Couverture de la maison en bardeaux

A côté acoperișul din stuf, cel de șindrilă face parte dintr-o moștenire universală. Este un mod de acoperire pe care îl găsim la casele vechi din Polonia, Cehia, Austria, Finlanda, Anglia, dar și din Canada sau SUA. Acolo unde lemnul nu era greu de găsit, meșterii pricepuți au găsit soluția să-l prelucreze pentru a acoperi casele cu usurință, indiferent de forma acoperișului. Țara noastră nu putea face excepție. Bisericile din lemn și porțile tradiționale maramureșene, vechile case bucovinene care au și pereții exteriori acoperiți cu „solzi de lemn”, vechile case gorjenești sau sibiene cu învelitori de șindrilă sunt tot atâtea dovezi ale folosirii lemnului pentru acoperirea locuințelor.

Aspectul tradițional foarte plăcut, precum și întoarcerea la lemn și natural pe care o simțim tot mai pregnant în ultimii ani, au dus la revigorarea acestui domeniu. Ca urmare, pe lângă producătorii tradiționali de șindrilă, există și producători industriali. Sunt diferențe de aspect între cele două tipuri, ca întotdeauna între obiectele făcute manual și cele făcute de mașini, dar modul de montare și protecție rămâne același. Sa vedem ce avantaje au învelitorile din lemn, care sunt speciile folosite, ce trebuie făcut pentru a fi cât mai rezistente în timp si ce spun normativele despre ele.

Învelitori din lemn

Sunt mai multe feluri de învelitori de lemn. Pe lângă bardeau, șiță ou draniță, casele erau acoperite cu scândură cu uluc, șindrilă finlandeză (mai lungă decât cea obișnuită) sau șindrilă lungă (plăcuțe din lemn mai late decât șindrila). Cea mai folosită este însă șindrila. Termenul vine din germană – schindel – ca mulți alți termeni adoptați de tâmplari și dulgheri de la meșterii nemți.

Șindrilele sunt bucăți de lemn de anumite dimensiuni debitate în lungul fibrei. Diferența între șindrilă, șiță si draniță este dată de dimensiuni și uneori, formă. Oficial, în normative, șița este cea mai lungă iar dranița cea mai scurtă. În timpul documentării am vșzut însă că unii consideră dranița, specific maramureșeană, este mai lungă. Diferența dintre ele este dată și de modul cum este finisată partea vizibilă. Sunt drepte, rotunde, ondulate sau decupate astfel încât să poată creea anumite modele pe acoperiș.

Avantajele învelitorilor din lemn

Șindrila are un aspect rustic, tradițional, fiind recomandată în special pentru acoperirea caselor aflate în la sat. Poate fi folosită și pentru acoperirea chioșcurilor sau teraselor, a bisericilor sau a restaurantelor cu specific, în acest caz recomandările fiind mai permisive.

Învelitorile de șindrilă nu sunt folosite doar pentru aspectul deosebit. Ele vin și cu o serie de avantaje:

• greutate scazută. Șindrila este mai ușoară decât orice alt tip de învelitoare. Se fac astfel economii la structura de rezistență a casei care devine mai „soft”, un avantaj și în cazul amplasării în zone cu risc seismic ridicat;
• este un bun izolator termic și fonic. Totuși, pentru confort maxim, se recomandă montarea de izolație între căpriori;
• nu este dependentă de temperatură. Rămâne flexibilă la temperaturi scăzute și nu are variații dimensionale la temperaturi mari;
• este rezistentă indiferent de zona unde este amplasată casa – munte, mare, sat, oraș;
• în cazul unor defecțiuni pot fi făcute reparații locale;
• est naturală.

Ce fel de lemn se folosește

Având în vedere că este un obiect aplasat la exterior, total neprotejat, lemnul ales trebuie să aibă o rezistență cât mai bună. Disponibilitatea a jucat și ea un rol important în alegerea lemnului pentru cioplirea șindrilei. La noi, meșterii tradiționali au făcut și continuă să folosească în special lemn de molid. Poate fi folosit și chêne, dar este mai scump si mai greu de lucrat fiind mai dur. Vecinii noștri unguri fac șindrilă din acacia, un lemn rezistent care se gasește din belșug la ei. În țările nordice se folosește pinul sau mélèze, iar în Canada și SUA, cedrul, mai ales cel alb, socotit una dintre cele mai rezistente specii pentru exterior.

Dacă la specia folosită nu sunt restricții foarte mari, importantă fiind disponibilitatea și rezistența la exterior, mult mai stricte sunt cerințele în ce privește calitatea lemnului. Trebuie să fie bine uscat, să nu aibă noduri și crăpături. Pentru a-i crește rezistența la umiditate poate fi tratat cu ulei. Dacă panta casei este însă suficient de abruptă astfel încât apa și zăpada să nu bălteascț, șindrila func,ionează foarte bine și neprotejată.

