Drewno lipowe nie jest spektakularnym drewnem, takim jak ulm lub przez akacja, dar este nedrept să-l ignorăm. Este la fel cum am neglija copilul cuminte și silitor, dând mai multă atenție celui inteligent, dar neastâmpărat. Pentru că teiul este un lemn care nu creează probleme, care se usucă fără deformări deranjante, fără să crape și care se prelucrează foarte ușor. Cu toate că are rezistența dąb, este apreciat în primul rând pentru ușurința cu care poate fi sculptat. Sa vedem ce surprize mai ascunde teiul și lemnul de tei.
Bătrânul tei
Teiul este unul dintre copacii cei mai vechi de pe planetă. Se consideră că a apărut încă din cretacic, lemn de tei fosilizat descoperindu-se în mai multe locuri din emisfera nordică. Este un copac longeviv care poate trăi mai mult de 1000 de ani. De exemplu, în grădina Zamek cesarski w Norymberdze este un tei despre care se spune ca a fost sădit în urmă cu peste 1000 de ani de soția regelui Heinrich al II al Germaniei (Rex Romanorum). Și Slovenia are un tei celebru – Najevska lipa – ce are peste 700 de ani și care este folosit ca loc de întâlnire pentru diverse evenimente.
Cel mai cunoscut tei din România este Eminescu's Linden aflat în Grădina Copou din Iași. Este un simbol al orașului și are peste 500 de ani. Un alt tei celebru se află și la Bârnova, considerat a avea aproape 700 de ani sau în Maramureș. Aici se află Teiul Unirii, al lui George Pop de Băsești, considerat a avea peste 300 de ani. Legenda spune că la umbra acestui tei s-au întalnit cei care au pus la cale Marea Unire.
Teiul este considerat de oamenii satelor un lemn sfânt pentru că „acolo unde este un tei nu trăznește niciodată”. De aceea este folosit la construirea bisericilor sau a obiectelor folosite în biserică. De Rusalii, crenguțe de tei sfințite sunt puse la poartă pentru a apăra gospodăria de rele.
Lipa
Există peste 30 de tipuri de tei în toată lumea, care diferă prin forma frunzelor, a florilor sau prin dimensiuni. Pe lângă acestea mai sunt și alte câteva specii hibride rezultate din încrucișarea primelor. Cel mai răspândit în Europa este Tilia europaea, un hibrid între Tilia cordata oraz Tilia platyphyllos. Dacă aveți curiozitatea să căutați informații în engleză despre tei trebuie să căutați lipa lub linden tree. Diferite tipuri de tei există în America de Nord, Orientul Mijlociu, China sau Japonia, arealul de dezvoltare fiind în emisfera nordică. Copacul crește până la înălțime de 20-40 m și diametrul de 1,5-2 m. Are o coroană bogată fiind apreciat pentru faptul că reține foarte mult praf din atmosferă (pe locul trei, după stejar și ulm). Florile – mici inflorescențe la capătul unei tije subțiri – sunt galbene și au un miros inconfundabil care învăluie orașele spre sfârșitul lui mai.
Teiul este foarte apreciat pentru puterile sale tămăduitoare. Cele mai cunoscute sunt utilizările florilor, ca remediu pentru tuse, răceală sau stări nervoase sau anxioase. Dar în farmacie, atât umană cât și veterinară, se folosește și lemnul sau scoarța copacului.
Charakterystyka drewna lipowego
Chiar dacă sunt atât de multe specii de tei, diferența între lemnul lor este insesizabilă. Culoarea este alb gălbuie spre crem, cu tente ușor roșiatice sau verzui. Se închide la culoare odată cu vârsta ajungând spre galben închis sau maro deschis. Alburnul nu se deosebește de duramen, iar inelele anuale sunt foarte puțin vizibile. Fibra este dreaptă, uniformă, omogenă și fină.
Densitatea lemnului de tei este de 560 kg/m³ când lemnul este uscat. Este un lemn ușor cu toate că are o rezistență foarte bună. Se usucă destul de repede, nu crapă, iar deformările în timpul uscării sunt foarte mici. Are însă o durabilitate medie spre mică, fiind atacat cu ușurință de ciuperci sau insecte. De aceea nu este un lemn recomandat pentru folosirea la exterior.
Lemnul de tei se prelucrează ușor, atât cu mașini cât și manual. La prelucrarea manuală trebuie folosite scule foarte bine ascuțite pentru că are tendința de scămoșare. Se lipește ușor cu adeziv și poate fi băițuit, sfinalizowany, naoliwiony sau lăcuit fără probleme. Am menționat că teiul seamănă mult cu topola, diferența fiind dată de culoarea ușor roșiatică și fibra puțin mai densă. Acest lucru face ca teiul să se coloreze mult mai uniform comparativ cu plopul care se pătează cu ușurință.
Utilizări ale lemnului de tei
Pentru că este ușor și moale lemnul de tei se lucrează foarte ușor, fiind probabil cel mai folosit lemn pentru sculptura manuală. Este foarte apreciat de începători pentru că nu opune rezistență și nu crapă. Este folosit sub formă de cherestea, okleina estetyczna lub techniczna, Tackling.
Drewno lipowe jest używane do produkcji ramy do obrazów lub luster. Este o foarte bună materie primă pentru obiecte decorative, gen linguri sau mici sculpturi. Se strunjește cu ușurință obținându-se boluri sau alte tipuri de vase. Fiind ușor, din el se fac chitare electrice și alte instrumente muzicale.
