Vă spuneam în articolul despre recondiționarea și restaurarea mobilei că e bine să apelați la specialiști dacă aveți un mobilier vechi și prețios și vreți să-i dați o nouă viață. Între timp am găsit cel mai bun exemplu pentru a-mi susține afirmația: un mobilier de salon Chippendale vechi de mai bine de 100 de ani. A fost moștenit de la bunici de o familie dornică să-l păstreze, dar din motive obiective nu l-au putut ține în condiții foarte bune. Când în sfârșit au avut spațiul necesar au avut neplăcuta surpriză să vadă că mobila se deteriorase destul de mult și au decis că au nevoie de specialiști pentru a putea fi salvată.
Au căutat pe net o firmă care să-i convingă și așa au ajuns la SaveMob. I-au contactat și ei au venit, au văzut mobilierul, au evaluat situația și le-au spus ce se poate face. A rămas ca ei să se gândească și să dea un răspuns. Nu le-a trebuit mult să se hotărască pentru că își doreau din tot sufletul acea mobilă iar firma le-a inspirat încredere. Și așa a început un lung și dificil proces de salvare a unei mobile vechi și valoroase.
Mai întâi au venit baieții de la transport care au luat fiecare piesă, fiecare bucată mai mult sau mai puțin deteriorată, le-au inventariat, au notat detaliile legate de locul de unde proveneau și alte astfel de amănunte, le-au încărcat în camion și le-au adus în atelierul din București.
La atelier s-a făcut din nou inventarierea și a început munca. Piesele au fost analizate cu atenție, ocazie cu care s-a descoperit că erau foate atacate de cari, o parte dintre piese fiind chiar compromise.
Mai existau și unele părți – picioare de comoda sau de scaun – care pur și simplu nu mai puteau fi refăcute, singura soluție fiind înlocuirea lor.
Următoarea etapă a fost curățarea mobilei până la lemn, desfacerea și reîncleierea ei și repararea tuturor defectelor și dezlipirilor. Ornamentele sculptate ce puteau fi desprinse au fost curățate cu atenție pentru a nu strica sculptura. Totul a fost adus la faza de lemn curat, moment în care urmele carilor au fost și mai evidente.
Așa, „dezbrăcate” de stratul de lac, piesele au fost tratate prima dată împotriva carilor. Spun prima dată pentru că operația a fost reluată de mai multe ori, la intervale de o săptămână, pentru a fi siguri că toate larvele au fost omorâte. Pentru asta piesele de mobilier au fost încărcate într-un camion care se putea închide etanș și au fost pulverizate cu soluție concentrată anticari până la saturație. Apoi camionul a fost închis iar mobila a stat în acel mediu până a doua zi.
Timp de o săptămână, toate găurile de cari au fost chituite, s-au făcut reparații și încleieri iar piesele lipsă au fost copiate și montate la locul lor. La finalul săptamânii tratamentul anticari a fost reluat iar piesele de mobilier au fost lăsate în camion tot weekend-ul.
A urmat colorarea. Inițial mobila a fost neagră așa că s-a păstrat aspectul. Pentru a obține o culoare intensă s-a folosit cerneală de sepie, așa cum se colora și în trecut. Este vorba despre acel colorant natural pe care sepiile îl eliberează când sunt atacate sau detectează un periol. Colorantul este intens și colorează lemnul aproape acoperind fibra. La uscare capătă o culoare gri albăstruie care redevine neagră la lăcuire.
Gata colorată, mobila a ajuns din nou în camion pentru încă un weekend cu soluție anticari. Și iar verificări și chituiri pentru a fi siguri că n-a scăpat nicio gaură și nicio larvă.
Si a venit și momentul lăcuirii care, pentru a obține acel luciu special de odinioară, s-a făcut cu shellac. Nu este simplu de lucrat cu el și sunt puțini cei care mai știu vechile tehnici. Din fericire firma beneficiază de serviciile unui specialist în domeniu, domnul Iulian Burcică, care a lucrat mai bine de 30 de ani la fabrica de instrumente muzicale Doina, fiind specialist în restaurarea pianelor. Domnul Iulian este pensionar, are 69 de ani, dar continuă să restaureze piane și mobilier valoros. Vine cu bucurie la muncă și încearcă să predea mai departe ștafeta. A promis că nu se va retrage înainte de a pregăti un urmaș. I-am spus la un moment dat că sunt convinsă că știe o mulțime de povești despre mobila și pianele pe care le salvează. „Romane”, mi-a răspuns. Am hotărât să ne întâlnim cât de curând, să stăm la povești.
Dar să revenim la aplicarea shellacului. Pentru cei care nu știu, shellacul este un lac natural obținut din rășina secretată de o insectă – lac – care se află în India și în Tailanda. Rășina este dizolvată, în diferite proporții în alcool etilic. Shellacul dă un aspect foarte frumos mobilei numai că tehnica de aplicare este dificilă și pretențioasă. Iar atunci când lemnul este colorat negru, o culoare foarte pretențioasă, este și mai dificilă. Trebuie aplicate multe straturi consecutive pentru a obține luciul oglindă.
