Specjalne wzory pozostawione na drewnie po przepuszczeniu przez nie energii elektrycznej

Despre lemnul ars și despre metoda de protejare și colorare a lemnului numită Shou Sugi Ban am mai scris. Este vorba despre lemn ars prin metode clasice unde totul este controlat astfel încât să poată fi oprit la momentul dorit. Există însă și un alt mod de a arde lemnul – arderea electrică. Și aici nu mă refer la pirogravură ci la un mod mai agresiv prin care lemnul este practic curentat. Despre lemnul ars electric am văzut tot felul de materiale și filmulețe, dar totdeauna am avut senzația că acel lemn este foarte chinuit. Poate pasiunea mea exagerată pentru lemn mă face să o văd ca pe o metodă de tortură și de aceea am ocolit-o până acum. Cu siguranță sunt eu foarte subiectivă.

Arderea electrică a lemnului este extrem de periculoasă

Ceea ce trebuie să știți înainte de toate este că metoda este cu adevărat periculoasă, implicând mii de volți și nu vă recomand să încercați acest lucru. Mi se pare foarte riscantă, punând viața în pericol. Fără cunoștințe temeinice despre fenomen, echipament de protecție și asistență atunci când procedeul este în desfășurare, NIE trebuie să experimentați metoda.

Începutul este în 1977 când fizicianul german Georg Lichtenberg prezenta o descoperire interesantă. În urma unor descărcări electrice pe suprafețe plane apăreau anumite modele, numite de atunci „figuri Lichtenberg”. Aceleași modele apar și pe pielea oamenilor când sunt curentați sau trăzniți. Sunt modele complexe ca niște trunchiuri de copac cu foarte multe ramificații, fiecare ramificație copiind trunchiul principal.

Aceste imagini apar atunci când descărcările electrice apar într-un material care izolează. Curentul nu traverzează cu rapiditate materialul, din cauza proprietăților slab conducătoare și rămâne prins în el. Este ca și cum un fulger ar fi fost închis în material. De altfel, au fost făcute teste interesante în care curentul electric a fost descărcat într-un bloc de material plastic transparent care nu conduce electricitatea. A rezultat o bucată de material care are în interior un … fulger.

Așa s-a ajuns la lemn. După cum se știe lemnul este un material izolator. Totuși, pentru a realiza acele desene, curentul trebuie să intre în lemn. De aceea este nevoie să-i fie crescută conductivitatea. Acest lucru se realizează umezind lemnul cu un electrolit – cu o soluție de săruri în apă. Electrolitul conduce mult mai bine electricitatea comparativ cu apa obișnuită. Se poate folosi sare de bucătărie, dar este preferabil bicarbonatul de sodiu. Sarea conține clor, iar temperaturile foarte mari dezvoltate în timpul procesului pot duce la apariția unor produși secundari toxici. Folosind bicarbonatul de sodiu (praf de copt) acest risc este eliminat.

Marele risc al procedeului vine de la folosirea curentului cu tensiune foarte mare. Este nevoie de minimum 2000 de volți pentru a face desene pe o bucată mică de lemn (10×5 cm). Vă imaginați cât este de riscant. Practic, acest curent electric este descărcat pe suprafața lemnului cu conductivitatea crecută cu ajutorul electrolitului, această descărcare rămânând imprimată în lemn sub forma unei figuri Lichtenberg. După ardere, lemnul se curăță ușor cu o perie de sârmă pentru a-i îndepărta partea carbonizată, se șterge, după care poate fi lăcuit pentru a fi protejat. Rezulta mici „tablouri” din lemn cu figuri Lichtenberg. Dacă plăcile sunt mai mari pot fi folosite ca blaturi de masă sau în componența altor piese de mobilier.

Orice tip de lemn poate fi tratat astfel, dar din câte am văzut la specialiști, arderea electrică a lemnului merge cel mai bine pe placaj subțire din 3 foi de furnir tehnic, furniruit pe ambele părți cu furnir estetic foarte subțire. La umezire, soluția nu se duce adânc în lemn ci rămâne la suprafață, umezind numai stratul de furnir de deasupra. Placa nu va fi total umedă și va fi mai puțin periculoasă.

Curentul electric se propagă mai bine în lungul fibrei decât perpendicular pe ea. În opinia mea, acest lucru se întâmplă deoarece curentul se duce mai ușor pe traseele prin care hrana s-a deplasat în interiorul copacului, pentru că pe acele trasee se află cele mai multe săruri, deci electroliții sunt mai puternici.

Ar mai fi multe de spus despre acest subiect, dar recunosc că de data aceasta nu vreau să detaliez. Arderea electrică a lemnului este periculoasă și nu consider că trebuie să fie inclusă și încercată în proiectele voastre. Pericolul în acest caz este infinit mai mare decat în cazul altor moduri de tratare sau prelucrare a lemnului, putând însemna pierderea vieții. De aceea repet: NIE faceți acest lucru dacă nu aveți pregătirea necesară!