Vă promiteam când am scris despre szelak, că voi relua subiectul pentru a spune mai multe despre Francuski polski – metoda specială de aplicare a acestui lac natural. Nu uit promisiunea, așa că urmează o serie de detalii și sfaturi care cu siguranță vă vor face să doriți să lăcuiți măcar un lemn mic folosind această metodă. Cel puțin la mine asta a fost reacția.
Procedeul de aplicare shellac este unul de lungă durată, repetitiv, care implică multă manoperă. Tehnicile de aplicare țin foarte mult de fiecare specialist în parte, experiența căpătată în timp ajutându-i să găsească metoda care se potrivește cel mai bine cu modul lor de lucru. Indiferent de tehnica folosită există câteva elemente comune: pregătirea lacului, a suportului, a tamponului de aplicat și principiile obligatorii din timpul aplicării.
Prima operațiune este obținerea lacului din fulgi. După cum ați văzut, shellac-ul se comercializează mai ales sub formă solidă pentru că nu rezistă foarte mult gata pregătit. Există și astfel de lac, dar conține o serie de aditivi care îi prelungesc viața și care pot influența calitatea finală. De aceea cel mai bine este ca lacul să fie pregătit de cel care-l aplică. Fulgii sau nasturii de shellac se dizolvă în spirt denaturat (alcool industrial). Există mai multe proporții în care se poate face diluția, dar cele mai folosite sunt:
- 350-360 g/l de alcool – pentru aplicări ca prim strat (primer sau grund) sau pentru aplicări în domeniul picturii, pentru pregătirea suportului. În acest caz se folosește numai shellac deparafinat;
- 240-250 g/l de alcool – proporția cea mai folosită pentru aplicare și șlefuire;
- 100-120 g/l de alcool – straturile finale care se aplică fără șlefuire intermediară și care dau luciul oglindă.
Fulgii se aleg în funcție de culoarea dorită și se mărunțesc foarte bine într-un mojar pentru a se dizolva mai ușor.
Este bine sa folosiți recipiente de sticlă cu capac pentru a putea agita amestecul. Nu folosiți recipiente metalice pentru că interacționează cu componenții. După cântărire, măsurare și amestecare, se pune capacul, se agită bine amestecul și se lasă 1-2 zile pentru dizolvare completă. La final se filtrează printr-un ciorap fin de damă pentru a îndepărta impuritățile. Dacă este o perioadă rece, pentru dizolvare mai rapidă, puteți pune vasul cu lac într-unul cu apă caldă. Atenție, vasul nu se pune direct pe foc sau în apă fiebinte pentru că temperatura ridicată strică lacul.
Etapa următoare este pregătirea tamponului cu care se face aplicarea, șfam cum îi spun specialiștii. Se poate face din vată, bucăți de bumbarc din tricouri vechi sau lână, care se pun într-o bucată de finet sau de bumbac, se strâng bine și se înnoadă pentru a nu se desface în timpul aplicării. La final, tamponul se bate de câteva ori de o suprafață plată pentru a se teși și a se așeza. Partea de jos trebuie să fie bine întinsă și plată, fără cute, cusături sau găuri, din cauza cărora lacul poate fi aplicat neuniform.
Înaintea aplicării lacului suprafața lemnului trebuie pregătită și șlefuită foarte bine. Zgârieturile și găurile se repară. Dacă finisajul va fi satinat, lemnul dur cu porii mari (nuc, stejar) se șlefuiește cu hârtie abrazivă cu granulatie 400, iar cel fin cu porii mai mici si (paltin), cu 600. Pentru luciu oglindă se folosește hârtie cu granulația 600, respectiv 800. Instrumentele muzicale se șlefuiesc cu 1000.
