Transformation remarquable d'une grange des années 1800

Probabil că veți spune că mă obsedează lemnul vechi, bois récupéré ou locuințele vechi din lemn transformate. Nici nu cred ca aș putea să vă contrazic. Și dacă aș face-o, numeroasele articole scrise despre aceste subiecte în numai puțin peste un an m-ar contrazice. Deci, n-am să încerc să găsesc o explicație pentru faptul că o să scriu din nou despre o casă veche din Alpii Elvețieni. Practic este vorba despre un hambar din 1792 care a fost transformat într-o cabană confortabilă, păstrându-se aproape toată structura originală.

Construcția de 25 mp se afla în satul Sarreyer, Elveția și a fost folosită ca adăpost pentru vite și pentru a depozita fânul. Ea a fost transformată, la cererea unei familii tinere, într-o casă de vacanță cu 2 dormitoare, o zonă de dinning și una de living. Proiectul a fost făcut de o firmă locală de arhitectură, care a mai făcut astfel de transformări ale unor clădiri din zona, Alp'Architecture sarl.

Renovarea a implicat dezasamblarea completă a structurii, piesă cu piesă. Fiecare element a fost desfăcut și numerotat astfel încât, după efectuarea reparațiilor și recondiționărilor necesare, construcția să poată să reproducă cât mai fidel modelul inițial.

Proiectul celor de la Alp’Archtecture s-a bazat pe amprenta la sol de 25 mp, construind 3 nivele și ajungând astfel la aproape 90 mp. Primul nivel, o structură de piatră pe care era construit hambarul, a fost menținută și refăcută. Acela a devenit primul nivel al construcției, aflat sub nivelul de acces în cabană.

Nivelurile 2 si 3 au fost construite în principal din lemnul recuperat din hambar. La nivelul 2 este intrarea în cabană pentru că acolo se află strada. Dormitoarele se află la nivelurile 1 și 3. Tot acolo se află și băile. La Nivelul 2 a fost construită bucătăria împreună cu locul pentru masă, iar la ultimul nivel este cel de-al doilea dormitor și livingul. La ultimul etaj se afla și un balcon de unde se poate admira în tihnă frumusețea munților.

La refacerea structurii a fost acordată o atenție deosebită fiecărui detaliu și s-a încercat folosirea fiecărui obiect sau bucată de lemn care amintea de trecut. A rezultat o cabană cu toate utilitățile necesare, suficient de spațioasă pentru o tânără familie cu copil, dar care nu alterează cu nimic aspectul și frumusețea zonei.

îmi plac astfel de renovări tocmai pentru faptul că principala grijă a arhitecților și constructorilor, dar mai ales a proprietarilor, este de a nu construi haotic, de a nu ieși în evidență, de a păstra zona autentică. Și mai ales, de a nu tăia rădăcinile, de a nu uita trecutul.