Întâmplarea a făcut ca, în decurs de două zile, să văd două persoane care au postat, independent una de alta, fotografii cu lemn de stejar înnegrit, întrebând ce s-a întâmplat. În același timp, o a treia persoană m-a întrebat ce s-ar fi putut întâmpla cu stejarul din atelier care a căpătat o culoare albastră închis, aproape neagră și este sigur că nu poate fi mucegai. Este motivul pentru care am hotărât să revin la subiectul tanin, chiar dacă nu de mult am scris despre plusurile și minusurile taninului prezent în lemn și despre utilizările lui. Stejarul este un lemn care conține mult tanin ceea ce îi influențează comportamentul în timpul prelucrării, finisării și utilizării.
Cantitatea și compoziția taninului din stejar depinde de mulți factori
O que é o tanino, ou ácido tânico, como também é chamado, já escrevi extensivamente aqui. Îl găsim în cantități diferite în majoritatea speciilor, regula fiind că lemnul este cu atât mai deschis la culoare cu cât conținutul de tanin este mai mic. Stejarul este una din speciile cu conținut mare de tanin. Conținutul nu este însă același, diferind în funcție de tipul stejarului, zona de creștere, compoziția solului, vârstă și alte astfel de criterii. De aceea, nu toți se confruntă cu aceleași probleme în aceleași condiții de lucru, iar reacțiile nu sunt mereu la fel de intense.
Ca specii, stejarul european este mai bogat în tanin decât cel american. În Europa, stejarul care crește în nord este mai taninos decât cel din sud, iar cel din vest mai bogat în tanin decât cel din est. Cel mai bogat în tanin este stejarul din Franța, folosit de aceea la fabrico de barris pentru învechirea vinurilor și pentru obținerea așchiilor de pus în vin și cel din Marea Britanie unde se folosesc de sute de ani metode de colorare care au la bază conținutul de tanin.
Reacția cu fierul și metalele feroase
De ce s-a înnegrit scândura de stejar? Pentru că în aceea zonă lemnul a venit în contact cu fierul sau cu metale cu conținut de fier. Reacția dintre fier și tanin, în prezența apei, formează o substanță neagră albăstruie care colorează lemnul. Substanța este foarte rezistentă și uneori pătrunde adânc în lemn. Unele surse dau folosirea ácido oxálico para branqueamento, dar metoda nu are întotdeauna succes sau trebuie repetată de mai multe ori pentru a se vedea o schimbare. Dacă lemnul pătat este folosit la exterior, culoarea se mai deschide în timp. În același timp, lemnul neprotejat capătă o culoare naturală gri albăstruie (în 12-18 luni) și astfel culoarea se mai uniformizează.
Reacția fierului cu taninul din stejar impune alegerea cu grijă, atât a sculelor, cât și a modului de fixare a elementelor. Recomandarea este pentru folosirea oțelului inoxidabil. Problema este că, pe lângă apariția culorii care pătează lemnul, are loc și corodarea elementelor de prindere din fier. Acestea pot ceda în timp și astfel proiectul poate fi afectat.
Reacția cu taninul este foarte sensibilă și se poate întâmpla și dacă pare că fierul nu a venit în contact direct cu lemnul. În unul din cazurile care mi-au atras atenția se lucrase în apropiere cu fier, se polizase ceva. Particulele fine de fier s-au așezat pe scândura de stejar și cu ajutorul umidității din aer și din lemn a fost declanșată reacția. Suprafața scândurii s-a umplut de pete negre-albăstrui.
Și în cazul depozitării trebuie atenție. Dacă elementele din stejar sunt depozitate pe rastele din fier neprotejate, cu siguranță în zona de contact lemnul se va înnegri.
Taninul reacționează în general cu sărurile fierului. În funcție de tipul lor, culoarea se schimbă. În reacție cu sulfatul de fier culoarea obținută este albastru închis, iar cu clorura de fier se obține o colorație verde. Este o metodă de obținere cernelurilor.
Reacția taninului cu fierul poate fi folosită ca metodă de colorare
Dar reacție taninului cu fierul nu are doar efecte negative. Ea poate fi folosită pentru a colora lemnul într-o culoare gri albăstruie asemănătoare lemnului neprotejat îmbătrânit de vreme. Pentru aceasta se tratează lemnul cu o soluție obținută din șpan de fier și oțet. Pentru o culoare intensă șpanul trebuie să fie cât mai fin și ținut câteva zile în oțet. Găsiți metoda descrisă pe larg aqui.
