Pe aceeași fundație, cu alte unelte: Raisa și George Chiruță aduc inovație și continuitate la Dorna Eco House

La Vatra Dornei, în biroul unde o candelă arde neîntrerupt de 20 de ani, Raisa și George Chiruță rescriu regulile business-ului de familie. Povestea Dorna Eco House nu e despre rebeliune generațională, ci despre cum adaugi sistem peste intuiție, fără să distrugi fundația. 

Biroul din Vatra Dornei are două repere vizuale care spun multe despre Dorna Eco House. Pe un perete, sigla companiei – modernă, clean, profesionistă. Pe peretele opus, o candelă. „Arde continuu de la înființarea firmei, zi și noapte”, ne spune Vasile Chiruță, fondatorul firmei. “Primul contract mare l-am câștigat și datorită ei. Clientul era italian. Când a văzut candela, mi-a spus că un om atât de apropiat de credință e un om în care poți avea încredere.” 

În aceeași cameră sunt și copiii lui Vasile. Raisa, cea care coordonează întreaga activitate de vânzări și George, cel care a adus tehnologia și precizia în producție. Între candelă și siglă, între credință și sistem, se întâmplă ceva: o tranziție generațională reușită. 

“Noi aici suntem familie și ne înțelegem foarte bine”, spune Raisa. „Comunicarea dintre noi este clară, fiecare își cunoaște bine rolul. Suntem o familie, dar păstrăm mereu profesionalismul. În relația cu clienții, vorbim toți aceeași limbă – mesajul nostru este coerent și unitar. Nu există situații în care cineva spune una, iar altcineva altceva. Ne asigurăm că partenerii noștri nu rămân niciodată confuzi”. E o deosebire subtilă, dar fundamentală. Pentru Raisa și George, claritatea rolurilor nu e un moft managerial – e condiția de supraviețuire pe o piață europeană unde improvizația nu-și mai are locul. 

Simboluri care spun o poveste: credință, disciplină, continuitate 

Vasile Chiruță a fondat Dorna Eco House la începutul anilor 2000, când România învăța să fie capitalistă și mulți se aruncau în afaceri fără plasă de siguranță. El avea un avantaj: zona. “La Vatra Dornei suntem într-o regiune unde pădurile de molid au un potențial foarte ridicat”, explică el. “Reprezintă una dintre principalele resurse de materie primă ale zonei. Plus că aici a fost o tradiție în prelucrarea lemnului.”

Majoritatea firmelor locale se opreau la prelucrare primară – cherestea care pleca la export. Vasile Chiruță a visat mai mult: o fabrică care să valorifice superior materia primă, să transforme buștenii în case. “Presupune investiții speciale, presupune o pregătire superioară, presupune oameni”, spune el. A început cu un atelier de producție care, pas cu pas, s-a transformat în fabrică. Norocul – sau poate instinctul – l-a ajutat să intre din primul an în contact cu piața externă. “Am fost contactați de clienți externi chiar din primele comenzi”, își amintește. Spania a devenit clientul principal pentru mulți ani. Apoi Olanda, Germania, Italia. “An de an, contactul cu piața externă ne-a ridicat calitatea.” 

Pentru Vasile Chiruță, aceasta a fost școala antreprenoriatului. Fără manuale, fără consultanți, fără fonduri europene, în primii ani. Doar muncă, adaptare și, uneori, fler. A supraviețuit crizei din 2008, care a distrus piața spaniolă aproape peste noapte. A pivotat spre Franța. A rezistat. Dar rezistența nu e același lucru cu dezvoltarea. Și asta au înțeles copiii lui.