Salonul Chippendale a avut nevoie de 60 de straturi de lac și peste 200 de ore de muncă. Pentru a ajunge la rezultatul dorit lacul s-a aplicat cu mișcări circulare continue cu ajutorul unui șfam (un ghemotoc de vată și lână țurcană pus într-o pânză de finet). S-a început cu straturi subțiri, grosimea lor crescând ușor cu fiecare strat. Mișcarea circulară nu trebuie oprită pentru că altfel, în acel loc, apare o adâncitură. După fiecare strat lacul a fost lasăt săse usuce si apoi a fost șlefuit manual. Așa au fost făcute toate piesele salonului și nu au fost puține.
După multe săptămâni în care 1000 de ore s-a lucrat efectiv pentru salon, totul a fost gata. Proprietarului i s-au trimis fotografii pentru a vedea rezultatul și a fost invitat și la atelier. De altfel, aceasta este metoda de lucru a celor de la SaveMob. Clientul poate trece oricând pe la atelier să vadă fazele intermediare ale restaurării iar la final, mobila nu pleacă până când proprietarul nu-și dă acordul. Când se primește OK-ul mobilierul este ambalat și transportat acasă la client. Aici este dezambalat și fixat pe pozitie tot de angajații firmei. Așa s-a întâmplat și cu salonul Chippendale iar proprietarii au fost încântați că pot fi înconjurați de mobila ce le amintește de copilărie.
Les photos de l'article sont la propriété de SaveMob
Bonjour Madame Radu,
Je suis impressionné par les informations que vous mettez à la disposition des personnes intéressées par l'art du bois.
J'ai 72 ans - ingénieur en construction navale, 36 ans professeur à l'Académie navale Mircea cel Batran à Constanta, mais j'ai découvert cette passion relativement tard, après plusieurs projets de yachts en bois.
J'ai eu une première expérience lorsque j'ai restauré un meuble de salle à manger - deux vitrines, une table à rallonge et des chaises - fabriqué à Vienne vers 1914.J'ai eu du mal avec le reconditionnement au shelac.Des informations succinctes provenant de sites web français.Mais tous se référaient à leurs matériaux.
J'ai accompli quelque chose, mais en lisant vos articles, je me suis rendu compte que je ne suis pas seul dans cette passion, et qu'il y a certainement beaucoup d'autres inconnus.
J'ai découvert par hasard ce magazine et les articles qu'il contient, mais je n'ai pas compris si le magazine est uniquement disponible en ligne ou si je peux l'acheter ou m'abonner.
J'espère que vous ne vous êtes pas trop embêté avec ce que vous avez écrit.
Je vous prie d'agréer, Monsieur le Président, l'expression de mes sentiments distingués.
Professeur Asimit Teodor.
Bonjour,
Vous n'avez pas du tout dérangé. Au contraire, j'ai apprécié. Le magazine est uniquement en ligne. Il y aura une édition imprimée - une édition collector annuelle - qui paraîtra à l'occasion du salon du meuble BIFE SIM de Bucarest, qui se tiendra du 13 au 17 septembre. Le magazine sera distribué gratuitement pendant le salon.
Dans le magazine en ligne, les articles sont publiés quotidiennement. Hier, j'ai écrit sur la gomme-laque. Trouver ici article.
Nous avons publié des articles sur les bateaux. Vous avez ici si ici deux d'entre eux.
J'espère que vous trouverez des informations intéressantes dans le magazine et que vous continuerez à nous suivre.
Tous nos vœux de réussite !
Le connaisseur qui possède tel meuble, qui en connaît la valeur et qui est prêt à payer une fortune pour le remettre en état, ne se doute pas que ses pièces entreposées se détériorent. Je comprends qu'il s'agit d'une introduction au texte, mais je suis surpris. Désolé, je n'ai pas pu m'en empêcher, ce n'est pas méchant.
Achetez-vous aussi des meubles anciens ?
Tout le respect que je dois à Mme Mihaela Radu pour l'aide et les conseils que vous apportez aux amateurs d'œuvres et de restaurations en bois. Je vous souhaite tout le bonheur du monde et une bonne santé. J'aimerais aussi savoir quand une revue spécialisée sera publiée car je m'occupe de restaurations de meubles anciens mais surtout d'objets en bronze, laiton, argent et or. Avec tout mon respect Viorel Ureche
Bonjour !
Merci pour votre appréciation et vos meilleurs vœux ! Bonne santé à vous aussi !
Il est difficile d'obtenir l'avis d'un expert sur les restaurations. Il y a beaucoup de secrets professionnels dans votre monde et très peu sont prêts à les partager.
Tous nos vœux de réussite !