Încărcarea cu lac a tamponului se face cu multă grijă și turnând lacul puțin câte puțin. Cel mai bine este să se folosească o pipetă. Tamponul nu trebuie să mustească, dar nici să fie uscat. Se poate testa pe dosul palmei, unde trebuie să-l simțiți umed, iar lacul nu trebuie să se scurgă. La final pe tampon se pun câteva picături de olej mineralny, ulei de nuc sau de măsline. Uleiul de in nu este bun pentru că este prea viscos. Uleiul ajută tamponul să alunece, iar lacul nu rămâne prins pe lemn în cantitate mare. Încărcarea tamponului este momentul când experiența își spune cuvântul. Veți știi care este cantitatea potrivită de lac sau de ulei numai după ce veți începe să lucrați. Dacă tamponul se blochează pe suprafață înseamnă că s-a pus prea mult lac sau prea puțin ulei.
Toate fiind pregatite puteți începe aplicarea propriu-zisă a lacului, cu mișcări continue circulare sau sub forma cifrei 8. Nu vă opriți niciodată pentru că acolo va apărea o adâncitură. Nici dacă din tampon picură lac mișcarea nu trebuie să înceteze. Se continuă mergând către margine. Oprirea nu trebuie făcută brusc ci tot ca o continuare a mișcării. Din rotirea mâinii practic se iese la marginea piesei.
Shellac-ul se usucă repede comparativ cu alte lacuri sau cu uleiul, în 5-10 min. După fiecare aplicare suprafața se șlefuiește pentru îndepărtarea eventualelor denivelări. Chiar dacă se usucă în 5 min. este bine ca șlefuirea să se facă după 20-30 min. La început se șlefuiește cu granulația 800, după care se continuă cu 1000, 1200 sau cu lână de oțel fină. Pentru a obține o suprafață frumoasă sunt necesare chiar și 30 straturi sau mai mult. Pentru luciu oglindă se folosește pentru ultimile straturi lac mai diluat și nu se mai face șlefuirea între straturi.
Aplicarea shellac-ului nu este un lucru simplu și e bine să apelați la firme specializate dacă proiectul implică vechi piese de mobilier care trebuie să iasă perfect. Exact ca în articolul despre odzyskiwanie 100-letnich mebli.
Świetny opis!
Zawsze czytam cię z wielką przyjemnością i zainteresowaniem.
Dziękujemy za artykuły.
Myślę, że w artykule jest błąd dotyczący stężenia szelaku/alkoholu.
Gdyby było tak jak w artykule 35 - 36 gr/l alkoholu, oznaczałoby to stężenie szelaku 3,5 %. Za mało?
Prawidłowa wartość to 350gr/litr alkoholu.
Masz rację, brakuje zera.
Dokonam zmiany. Dziękuję bardzo.
Wszystkiego najlepszego!
Dziękujemy za artykuł,
Mam pytanie: odziedziczyłem meble z lat 20-tych, gięte i fornirowane korzeniem orzecha włoskiego i z tego co pamiętam powiedziano mi, że będą lakierowane serlakiem, jakie byłoby rozwiązanie, aby odświeżyć ich blask, ponieważ po 2 schronieniach w czasie wojny, czas i zła pogoda odcisnęły swoje piętno. Początkowo chciałem go sprzedać, ale nie znajdując nabywców i widząc ceny (moim zdaniem śmieszne - w porównaniu do obecnych mebli z rąbanego drewna) postanowiłem spróbować wkomponować go w przestrzeń. Z góry dzięki za rady,
Z wyrazami szacunku, Sorin Crasi
Cześć!
Dziękujemy za śledzenie nas!