Reacția este cu atât mai intensă cu cât conținutul de tanin este mai mare. Pentru a crește conținutul de tanin pe suprafața lemnului se poate aplica înainte ceai verde (soluție). Ceaiul este foarte bogat în tanin. Această metodă poate fi folosită pentru a colora astfel și lemnul cu conținut scăzut în tanin, cum este pinheiro ou por abeto.
Petele brune apar din cauza solubilizării în apă a taninului
De ce apar petele brune, inegal colorate, pe lemnul de stejar? Pentru că taninul este solubil în apă. Când apa vine în contact cu lemnul extrage taninul și se formează o soluție care se scurge pe lemn. Culoarea este dată de cea a taninului care, în stare purificată este galben. Soluția este maronie pentru că mai sunt extrase și alte substanțe. După evaporarea apei, pe lemn rămâne un praf fin galben-maroniu – taninul sub formă de pulbere solidă.
Ca și în cazul colorării la contactul cu fierul, ieșirea taninului nu afectează rezistență lemnului. Este o problemă estetică care poate fi îndepărtată prin prelucrarea mecanică a lemnului. Dacă va ajunge însă din nou în contact cu apa, petele vor reapărea pentru că taninul este în toată masa lemnului. Pentru a-l extrage ar trebui ca lemnul să fie fiert de câteva ori în apă, așa cum se face cu lemnul folosit în acvarii. Este posibil să treacă însă săptămâni până când apa acvariului să nu se mai coloreze deloc.
O problemă poate apărea în cazul uscării în stivă, naturală, a lemnului de stejar. Stinghiile folosite pentru a lăsa distanță între scânduri și a crea culoarele pentru aer nu trebuie să fie de stejar pentru că în dreptul lor lemnul se va păta. Pentru că timpul petrecut în stivă este lung, pata merge în adâncime și compromite acea parte din scândură.
Colorarea prin afumare cu amoniac – o altă reacție a taninului din stejar
O metodă prin care reacția cu taninul este folosită pentru colorarea lemnului este afumarea cu amoniac. Este o metodă tradițională descoperită din întâmplare cu foarte mult timp în urmă în Anglia. Au fost depozitate scânduri de stejar într-un grajd în care erau ținuți cai. După un timp lemnul a căpătat o culoare maro cenușie. Analizând situația s-a descoperit că vaporii de amoniac emanați de urina de cal erau cei care determinau schimbarea culorii lemnului.
Intensitatea culorii depinde de conținutul de tanin și de aceea fiecare bucată de lemn are o culoare unică. Expunerea la lumină directă duce la o ușoară decolorare și virarea culorii spre ambră. Este un fenomen natural, iar aspectul natural astfel obținut este deosebit. Vedeți aqui pe larg descrierea metodei prin care se afumă lemnul de stejar cu amoniac.
Sper să considerați interesante informațiile de mai sus. Dacă ați avut probleme din cauza taninului din lemn împărtășiți-le cu noi. Completările sunt ca de obicei foarte binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.
Boa noite!
Tenho um pedaço de uma viga de carvalho antiga que quero transformar numa luminária.
Como gosto da cor natural das vigas, gostaria que me aconselhassem a escolher a solução de acabamento (óleo, verniz...)
Olá!
Eu escolheria óleo de tungue ou óleo dinamarquês. Trata-se de óleos de boa qualidade que realçam muito bem o desenho do carvalho, mantendo o aspeto natural da madeira. Os óleos dão, de facto, uma ligeira tonalidade amarelada. Não recomendei o óleo de linhaça porque o tom amarelado torna-se mais pronunciado com o tempo. Se não for utilizar a luminária no exterior, não vale a pena utilizar vernizes. Estes contêm pigmentos para resistência aos raios UV, mas perde-se a transparência e, por conseguinte, a beleza da madeira.
Se quiser manter o aspeto das suas vigas inalterado, existem vernizes de efeito natural. Pode encontrá-los nas lojas profissionais de carpintaria. Para além de manterem a cor muito próxima da da madeira não lacada, têm um baixo brilho, mantendo o aspeto natural.
Abaixo encontram-se ligações que podem ser úteis.
Boa sorte!
https://revistadinlemn.ro/2020/06/10/uleiul-de-tung-uleiul-pentru-lemn-care-face-pelicula-si-rezista-foarte-bine-la-umezeala/
https://revistadinlemn.ro/2018/01/15/danish-oil-ulei-finisare-lemn/