As casas antigas das grandes cidades são um património valioso. Como é que podemos evitar perdê-lo?

Casele vechi, uitate de multe ori, ascund sub aspectul vechi, sub patina vremurilor trăite, o moștenire valoroasă care nu ar trebui pierdută. Uneori, renovări neinspirate le fac să arate „curat”, dar fără farmecul și mai ales, fără valoarea inițială. Modificarea arhitecturii, schimbarea aspectului ușilor și al ferestrelor, înlocuirea materialelor clasice cu unele moderne total nepotrivite, fac la fel de mult rău ca și abandonarea lor. Înlocuirea tâmplăriei din motive de eficiență energetică, a fost o piatră de încercare pentru aceste case. Ferestrele termopan asigură o mai bună izolare termică, așa că mulți proprietari au „schilodit” fațadele, înlocuind ferestre și uși din lemn cu varianta eficientă energetic, dar din plastic. Temperatura în interior a crescut, dar valoarea casei s-a prăbușit și odată cu ea, frumusețea și eleganța unor epoci.

Și ce s-ar fi putut face, mă veți întreba. Eficiența energetică a caselor este o problemă importantă și de interes acum, iar soluția este apelarea la profesioniști atunci când se renovează sau se schimbă ușile sau ferestrele unei case vechi. Ei există! Firma Holze este un astfel de exemplu: un producător de ferestre și uși din lemn stratificat care se adresează și celor care vor să păstreze aspectul și eleganța caselor vechi. Are deja experiență în acest gen de lucrări, multe case renovate din București și din alte orașe stând mărturie.

Stiluri cât mai diverse – occidentale, orientale sau românești – pe toate le găsim în București

Spre deosebire de casele din Ardeal, ale căror arhitectură veche este mai unitară și asemănătoare celei din orașele Imperiului Austro-Ungar, cele din „regat” au stiluri arhitecturale mai variate, cu influențe venite, atât din Occident, cât și din Orient. Bucureștiul, poate cel mai reprezentativ pentru amestecul de stiluri, este o adevărată comoară de case vechi construite în cele mai diverse stiluri.

Nu s-au păstrat multe case de la începuturile orașului lui Bucur, iar dezvoltarea fără un plan clar a târgului a dus, de-a lungul timpului, la dărâmarea vechilor case pentru a se construi străzi mai largi, bulevarde sau pur și simplu pentru a se construi alte case, mai mari, adaptate statutului noilor proprietari.

Din secolul al XVIII-lea apar tot mai evident construcții în stiluri occidentale și orientale, odată cu dezvoltarea orașului și apariția unei pături înstărite. Influențele cele mai importante vin de la Paris și Viena, construindu-se case în stil Neoclasic, Renascentist, Romantic sau Neobaroc. Secolul al XIX-lea vine cu influențe Art Nouveau, Beaux Art, Belle Epoque și Eclectic. Dar stilul care a influențat, poate cel mai mult, construcția caselor în București a fost cel Neoromânesc, apărut la sfârșitul secolului. Ceea ce l-a început s-a manifestat, pe de o parte ca un refuz de a accepta și preamări tot ceea venea din afară și pe de altă parte o întoarcere spre arhitectura populară și stilul brâncovenesc, s-a dezvoltat ca un stil românesc modern de arhitectură, ducând chiar la apariția școlii românești de arhitectură. Este practic o reinterpretare a stilului brâncovenesc, cu elemente din stilul bizantin și din construcțiile fortificate românești (culele oltenești). Cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului au fost Ion Mincu, întemeietorul școlii romănești de arhitectură, arhitectul Bufetului de la șosea (Casa Doina) construit pentru Expoziția Internațională de la Paris (1889) și Petre Antonescu, arhitectul clădirii Primăriei București amplasată vis-a-vis de Cișmigiu.