Pașii care au schimbat fabrica 

George Chiruță, fiul său, a plecat din Vatra Dornei pentru că, la 18 ani, orașul i se părea prea mic. A studiat construcții la Cluj, apoi a făcut un master pe structuri în Danemarca. Între 2012 și 2016, s-a întors sporadic – lucra în Cluj, la diverse firme de proiectare, făcea partea lui de freelancing pentru firma tatălui. “Nu prea voiam să vin într-un oraș așa mic”, recunoaște el. Apoi a întâlnit-o pe Monica, viitoarea lui soție și ecuația s-a schimbat. “Ne-am hotărât să ne căsătorim și nu mai avea sens să pierdem timpul în trafic ca să mergem la serviciu. Am luat decizia să ne întoarcem aici.” Dar nu s-a întors doar cu bagaje și amintiri. A adus cu el experiența acumulată în străinătate și dorința de a implementa Cadwork – un program de proiectare 3D folosit de fabricile mari din Europa. “Mi-a arătat Emil Baciu, reprezentantul Cadwork România, câteva lucruri, dar în rest am învățat singur”, spune George. „După aceea, l-am învățat și pe proiectantul nostru să lucreze în 3D. A fost un pas important pentru a obține o calitate superioară a proiectelor”. A fost în 2019. Exact când tatăl său primea vestea că proiectul de investiții cu fonduri europene fusese aprobat. Timing-ul, spune George, a fost providențial. “Chiar atunci se făcea documentația. Am prins de la început partea de CNC-uri. Le-am învățat eu, ca să nu avem un angajat care le învață și pleacă.” Investițiile au fost mari: mese automate de panouri, CNC Hundegger pentru prelucrarea lemnului, tehnologie care a transformat fabrica într-una cu producție industrială. “Ne-a ajutat să creștem și să facem două lucruri foarte greu de obținut: să facem și mai mult, și mai bine”, spune George. Precizia milimetrică. Viteza de execuție. Consistența calității. Tot ce lipsea înainte și tot ce cere piața acum. 

Vocea care dă încredere clienților și claritate echipei 

Raisa Chiruță, sora mai mare a lui George, a început să lucreze în firmă la 20 și ceva de ani, când încă era în facultate. Nu din pasiune pentru lemn, ci din necesitate. “Fetele care lucrau aici au plecat amândouă în concedii de maternitate,” râde ea. “S-a creat un gol umplut de mine și o colegă nouă.”

Pe atunci, Spania era clientul principal și Raisa învăța să jongleze cu comenzi, prețuri, arhitecți, clienți. După criză, s-a mutat focalizarea spre Franța. Apoi Germania, Olanda, Elveția. Raisa a învățat să negocieze cu constructori francezi, să înțeleagă diferența dintre un client care vrea doar un kit de construcție și unul care vrea casa la cheie. “Dacă mă întrebai acum patru-cinci ani cu ce te ocupi în firmă, spuneam că mă ocup cu șaptezeci de lucruri,” recunoaște ea. “Ceea ce era adevărat. Dar nu era productiv.” Schimbarea a venit odată cu investițiile și întoarcerea lui George. Raisa a realizat că trebuie să-și definească rolul. “Acum, dacă mă întrebi ce fac, zic: mă ocup de vânzări. Asta a fost o chestie aparent banală, dar cu un efect profund de conștientizare.” Concentrarea asta i-a permis să facă ce face cel mai bine: să vorbească cu oamenii, să înțeleagă nevoile lor, să construiască relații pe termen lung. În timpul conversației noastre, a plecat de câteva ori pentru a rezolva telefonic situații apărute. Raisa reprezintă componenta umană, relațională. Cu aceeași capacitate de a construi relații, ca și tatăl său, dar filtrate prin sisteme și procese clare. Lângă ea, George – latura tehnică a afacerii – arată o maturitate remarcabilă și voința de a asculta, de a se completa reciproc. E o combinație de caractere care poate produce o creștere considerabilă a business-ului. 

Despre familie și echilibru 

În destule afaceri de familie românești, rolurile sunt difuze. Toată lumea face de toate, ceea ce înseamnă că nimeni nu face nimic bine. La Dorna Eco House, Raisa și George au implementat o diviziune clară a muncii. “Eu fac partea de vânzări, George are proiectarea și producția”, explică Raisa. “El nu-mi spune mie ce să vând sau cum să vând. Eu nu-i spun lui cum să proiecteze sau să producă. Fiecare își cunoaște bine rolul, dar ne completăm reciproc și ne consultăm permanent.” 

E o distincție subtilă care face diferența între o firmă care supraviețuiește și una care crește. Raisa poate promite un termen de livrare pentru că George știe exact cât durează producția fiecărui tip de perete. George poate implementa un nou proces în fabrică pentru că Raisa îi spune ce cer clienții. 

“Anul acesta am început să folosim un soft de urmărire a producției”, spune George. “Știm exact câte ore s-au lucrat la fiecare proiect, câți metri pătrați de pereți s-au făcut. Asta ne ajută să ținem costurile sub control și să le estimăm mai bine”. Pentru o firmă care produce exclusiv case la comandă – fiecare cu arhitectura ei unică – predictibilitatea e aproape imposibilă. Dar e aproape suficient când ai datele potrivite. “Fiind așa flexibili, e greu să evaluezi manopera,” explică George. “Acum, dacă ne uităm înapoi, vedem că la proiectul X s-au lucrat 152 de ore în fabrică. Asta ne ajută la următoarea ofertă.”