W tamtych czasach - lata 20-te - olej i szelak były jedynymi możliwościami. Myślę, że wiem o czym mówisz, widziałem jeden z tych orzechowych mebli z zakrzywionymi drzwiami szafki i komody. Radzę wyczyścić meble, a następnie je nawoskować i wypolerować. To najprostsza i najbardziej poręczna metoda. Wyczyść go miękką (bawełnianą), nierysującą szmatką i wodą z detergentem do mycia naczyń lub mydłem. Namocz ściereczkę w wodzie, dobrze wyciśnij i dokładnie wytrzyj mebel. Następnie wróć suchą, wciąż miękką szmatką. Powtórz czynność w razie potrzeby. Brud zbiera się z czasem i jest utrwalany nowoczesnymi środkami czyszczącymi (!) zawierającymi woski syntetyczne. Na koniec należy pozwolić im dokładnie wyschnąć przed nałożeniem wosku.
Użyj dostępnego w handlu wosku do mebli. Nałóż bardzo cienką warstwę na całą powierzchnię, a następnie przetrzyj miękką, suchą szmatką. Poniżej znajduje się link, pod którym można znaleźć inne rozwiązania pozwalające odświeżyć wykończenie.
Wszystkiego najlepszego!
https://revistadinlemn.ro/2017/12/04/sfaturi-pentru-improspatarea-finisajului-mobilierului-si-al-pardoselilor-din-lemn/
Możesz także dowiedzieć się więcej o swoich ulubionych tematach w wersji drukowanej. Nadal możesz subskrybować czasopisma opublikowane w 2019 r., klikając poniższy link.
Dziękuję!
https://revistadinlemn.ro/product/abonament-2019/
Witam! Twoje wskazówki dotyczące stosowania selac były dla mnie bardzo pomocne. Trochę o tym wiedziałem, ale nie o całym procesie. Jestem stroicielem i technikiem fortepianów i obecnie pracuję nad wykończeniem fortepianu za pomocą selac. Oczyściłem stare wykończenie środkiem do usuwania farby, a następnie papierem ściernym o ziarnistości 240, 400, 800 i 1000. Fornir, który jest na tym pianinie, ma wiele porów, przed kąpielą przetarłem go bardzo drobnym proszkiem ściernym i alkoholem, co dało dobre rezultaty zakrywając pory. Wykończenie zacząłem od selacu, chwilowo na dużą górną pokrywę, po 60 warstwach uzyskałem super połysk, lustro. Mam jednak 2 pytania:
1) Czy istnieje prostszy sposób na wypełnienie porów drewna bez zepsucia "projektu"? Ponieważ na 1 m2 musiałem pocierać przez 2 godziny proszkiem ściernym, aby wszystko pokryć.
2) Na koniec chciałbym nałożyć warstwę wosku ochronnego na wykończenie selac, jaki rodzaj wosku byś polecił, aby w ogóle nie zmienił połysku i pozostał dokładnie taki, jak wygląda teraz? Widziałem, że w handlu dostępny jest wosk mikrokrystaliczny, co byś sugerował?
Z góry dziękuję. Z poważaniem.
Cześć!
Cieszę się, że mogłem pomóc.
1. Istnieją wypełniacze porów. Można je nabyć u sprzedawców specjalnych past do drewna.
2. Wosk mikrokrystaliczny pochodzi z rafinacji ropy naftowej. Jest neutralny, stabilny w czasie, nie zmienia koloru podłoża i jest odporny na promieniowanie UV. Jest to wosk Renaissence, używany przez konserwatorów. Można go używać do ochrony wykończenia, ale aby nie stracić połysku, należy go bardzo dobrze wypolerować.
Wszystkiego najlepszego!
https://revistadinlemn.ro/2017/03/29/renaissance-wax-ceara-restauratorilor-dar-nu-numai/
Bardzo dziękuję za radę. W międzyczasie znalazłem bezbarwny podkład do wypełniania porów w drewnie. Nie miałem jeszcze okazji przetestować go na niczym innym, nie jestem pewien czy alkohol zawarty w szelaku nie wchodzi z nim w jakąś reakcję.
Bardzo przydatne informacje. Podoba mi się obiektywne podejście Wood Journal do tematu, analizujące zarówno plusy, jak i minusy danego procesu. Gratulacje!
Dziękuję!