Stilul a fost îmbrățișat de mulți constructori ai vremii. Există multe case în București, care nu fac parte din patrimoniu, dar care poartă elementele caracteristice stilului: ornamentație exterioară bogată, reinterpretări ale foișorului și cerdacului specifice caselor țărănești, stâlpi sau coloane stilizate, arcade trilobate. Sunt case impunătoare, dar care păstrează aspectul primitor și cald al caselor țărănești. Sunt o moștenire valoroasă ce nu trebuie pierdută.

Ușile și ferestrele dau personalitate și eleganță caselor vechi

Spuneam că în cazul renovării unei case vechi sau a schimbării ușilor și ferestrelor este bine să se lucreze cu specialiști. Este cazul casei de mai jos – o casă impunătoare din cartierul Televiziunii, unde se recunosc elementele stilului neoromânesc – a cărei tâmplărie a fost lucrată de firma Holze. Cu toate că este vorba despre ferestre și uși din lemn stratificat ale căror ferestre au două rânduri de sticlă, acest lucru nu este vizibil, ele încadrându-se perfect în arhitectura casei.

În timpul lucrărilor se montează un precadru din aluminiu în golurile ferestrelor. Este o inovație Holze pentru ca fereastra ce se montează la final să se potriveasca perfect, să respecte liniile drepte ale construcției și să rămână curată și cu finisajul intact. Este și un mod de a lucra cu celelalte echipe care renovează casa fără să se deranjeze între ele. În golurile cu arcadă, ferestrele au fost construite respectând arhitectura inițială. Niciun element nu a fost modificat pe motiv că ar fi mai simplu așa. Importantă a fost păstrarea arhitecturii inițiale a clădirii astfel încât casa să-și recapete măreția și eleganța de altădată.

Ușile exterioare au fost și ele o piatră de încercare, dimensiunile și greutatea fiind însemnate. Una dintre ele a avut un grilaj din fier forjat care a trebuit refăcut. Pentru a păstra aspectul inițial, grilajul a fost construit în mod tradițional, bătând fierul cu ciocanul în forja cu foale. Mânerele au fost și ele astfel alese încât să respecte perioada și stilul. La final totul a fost „de acolo”, iar ferestrele și ușile au părut a fi recondiționate, nicidecum înlocuite.

É difícil, mas pode ser feito!

Trăiesc într-0 casă veche și în urmă cu ceva vreme cineva m-a felicitat pentru că nu am pus ferestre termopan. L-am contrazis, dar nu m-a crezut, spunându-mi că ferestrele termopan sunt din plastic. Este o falsă părere. Folosim „termopan” pentru a defini tipul de sticlă. De fapt termopan este o marcă, la fel cum spunem „adidași” pantofilor sport sau „xerox” oricărui copiator. Ramele pot fi făcute din lemn, plastic sau metal, fiecare cu costul și rezistența lui. Eu a trebuit să schimb vechile ferestre pentru că erau putrezite, total compromise. Am ales, însă, să le fac din lemn, fațada rămânând neschimbată. N-a fost ușor, dar rezultatul a meritat. Casa arată bine și și-a păstrat valoarea.

O casă veche are multe aspecte neplăcute. În timp, toate îmbătrânesc și uneori este nevoie să se refacă sau să fie înlocuite anumite părți. Ferestrele și ușile exterioare sunt primele care cedează fiind supuse intemperiilor și radiației UV. Este păcat să scădem valoarea unei case înlocuind părțile care cedează cu produse de proastă calitate. Există posibilitatea ca ele să fie refăcute sau înlocuite fără ca cineva să observe acest lucru, casa păstrându-și aspectul. Înlocuirile făcute de firma Holze demonstrează acest lucru.

Ne propunem să vă arătăm în perioada următoare mai multe astfel de case și modul cum a fost rezolvată problema ușilor și ferestrelor interioare și exterioare, a mobilierului din lemn care îmbracă tocul ușilor, trecerile dintr-o încăpere în alta sau chiar pereții și tavanele. Este o întreagă știință în inzidirea acestor elemente. Este „o față” a folosirii lemnului ale cărei amănunte le-am descoperit de curând și pe care vreau să le împart cu voi.

Așa că, nu plecați prea departe!😉