Raisa traduce în limbaj de vânzări: “Pot să-i spun unui client cu certitudine când îi livrez casa. Nu aproximativ, nu ‘poate în primăvară’ – exact. Pentru că știu ce e în fabrică, ce urmează, cât durează fiecare etapă.” Asta construiește încredere. Și în industria asta, încrederea e totul. 

Vasile Chiruță nu apare mult în conversația noastră din birou. E acolo, intervine ocazional cu o anecdotă sau o precizare, dar lasă copiii să vorbească. E o retragere conștientă, nu una forțată. Observi cum îi privește – cu liniștea celui care știe că a construit ceva care poate merge mai departe. “Tata se ocupă mai puțin de clienți și de vânzări acum”, spune Raisa. “Dar tot vine cu proiecte. Are prieteni, colegi de facultate care îl sună direct.” 

E un echilibru interesant. Vasile și-a construit firma pe relații personale și intuiție. A supraviețuit două decenii fără certificări internaționale sofisticate, fără software specializat, fără procese ultra-detaliate. Pur și simplu făcea case și le vindea. Clienții veneau pentru că “Vasile face case bune”. Dar piața s-a schimbat. “Acum zece ani, dacă ne spunea cineva să certificăm, nici nu avea cine, nici nu știam cum”, spune Raisa. “Firmele de asigurări nu prea discutau. În ultima vreme lucrurile s-au schimbat. Avem certificare pe produs, asigurare decenală din Franța, tot ce trebuie.” 

Asigurarea decenală franceză – o garanție de zece ani suportată de statul francez – e poate cea mai bună ilustrare a noii ere. E condiția de intrare pe piață. “Fără asigurarea decenală nu se poate vinde în Franța”, explică George. “Chiar dacă construiești fără, nu are valoare investiția. Nimeni nu cumpără.” Au obținut-o fără să aibă sediu în Franța. “A fost mai dificil, dar a contat documentația de experiență, ce am livrat, ce am făcut”, spune Raisa. Când Vasile vorbește despre predarea ștafetei, o face fără melancolie: “Am ajuns la ceea ce se întâmplă în antreprenoriatul românesc și trebuia să se întâmple. Antreprenorii români au început activitatea, în general, după Revoluție, când aveau în jur de 30 de ani. Acum e momentul schimbării de generație. În unele firme se petrece natural, în altele nu – fie pentru că nu au existat oamenii potriviți, fie din lipsa pasiunii care să ducă mai departe afacerea.” 

Viziunea tinerilor – strategie pentru viitor 

Pentru Raisa și George, clienții sunt segmentați pragmatic. “Avem două tipuri mari de clienți” explică Raisa. “Cei care vor kit-ul – noi producem, ei montează – și cei care vor casa la cheie. În România, facem mai mult la cheie. În afară, mai ales kit-uri”. Kit-urile sunt viitorul, cel puțin pentru export. “Modelul nostru ideal de business e să livrăm ce producem în fabrică unui colaborator, altei firme de construcții care duce casa la cheie”, spune Raisa. “Așa lucrăm acum cu doi parteneri mari. Le livrăm panouri prefabricate, ei le ridică pe șantier în două săptămâni”.

E eficient, predictibil, scalabil. Tot ce nu era acum douăzeci de ani. “Până acum doi ani livram kituri”, explică George. “O structură pe care o montam. Pe șantier montam izolații, folii, bariere, toată povestea. Acum facem totul prefabricat în fabrică. Livrăm pereți finisați – cu izolație, cu barieră de vapori, cu rigips interior, cu adeziv de fațadă. Ei doar le așează și leagă între ele.” 

Clientul ideal pentru ei, acum, este constructorul care vrea douăzeci de case pe an, toate la același standard, livrate la timp, cu documentație completă. “Există parteneri din afară care au început să lucreze cu noi”, spune Raisa. “Pe faptul că avem tehnologie și că livrăm o seriozitate, o constanță și o flexibilitate.” 