Se face și mobilă din lemn de tei. A fost o perioadă când, alături de plop, era folosit intens pentru obținerea mobilierului numit arte povera. Era preferat plopului datorită ușurinței în prelucrare, dar la acea vreme era mult mai scump. Între timp diferența de preț nu mai este atât de mare, plopul crescând și el ca valoare. Am descoperit diferența dintre cele două specii finisându-le. Ca aspect general nu erau foarte diferite, culoarea ușor roșcată a teiului făcând diferența. La finisare, însă, diferența era ca de la cer la pământ. În timp ce plopul este foarte greu de colorat ieșind aproape mereu cu pete și necesitând uniformizare ulterioară, teiul se colorează frumos, uniform, având rareori nevoie de retușuri.
Pentru că este ușor, în ciuda rezistenței scăzute la exterior, se folosește pentru obținerea żaluzje. Se recomandă, însă, montarea în locuri protejate cu copertine sau unde fereastra este mai retrasă spre interior. Iar pentru bucuria copiilor (și nu numai) este folosit la fabricarea marionetelor, adică a actorilor principali ai teatrelor de păpuși.
Articolul întregește colecția Gatunki drewna, pe care o puteți accesa oricând pe site. Dacă ar putea fi interesant și pentru alții, puteți distribui. Iar întrebările, neclaritățile sau completările, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Așa cum deja v-ați obișnuit, vă voi răspunde. 🙂
Cześć!
Potrzebuję porady...
Chcę zrobić zadaszony taras i ogrodzenie jak płot ri z drewna lipowego. Słupki, belki, wspornik pod deskę (nie znam nazwy technicznej)
Czy to drewno się do tego nadaje? Jeśli nie, jakie byłyby wady w porównaniu z drewnem jodłowym?
Dziękuję!
Dobry wieczór!
Drewno lipowe nie jest wytrzymałe na zewnątrz, jest podobne do topoli. Jodła jest znacznie lepszym wyborem.
Drewno lipowe pochłania więcej wilgoci i szybciej gnije. Jest to również dość miękkie drewno, bardziej odpowiednie do rzeźbienia niż do tego rodzaju pracy, która również wymaga pewnej siły.
Poniżej znajduje się link do artykułu na temat odporności drewna na warunki zewnętrzne.
Wszystkiego najlepszego!
https://revistadinlemn.ro/2019/06/12/cele-mai-rezistente-specii-de-lemn-la-exterior/
Czy lipa może być używana do schodów wewnętrznych?
Niezalecane, ponieważ jest to bardziej miękkie drewno. Zarysowania i odciski pojawiają się szybciej niż w przypadku innych gatunków.
Bardziej odpowiednie są buk, jesion, dąb lub drewno iglaste.
Czy "lite drewno lipowe" jest poprawne?
Tak, to prawda.
Drewno może występować w różnych postaciach: tarcicy, forniru, wiórów (na przykład do produkcji płyt wiórowych), trocin, mączki lub pyłu. Termin "lite drewno" odnosi się do wykorzystania drewna w postaci tarcicy, drewna lub belek. W praktyce "lite drewno lipowe" oznacza tarcicę lipową, a nie jej gęstość czy wagę.
Cześć!
Chciałbym kupić komodę wykonaną z litego drewna lipowego do przechowywania książek, ubrań i innych artykułów gospodarstwa domowego, w domu, gdzie temperatura czasami utrzymuje się na niskim poziomie, ponieważ nie zawsze korzystamy z tego miejsca.
Czy wapno jest zalecane do tego celu?
Dobry wieczór!
Jeśli obszar nie jest wilgotny, nie ma problemu.
Będąc wygodnym, myślę, że jest już zabezpieczony lakierem lub olejem.
Jeśli tak nie jest, zalecam nałożenie warstwy oleju lub wosku. Będzie ona lepiej chroniona przed brudem i nadmiernym wchłanianiem wilgoci.
Wyrzeźbiłem go w drewnie lipowym i kiedy nałożyłem na niego lakier, na włóknie pojawiły się brązowawe smugi, co radzisz mi zrobić, aby zatrzymać te smugi?
Istnieje kilka przyczyn powstawania smug: drewno nie zostało odpowiednio wyszlifowane, lakier jest zbyt gruby, pędzel nie jest dobrej jakości i nie nakłada lakieru równomiernie.
Zalecam dokładne przeszlifowanie drewna przed nałożeniem lakieru. Drewno lipowe jest bardziej miękkie i wymaga dokładniejszego szlifowania. Użyj papieru ściernego o ziarnistości 150 lub 180. Po szlifowaniu należy dokładnie odkurzyć miękką, czystą bawełnianą szmatką (starą koszulką).
Należy używać lakieru bezbarwnego. W przypadku kolorowego lakieru, jeśli przejścia nachodzą na siebie, na zakładce pojawia się ciemny pasek. Jeśli chcesz bejcować, lepiej wcześniej zabejcować drewno, a po wyschnięciu nałożyć bezbarwny lakier.
Rozcieńczyć lakier przed aplikacją. Wygląda znacznie lepiej, jeśli nałożysz 2-3 cienkie warstwy zamiast jednej grubej.
Zamiast pędzla użyj małego pędzelka. Można je znaleźć w sklepach z lakierami i farbami. Jest on znacznie bardziej równomierny. Należy pamiętać, że istnieją specjalne trafalety do lakierów na bazie rozcieńczalników. Te do lakierów na bazie wody nie są trwałe, ponieważ gąbka staje się zbyt szeroka w kontakcie z rozcieńczalnikiem.
Powodzenia!