Vă promiteam când am scris despre gomme-laque, că voi relua subiectul pentru a spune mai multe despre Polissage français – metoda specială de aplicare a acestui lac natural. Nu uit promisiunea, așa că urmează o serie de detalii și sfaturi care cu siguranță vă vor face să doriți să lăcuiți măcar un lemn mic folosind această metodă. Cel puțin la mine asta a fost reacția.
Procedeul de aplicare shellac este unul de lungă durată, repetitiv, care implică multă manoperă. Tehnicile de aplicare țin foarte mult de fiecare specialist în parte, experiența căpătată în timp ajutându-i să găsească metoda care se potrivește cel mai bine cu modul lor de lucru. Indiferent de tehnica folosită există câteva elemente comune: pregătirea lacului, a suportului, a tamponului de aplicat și principiile obligatorii din timpul aplicării.
Prima operațiune este obținerea lacului din fulgi. După cum ați văzut, shellac-ul se comercializează mai ales sub formă solidă pentru că nu rezistă foarte mult gata pregătit. Există și astfel de lac, dar conține o serie de aditivi care îi prelungesc viața și care pot influența calitatea finală. De aceea cel mai bine este ca lacul să fie pregătit de cel care-l aplică. Fulgii sau nasturii de shellac se dizolvă în spirt denaturat (alcool industrial). Există mai multe proporții în care se poate face diluția, dar cele mai folosite sunt:
- 350-360 g/l de alcool – pentru aplicări ca prim strat (primer sau grund) sau pentru aplicări în domeniul picturii, pentru pregătirea suportului. În acest caz se folosește numai shellac deparafinat;
- 240-250 g/l de alcool – proporția cea mai folosită pentru aplicare și șlefuire;
- 100-120 g/l de alcool – straturile finale care se aplică fără șlefuire intermediară și care dau luciul oglindă.
Fulgii se aleg în funcție de culoarea dorită și se mărunțesc foarte bine într-un mojar pentru a se dizolva mai ușor.
Este bine sa folosiți recipiente de sticlă cu capac pentru a putea agita amestecul. Nu folosiți recipiente metalice pentru că interacționează cu componenții. După cântărire, măsurare și amestecare, se pune capacul, se agită bine amestecul și se lasă 1-2 zile pentru dizolvare completă. La final se filtrează printr-un ciorap fin de damă pentru a îndepărta impuritățile. Dacă este o perioadă rece, pentru dizolvare mai rapidă, puteți pune vasul cu lac într-unul cu apă caldă. Atenție, vasul nu se pune direct pe foc sau în apă fiebinte pentru că temperatura ridicată strică lacul.
Etapa următoare este pregătirea tamponului cu care se face aplicarea, șfam cum îi spun specialiștii. Se poate face din vată, bucăți de bumbarc din tricouri vechi sau lână, care se pun într-o bucată de finet sau de bumbac, se strâng bine și se înnoadă pentru a nu se desface în timpul aplicării. La final, tamponul se bate de câteva ori de o suprafață plată pentru a se teși și a se așeza. Partea de jos trebuie să fie bine întinsă și plată, fără cute, cusături sau găuri, din cauza cărora lacul poate fi aplicat neuniform.
Înaintea aplicării lacului suprafața lemnului trebuie pregătită și șlefuită foarte bine. Zgârieturile și găurile se repară. Dacă finisajul va fi satinat, lemnul dur cu porii mari (nuc, stejar) se șlefuiește cu hârtie abrazivă cu granulatie 400, iar cel fin cu porii mai mici si (paltin), cu 600. Pentru luciu oglindă se folosește hârtie cu granulația 600, respectiv 800. Instrumentele muzicale se șlefuiesc cu 1000.
Încărcarea cu lac a tamponului se face cu multă grijă și turnând lacul puțin câte puțin. Cel mai bine este să se folosească o pipetă. Tamponul nu trebuie să mustească, dar nici să fie uscat. Se poate testa pe dosul palmei, unde trebuie să-l simțiți umed, iar lacul nu trebuie să se scurgă. La final pe tampon se pun câteva picături de huile minérale, ulei de nuc sau de măsline. Uleiul de in nu este bun pentru că este prea viscos. Uleiul ajută tamponul să alunece, iar lacul nu rămâne prins pe lemn în cantitate mare. Încărcarea tamponului este momentul când experiența își spune cuvântul. Veți știi care este cantitatea potrivită de lac sau de ulei numai după ce veți începe să lucrați. Dacă tamponul se blochează pe suprafață înseamnă că s-a pus prea mult lac sau prea puțin ulei.
Toate fiind pregatite puteți începe aplicarea propriu-zisă a lacului, cu mișcări continue circulare sau sub forma cifrei 8. Nu vă opriți niciodată pentru că acolo va apărea o adâncitură. Nici dacă din tampon picură lac mișcarea nu trebuie să înceteze. Se continuă mergând către margine. Oprirea nu trebuie făcută brusc ci tot ca o continuare a mișcării. Din rotirea mâinii practic se iese la marginea piesei.
Shellac-ul se usucă repede comparativ cu alte lacuri sau cu uleiul, în 5-10 min. După fiecare aplicare suprafața se șlefuiește pentru îndepărtarea eventualelor denivelări. Chiar dacă se usucă în 5 min. este bine ca șlefuirea să se facă după 20-30 min. La început se șlefuiește cu granulația 800, după care se continuă cu 1000, 1200 sau cu lână de oțel fină. Pentru a obține o suprafață frumoasă sunt necesare chiar și 30 straturi sau mai mult. Pentru luciu oglindă se folosește pentru ultimile straturi lac mai diluat și nu se mai face șlefuirea între straturi.