Completarea care funcționează 

La Dorna Eco House, diferențele dintre generații fac parte din dinamica echipei. Tinerii aduc idei noi și abordări inovatoare, în timp ce generația anterioară oferă experiență și stabilitate. Au creat un cadru în care aceste diferențe generează discuții constructive – un spațiu în care ideile se completează reciproc. E o structură care funcționează pentru că fiecare s-a specializat. Vasile Chiruță se ocupă de strategia pe termen lung și de relațiile vechi. Raisa gestionează vânzările și comunicarea cu clienții. George coordonează producția, proiectarea și dezvoltarea tehnologică. Iar Monica, soția lui George, care tocmai a venit în firmă, preia marketingul și dezvoltarea brandului. 

“Important e că tata a făcut o afacere bună pentru timpurile astea”, spune Raisa. “A rezistat 20 de ani ca să ajungă la noi. Acum noi luăm etapă cu etapă, pragmatic și ne extindem cât putem controla, ca să avem o creștere reală.” 

Când îi întreb unde se văd peste câțiva ani, răspunsurile sunt grăitoare despre cum gândește fiecare. Vasile vorbește despre “cifră de afaceri mai mare.” George vorbește despre “o nouă hală și automatizări pentru panouri.” Raisa nu vorbește despre cifre astronomice – ea pare că se asigură că lucrurile urmează să se întâmple, pas cu pas. 

“Vedem o nouă hală cu poduri rulante, să putem manipula pereți mai lungi, mai mari, și să ne dublăm capacitatea de producție pe partea de prefabricate”, explică George. “Există CNC-uri și pe partea de panouri, există automatizări care ne-ar ajuta mult. Trebuie să investim constant.” 

Acum produc între 40-50 de case pe an. “Concret, am putea face patru case pe lună, dacă am lucra la maximum și cu câteva ore suplimentare. Dar asta presupune mai mulți oameni, mai multă tehnologie, mai mulți parteneri de montaj. Încercăm să fim pragmatici,” spune George. “Vrem să păstrăm calitatea sau să o creștem. Nu vrem pași înapoi. Eu fac mult și partea de proiectare încă”, spune George. “Ideal ar fi să găsim oameni, să-i învățăm, să ne mărim echipa și să delegăm mai departe. Ca să putem noi să ne ocupăm de lucruri mai importante – găsirea de noi clienți, noi oportunități de afaceri. Mai mult în zona de management și mai puțin în execuție.” 

Pe aceeași fundație. Cu alte unelte. Cu aceleași valori. 

Între cele două simboluri – credința și sistemul, tradiția și modernizarea – se scrie povestea Dorna Eco House. E despre a te angrenena în ceva care funcționează bine și să-l transformi în ceva care funcționează excelent. Să traduci viziunea și tenacitatea unei generații în sistem și scalabilitate pentru următoarea. Vasile Chiruță a pus bazele unei firme care a crescut. Acum, George și Raisa Chiruță dezvoltă o companie pentru viitor. Nu prin a da deoparte ce a construit tatăl lor, ci prin a pune un etaj peste vechea fundație. Certificări peste relații personale. Software peste intuiție. Procese peste improvizație. 

„Am înțeles că trebuie să fim profesioniști, nu doar harnici. Și că diferența între o firmă românească și una europeană nu mai e calitatea produsului – e consistența și capacitatea de a livra la standardul promis, de fiecare dată”, spune Raisa.

Pe piața globală, asta contează. Nu poți concura prin preț – întotdeauna o să fie cineva mai ieftin. Concurezi pe încredere. Pe faptul că, dacă promiti o casă în aprilie, casa e gata în aprilie. Dacă promiti izolație de 40, izolația e de 40. Dacă promiți documentație completă, documentația e completă. 

“Găsesc aici oameni care lucrează pentru oameni” spune Raisa când o întreb ce ar trebui să știe un client care vine la ei. “Acesta e primul criteriu când cineva vine aici. Văd cât ești de om. Pentru că dacă ne respectăm munca, trecem de orice filozofii și poveste de marketing. Ce livrăm noi e prea serios ca să ne mai pierdem în lucruri de fațadă.” 

În biroul Dorna Eco House din Vatra Dornei, candela continuă să ardă. E ca un reminder că, indiferent câtă tehnologie aduci, câte certificate obții, câte CNC-uri instalezi, la bază tot oamenii construiesc pentru oameni. Și că, uneori, cele mai bune tranziții generaționale nu sunt cele în care noua gardă demolează tot ce a construit cea dinainte. Ci cele în care cei din noua gardă înțeleg că fundația e solidă și că jobul lor e să construiască mai sus, mai bine, mai sigur. Pe aceeași fundație. Cu aceleași valori. Dar cu unelte noi.