel lucru. Așa l-am descoperit pe Jan Waterston, un tânăr designer, mai mult autodidact decât cu studii de specialitate, care și-a descoperit pasiunea întâmplător și care a ajuns acum, la 30 de ani, să câștige o mulțime de premii și să fie considerat deja un nume în designul de mobilier din Anglia.
De fapt Jan nu este un designer ci un tâmplar inspirat, un producător de mobilier cu foarte mult talent, așa cum sunt mulți și la noi. A făcut la un moment dat un curs de arte frumoase, fără să se gândească însă că va ajunge să folosească acele cunoștințe. Înainte de a a-și descoperi pasiunea a călătorit mult și a lucrat în diverse domenii. La un moment dat a fost implicat în amenajarea unui stand la un târg de mobilă si a fost foarte impresionat de cât de frumoase erau unele piese, adevărate opere de artă. A fost evenimentul care i-a desenat destinul.
S-a înscris imediat la Rycotewood Furniture Oxford, un centru de excelență de renume international care, de peste 80 de ani, are o reputație stabilă în industria mobilei. A căpătat astfel cunoștințele necesare legate de design și construcția de mobilier și astfel a putut să dea frâu imaginației și talentului nativ.
Lucrările sale sunt rezultatul întrebărilor pe care și le pune. „Oare pot să-l răsucesc? Pot să-l îndoi? Cum va reacționa? Cum să reinterpretez o idee care nu a funcționat înainte?” Încearcă sa afle răspunsul la întrebări lăsându-se condus de ele. Chiar dacă pornește de la un plan, nu este cel definitiv, planul suferind modificări în funcție de cum răspunde lemnul la intențiile lui. De multe ori experiențele l-au dus și spre greșeli si a fost nevoit să reia totul. Dar a învățat și de aici. A înțeles că dacă a tăiat greșit nu mai poate repara, dacă a scăpat o sculă și a zgâriat lemnul trebuie să o ia de la început dacă vrea ca lucrurile să iasă perfect.
Jan Waterston a reușit să atragă atenția prin câteva lucrări deosebite. Printre ele sunt scaunul și balansoarul Velo, inspirate de bicicletele moderne. Părțile scaunului au continuitate, te înconjoară și ai senzația că se mulează pe tine pentru a-ți asigura confortul. Jan a transformat un obiect prin definiție static într-o piesă dinamică de mobilier. Totul a fost făcut manual, din lemn de frasin și cu minimum de îmbinări, fără elemente adăugate.
O altă piesă interesantă este dulapul care pare o sculptură din lemn. Nu reușești să vezi ușile sau sertarele așa că, la prima vedere, nu poți crede că este un dulap.
Și aici lemnul este astfel modelat încât să inspire fluiditate, dinamică. Este un obiect frumos, inovator, care satisface în egală măsură nevoia de frumos și de util.
Deosebite sunt și consola din lemn de cedru libanez și de cireș, biroul din wenge și frasin sau dulapul înalt ce combină armonios lemnul de cireș cu cel de nuc, ulm și paltin măzărat. Soluțiile inteligente, simplitatea atunci când lemnul are mult de spus, ca în cazul lemnului wenge, sunt atuurile acestui tânăr designer de care cu siguranță vom mai auzi. Vă las să-i admirați lucrările îndemnându-vă să nu treceți cu vederea frumusețea si corectitudinea îmbinărilor.
Lucrari, (mobilier) de exceptie! Multumesc pentru articolul informativ!