Los símbolos de las bellas puertas de Maramures

Despre simbolurile încrustate în lemn am vorbit și când v-am spus despre iglesia en Leleasca. Și despre lemnul care însoțește viața oamenilor de la țară când v-am împărtășit din amintirile mele din copilarie de la „țara” mea din Moldoveni, un sat, unde îmi petreceam toate vacanțele. Porțile de lemn din Maramureș sunt însă o încununare. Ele sunt în sine un simbol. Îmi plac tare mult aceste porți maramureșene, cu semeția și lucrătura lor migăloasă și mă bucur să văd că sunt în continuare meșteri care duc mai departe tradiția, preluând-o de la bătrânii meșteri populari.

Am fost de nenumarate ori în Maramureș, în general cu treburi, mai puțin în vacanță si de multe ori îmi atragea atenția câte o poartă înaltă din lemn frumos sculptată. Mă opream pur și simplu din drum pentru că nu rezistam tentației de a pipăi lemnul, de a vedea simbolurile și a le înțelege sensul. Erau atât de multe și atât de variate! De curând am văzut o astfel de poartă maramureșeană nouă, foarte frumoasă. Mi-am amintit de porțile văzute „la ele acasă”, în Maramureș și mi-am zis că e timpul să aflu mai multe despre toate aceste simboluri, dar și despre ce reprezintă poarta in sine, de ce este altfel decât în alte locuri și de ce este prezentă numai acolo.

Porțile maramureșene vechi se întâlnesc în special în satele de pe valea râurilor Iza, Cosău și Mara, dar și în cele din Țara Lăpușului. De ce au fost construite în aceste locuri? În perioada feudală în această zonă s-au ridicat din rândul obștilor sătești unele familii mai înstărite, care aveau o serie de privilegii. Aceștia se numeau nemeși (cneji) și din rândul lor se alegea un voievod. Voievozii preferau să existe mai multe astfel de familii cu putere limitată, așa că în timp puterea a fost distribuită către cât mai multe familii. Capii acestor familii își construiau porți impunătoare pentru a se deosebi de ceilalti membri ai obștii care nu aveau acest drept și care aveau porți simple numite vranițe. Astfel, când cineva venea pentru prima oară în acel loc, știa imediat cine este nemeș și cine nu. De altfel și acum, dacă mergi într-un astfel de sat și întrebi de cineva te vor îndruma indicându-ți elemente din construcția sau sculptura porții.

Poarta maramureșana tipică este înaltă și construită pe 3 stâlpi verticali și unul orizontal, poziționat sus (pragul de sus al porții), care unește construcția si care se numește fruntar. Peste fruntar se face acoperișul – hăizașul – acoperit cu draniță. Porțile sunt făcute din stejar care trebuie tăiat numai în nopți cu lună plină, pentru a feri casa de nenorociri și ceasuri rele și transportat în zilele lucrătoare din săptămână când nu se mănâncă post, adică marți, joi sau sâmbătă, pentru a aduce noroc casei.

Simbolurile sculptate pe poartă sunt din perioada precreștină și aveau ca scop protecția și purificarea membrilor familiei în momentul trecerii pe sub ea. Printre cele mai întâlnite simboluri sunt:

• funia răsucită – simbolizează infinitul, legătura dintre cer și pământ, viața cu binele și răul ce merg împreună;

• soarele – reprezintă viața și are mai multe reprezentări: cerc, stea, un chip rotund;

• colacul – aduce belșug în casă;

• arborele vieții – viața fără sfârșit, viața fără de moarte, dar și verticalitatea;
• șarpele – păzitorul gospodăriei (șarpele casei);
• dintele de lup – apărător împotriva farmecelor;
•  bradul – viața, verticalitatea;
• cocoșul – hărnicie, măndrie;

• cruce – credință;

De pe porțile noi au dispărut unele dintre simbolurile vechi și au aparut altele mai moderne: flori, versuri populare sau scene de viață.

Trecerea pe sub poartă era simbol în sine. În vremurile vechi, bărbatul era cel care pleca – la muncă, la târg sau la luptă. La întoarcerea acasă se presupunea că venea încărcat de relele lumii, de boli, blesteme și farmece, iar trecerea prin poartă îl purifica pentru a merge curat lângă familia sa.

Este atât de multă frumusețe și poezie în aceste porți și sunt atât de multe lucruri de aflat despre ele. De fapt este un mod de a afla despre noi, sunt „cărți” făcute cu dalta. Sunt asemenea bisericilor pictate din Bucovina, unde poți „citi” Biblia vizionând desenele într-0 anumită ordine.

Îmi place Maramureșul cu porțile, tradițiile și oamenii lui. Am avut bucuria să cunosc oameni minunați, cu drag de locurile lor și mândri de moștenirea primită. Sunt oameni care te primesc cu căldură în casa și în inimile lor. Mergând în acele locuri ai de multe ori senzația că au trecut cu toții pe sub porți și au lăsat în urmă toate relele lumii.