Factorii de care depinde rezistența în timp a acoperișului de șindrilă

Rezistența unui acoperiș cu învelitoare de șindrilă este de 30 de ani în mod obișnuit, dar poate ajunge și la 50-60 de ani. Sunt importante mai multe aspecte, nu doar specia folositș. Iată câteva dintre ele:

• orientarea clădirii. Ca la orice alt obiect din lemn de la exterior – uși, ferestre, garduri – este important cât de bătut de vânt, ploi și soare este. Cu cât este mai expus la astfel de fenomene cu atât rezistența în timp scade;
• panta acoperișului. Dacă panta va fi mică și apa va bălti, rezistența în timp va scădea. Dacă vă gândiți la aspectul bisericilor maramureșene din lemn, cele care au panta aproape de verticală, veți înțelege de ce există astfel de bisericuțe, cu acoperișul funcțional, care bat suta de ani;
• modul cum a fost montată. Fiind o învelitoare realizată din mii de bucați de lemn este foarte important modul cum ele sunt montate. Cea mai mică neregulă poate face ca apa să se infiltreze și să strice acoperișul;
• protecția lemnului. Probabil ați remarcat că pe unele case se dezvoltă în timp muchi și ciuperci. Dacă lemnul este tratat la început cu ulei și apoi întreținut, umiditatea lui nu va crește și nu va creea condiții acestor plante parazite care distrug în timp acoperișul;
• întreținerea periodică. Curățarea mușchiului de pe învelitoarea de șindrilă trebuie făcută imediat ce apare. Șindrilele stricate trebuie înlocuite cu altele noi pentru a nu permite apei să ajungă sub învelitoare.

Modul de realizare a învelitorilor din lemn. Normative

Montarea învelitorilor de șindrilă este reglementată prin Norme NP069 - 2014. Acest normativ este cel care face și diferențierea între șindrilă și șiță. Șița are terminația dreaptă, subțire și îngustă, pe când sindrila poate fi rotunjită sau cu margini concave la vârf. În funcție de zonă, șindrila poate avea muchiile laterale sub formă de lambă și uluc pentru o mai bună îmbinare. Șița are lungimi de 30, 35, 40, 50 sau 60 cm, lățimea între 7 și 14 cm și grosimea, între 5 și 7 mm. Șindrila are lungimea de 35, 40 sau 50 cm, lățimea între 5 și 13 cm iar grosimea 3 mm la lambă și 15 mm la uluc. Dranița este mai scurtă și mai lată, având 10-12 cm lungime și 9-13 cm lățime.

Panta casei pe care se montează sindrilele trebuie să fie de min 50% (22,5º). Montajul se face pe șipci sau pe astereală. Șindrilele de pe un versant trebuie să fie foarte asemănătoare ca dimensiuni. Se acceptă o abatere de doar 5%. Se recomandă tratarea lor înainte de montare cu substanțe biocide și ignifuge.

Pentru că sunt din mai multe bucăți prinse în cuie, învelitorile de șindrilă sunt considerate învelitori ventilate. Totuși se recomandă montarea de folie substrat (anticondens sau hidroizolantă) pe căpriori. Pentru a asigura o temperatură constantă în interior se recomandă montarea izolației termice.

În funcție de zonă și cerințe șindrila poate fi montată într-un strat, în doua sau în 3-5 straturi. Suprapunerea se poate face 1/4, 1/3 sau 1/2 din lungimea șindrilei. Suprapunere 1/4 și montaj la un rând se acceptă doar pentru spații care nu au nevoie de etanșeitate (șoproane). Cu suprapunere 1/2 și 2 rânduri se obține o etanșeitate medie iar suprapunerea 1/3 și 3 straturi este folosită pentru spații de locuit închise care au nevoie de etanșeitate maximă.

Factorul estetic joacă un rol important

Invelitorile de șindrilă au o sumedenie de calități, dar motivul principal pentru care le alegem este felul în care arată, mai ales că este o varinată scumpă comparativ cu altele existente pe piață. Un acoperiș de șindrilă pe o casă cu un design adecvat situată la țară va aduce însă un plus de autenticitate.

Șindrila este foarte versatilă si poate fi folosită si pentru protejarea pereților caselor. În acest caz, în funcție de designul casei, șindrila poate accentua aspectul tradițional sau poate crea un aspect interesant, chiar modern. Casa în formă de cochilie, prezentată cu ceva timp în urmă, poate fi un exemplu.

Există și o variantă de șindrilă mai subțire care este folosită pentru a obține acoperișuri ca cele din poveștile pentru copii. Felul în care este montată crează „valuri” si neuniformități pe casă. Despre astfel de case, cu aspect de casa piticilor, v-am spus însă cu altă ocazie.

Sper să vă fi atras atenția și de data aceasta. Dacă credeți că este un articol ce ar interesa și alte persoane, puteți distribui. Iar dacă vreți să stăm de vorbă, aveți întrebări, completări sau comentarii, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.