Aplicarea shellac-ului nu este un lucru simplu și e bine să apelați la firme specializate dacă proiectul implică vechi piese de mobilier care trebuie să iasă perfect. Exact ca în articolul despre la récupération de meubles centenaires.
Excellente description !
Je vous lis toujours avec beaucoup de plaisir et d'intérêt.
Merci pour vos articles.
Je pense qu'il y a une erreur dans l'article concernant la concentration gomme-laque/alcool.
S'il s'agissait comme dans l'article de 35 - 36 gr/l d'alcool, cela signifierait une concentration de gomme-laque de 3,5 %. Trop peu ?!
La valeur correcte est de 350gr/l d'alcool.
Vous avez raison, il manque un zéro.
Je vais faire le changement. Je vous remercie de votre attention.
Tous nos vœux de réussite !
Merci pour cet article,
J'ai une question : j'ai hérité d'un meuble des années 20, cintré et plaqué en racine de noyer et d'après mes souvenirs on m'avait dit qu'il serait laqué au serlac, quelle serait la solution pour rafraîchir son éclat, car après 2 refuges pendant la guerre, le temps et les intempéries ont laissé des traces. Au départ je voulais le vendre, mais ne trouvant pas d'acheteurs et voyant les prix (ridicules à mon avis - par rapport aux meubles actuels en bois coupé) j'ai décidé d'essayer de l'intégrer dans l'espace. Merci d'avance pour vos conseils,
Cordialement, Sorin Crasi
Bonjour !
Et nous vous remercions de nous suivre !
À cette époque - 1920 - l'huile et la gomme-laque étaient à peu près les seules possibilités. Je pense que je sais de quoi vous parlez, j'ai vu de tels meubles en noyer avec des portes d'armoires et des commodes incurvées. Je vous conseille de nettoyer le meuble, puis de le cirer et de le polir. C'est la méthode la plus simple et la plus pratique. Nettoyez avec un chiffon doux (en coton), qui ne gratte pas, et avec de l'eau et du détergent ou du savon à vaisselle. Trempez le chiffon dans l'eau, essorez-le bien et essuyez bien le meuble. Revenez ensuite avec un chiffon sec et doux. Si nécessaire, répétez l'opération. Avec le temps, la saleté s'accumule et se fixe avec des produits d'entretien modernes ( !) contenant des cires synthétiques. Enfin, laissez bien aérer avant de cirer.
Utiliser une cire commerciale pour meubles. Appliquez une couche très fine sur toute la surface, puis essuyez avec un chiffon doux et sec. Vous trouverez ci-dessous un lien vers d'autres solutions pour rafraîchir la finition.
Tous nos vœux de réussite !
https://revistadinlemn.ro/2017/12/04/sfaturi-pentru-improspatarea-finisajului-mobilierului-si-al-pardoselilor-din-lemn/
Vous pouvez également en savoir plus sur vos sujets préférés dans les magazines imprimés. Vous pouvez encore vous abonner pour recevoir les magazines publiés en 2019 en cliquant sur le lien ci-dessous.
Merci de votre attention !
https://revistadinlemn.ro/product/abonament-2019/
Bonjour ! J'ai beaucoup apprécié vos conseils sur l'application du selac. Je connaissais un peu le sujet, mais pas vraiment tout le processus. Je suis accordeur et technicien de piano et je travaille actuellement à la finition d'un piano avec du selac. J'ai nettoyé l'ancienne finition avec un décapant, puis avec du papier de verre de 240, 400, 800 et 1000 grains. Le placage de ce piano a beaucoup de pores, avant de le baigner j'ai frotté avec une poudre abrasive très fine et de l'alcool, ce qui a donné de bons résultats pour couvrir les pores. J'ai commencé la finition avec du scellant, d'abord sur le grand couvercle supérieur, après 60 couches j'ai obtenu un superbe brillant miroir. J'ai cependant 2 questions :
1) Existe-t-il un moyen plus facile de remplir les pores du bois sans gâcher le "design" ? car à 1 m2 j'ai du frotter 2 heures avec de la poudre à poncer pour tout recouvrir.
2) Enfin, j'aimerais appliquer une couche de cire protectrice pour la finition selac, quel type de cire recommanderiez-vous pour qu'elle n'altère pas du tout la brillance et qu'elle reste exactement comme elle est maintenant ? J'ai vu qu'il y avait de la cire microcristalline sur le marché, que me conseillez-vous ?
Merci d'avance. Je vous prie d'agréer, Madame, Monsieur, l'expression de mes salutations distinguées.
Bonjour !
Je suis heureux d'avoir pu rendre service.
1. Il existe des produits de remplissage des pores. Vous pouvez les trouver chez les vendeurs de mastics spéciaux pour le bois.
2. La cire microcristalline est issue du raffinage du pétrole. Elle est neutre, stable dans le temps, ne modifie pas la couleur du support et résiste aux UV. Il en est de même pour la cire Renaissence, utilisée par les restaurateurs. Vous pouvez l'utiliser pour protéger la finition, mais elle doit être très bien polie pour conserver son éclat.
Tous nos vœux de réussite !
https://revistadinlemn.ro/2017/03/29/renaissance-wax-ceara-restauratorilor-dar-nu-numai/
Merci beaucoup pour vos conseils. En attendant, j'ai trouvé un apprêt incolore pour boucher les pores du bois. Je n'ai pas encore eu l'occasion de le tester sur autre chose, je ne sais pas si l'alcool contenu dans le shelac réagit avec lui d'une manière ou d'une autre.
Des informations très utiles. J'apprécie que Wood Magazine traite le sujet de manière objective, en examinant à la fois les avantages et les inconvénients d'un procédé particulier. Félicitations !
Merci de votre attention !