Onde estão os belos (e pacíficos) jogos de madeira de outrora?

Mă întreb mereu unde au dispărut acele jocuri din lemn frumoase și liniștite din era „pre-digitală”. Jocurile de table, de exemplu, jucate ore în șir pe plajă, la Eforie Sud, de tata împreună cu vreun prieten făcut ad-hoc cu ocazia trezitului la ora 6.00 pentru a apuca loc pe nisip. După felul în care jucau – plini de energie și vociferări – aveai impresia că nu era nimic mai important pe plajă la ora aceea decât jocul lor. Și totuși e un joc pașnic, nu se întâmplă nimic mai mult decât ” 6-6, poartă-n casă” și maximum de „ți-am dat marț. Acum vorbesc cu nepotul meu, care de felul lui este întruchiparea pacifismului, care-mi spune (râzând în hohote la fața mea ușor schimbată de absurdul situației) cum urmează să elimine pe nu-știu-cine în nu-știu-ce joc și cum, dacă reușește să „cumpere” o armă mai puternică, îi elimină pe toți. Nu-i așa că vă gândiți cu nostalgie la jocurile acela liniștite? Să ne amintim de câteva dintre ele.

Cutia de table era celebră. Se și vindea peste tot, la munte sau la mare, cutii făcute de meșteri locali. În interior avea desenul specific pentru jocul de table, iar pe exterior era tabla de șah.

În cutie, amestecate, erau pulurile de table și piesele de șah, frumos lucrate și șlefuite pentru a fi plăcute la atingere. Erau meșteri care-și arătau măiestria cu piesele de șah, dar și la cele de table se vedea un meșter iscusit. Piesele de șah însă lăsau imaginația mai liberă și găseai câte un joc în care piesele erau mai elaborate, mai deosebite. Era o adevărată bucurie să dai peste așa ceva.

Cu aceeași recuzită se putea juca dame. Erau folosite piesele de la table pe tabla de șah. Erau și jocuri de sine stătătoare de dame, dar le găseai mai rar.

Apoi era domino-ul. Cutii frumoase din lemn și piese dreptunghiulare cu diverse numere încrustate la fel ca pe zaruri. Din păcate, nu-mi mai amintesc cum se juca. Era ceva mai mult decât simpla înșiruire a pieselor și dărâmarea lor conform „principiului dominoului”. Din câte îmi amintesc eu era joc în toată regula, care se juca în minimum 2 persoane și unde se adunau niște puncte.

Înțeleg că tot din trecut vine și jenga. Trebuie să recunosc că am aflat de el de curând, dar mi-a plăcut cum arată și felul simplu, dar inteligent în care se joacă. Cu ceva vreme în urmă îmi spunea Călin de la Carvalho maciço despre jocul făcut de Nicu Roșioru pentru un prieten. Era ziua lui și știindu-l pasionat, Călin a ales să-i facă cadou un joc jenga personalizat. A ieșit foarte bine și prietenul a fost încântat.

De la Călin am aflat prima dată de Nicu Roșioru, după care l-am cunoscut la târg. Cu agitația de acolo nu prea am avut timp să stăm de vorbă. Acum câteva zile, venind în București la un posibil client (Nicu este din Râmnicu Vâlcea), a trecut și pe la noi. A venit și cu câteva jocuri de jenga făcute de el. Nu știți câtă muncă este într-un astfel de joc! Fiecare piesă este șlefuită manual, iar muchiile sunt teșite. În plus cutia este făcută în așa fel încât desenul lemnului să se continue pe laturi. Chiar mi-a plăcut modul cum sunt realizate și faptul că sunt finisate cu ulei natural.

Unul dintre jocuri m-a atras în mod deosebit. Părea patinat, dar mi-a spus că este lemn vechi dintr-o construcție veche de 100 de ani. Patina era naturală, porii lemnului fiind marcați de trecerea timpului. Pentru a-l face să arate așa Nicu a îndepărtat cu foarte mare atenție stratul de deasupra (este vorba de ceva sub un mm). A avut grijă să nu intre mai adânc în lemn pentru a nu pierde efectul. Dar a reușit.

A venit cu caixas de jocuri din mai multe esențe. A fost chiar interesant să indentific lemnul. Trebuie să recunosc că nu am reușit să identific castanha, dar la cereja mi-a ieșit. Lemnul folosit este de cea mai bună calitate, astfel că jocurile arată mai mult decât simple… jocuri.

Cu toate că face și mobilă, lui Nicu îi place să facă mai ales jocuri. Pe lângă jenga a făcut și jocuri din lemn „x și 0”.

Este chiar pasionat de jocuri din lemn și-mi povestea că are o mulțime de idei și vrea să încerce să le facă pe toate. Sper să reușească, pentru că cele de până acum au ieșit foarte bine.