Fierăstrăul Wood-Mizer debitează bușteni de stejar de mlaștină

După două mii de ani sub apă, bușteanul de stejar a fost scos, debitat și uscat. A fost transformat într-un material splendid și extrem de valoros, iar durata de viață a acestui lemn se va întinde pe parcursul următoarelor secole.

Anul trecut, în timpul unei operațiuni de dragare în zonele inundate ale râului Elba, în sudul orașului german Hamburg, s-a făcut o descoperire misterioasă în terenurile umede și mlăștinoase: bușteanul de stejar ”bog”. Imediat s-a făcut presupunerea că alți bușteni prețioși ar putea fi găsiți în apropiere. Dar mai întâi, a fost necesară verificarea calității acestei descoperiri închise la culoare.

Când bușteanul a fost livrat unui fierăstrău din apropiere, posesorul atelierului, văzând această bucată de lemn curbată, foarte deformată, relativ scurtă, a spus că nu poate face nimic din ea. Este imposibil să debitezi un astfel de buștean; care nu putea trece prin gura de intrare în fierăstrău.

Atunci, Andreas Hünerfaut a intrat în joc. El este cunoscut în regiune nu numai ca producător de cherestea, care a debitat cu precizie bușteni până la ultima scândură chiar și în locurile de exploatare greu accesibile, dar și ca specialist în procesarea buștenilor problematici, răsuciți sau curbați.

Atunci când Andreas și-a pregătit fierăstrăul mobil Wood-Mizer LT40, era clar că are experiență cu tăierea de bușteni exotici, extrem de antici, precum bușteanul de stejar ”bog” salvat din regiunea râului Elba. Această bucată fără formă dintr-un copac străvechi a fost fixată pe patul de fierăstrău, iar un miez surprinzător de bine conservat a fost deschis după mai multe tăieri.

Andreas a fost mulțumit de cât de ușor și uniform tăia pânza acest lemn extrem de dur. „Fierăstrăul Wood-Mizer își afirma numeroasele caracteristici, precum versatilitatea și funcționalitatea”, afirmă Hünerfaut. „Chiar și piesele scurte sunt ușor de procesat în diverse bucăți de cherestea”.

Andreas Hünerfaut și-a cumpărat primul fierăstrău LT40 cu foarte mult timp în urmă. Fierăstrăul a fost livrat din Statele Unite pe cale maritimă. În acel moment, a avut nevoie de mult curaj să înceapă o profesie relativ nouă – cea de deținător de fierăstrău mobil. Printre proprietarii de fierăstraie Wood-Mizer a existat o remarcabilă disponibilitate de a ajuta oamenii, care se păstrează și în prezent. Primii clienți ai săi au fost profesori curioși care doreau să le ofere studenților o lecție semnificativă, precum și deținătorii de proprietăți care au discutat despre această nouă industrie și despre noile posibilități, la mesele lor de familie. Restul succesului a fost obținut prin reclama clasică din vorbă în vorbă. De fapt, elvețianul Andreas Hünerfaut și-a părăsit țara pentru a cunoaște mai bine lumea. În nordul Germaniei, i-au plăcut nu doar peisajul și clima, ci și oamenii. Prin urmare, s-a stabilit aici și se simte atât de acasă, încât chiar și-a pierdut accentul elvețian.

Dar să revenim la stejarul de mlaștină. Când a devenit clar că lemnul este foarte bine conservat, Andreas Hünerfaut și-a oferit ajutorul în găsirea altor stejari în zona inundabilă. Era iarnă, termometrul indica -12 °C, iar temperatura resimțită în acest mediu umed a fost chiar mai rece. Lucrarea a fost realizată folosind un mini-excavator. La final, au fost trase aproximativ 40 de trunchiuri de stejar complet deformate.

Utilizând metodele sale, Institutul de Știința Lemnului din Hamburg a stabilit că vârsta acestor bușteni de stejar de mlaștină este estimată la peste 2000 de ani. Bușteanul cu diametrul cel mai mare avea un inel anual datând din anul 221 î.Hr.

Între timp, buștenii recuperați au fost debitați și uscați în stive libere pentru obținerea umidității corespunzătoare. Astfel de cherestea se vinde la greutate în scânduri de dimensiuni speciale. Se folosește la confecționarea mânerelor de cuțit, a instrumentelor de scris, a plăcilor de bucătărie sau a tablelor de bord pentru mărci premium din industria auto.

Răspunzând la o întrebare despre profesia sa, Andreas, care, de fapt, este fermier și tâmplar, se vede mai mult ca un lucrător silvic. Experiența sa este în special în lucrările la cerere atunci când vârfurile copacilor ar trebui îndepărtate. Aceasta este o muncă periculoasă pe care o fac alpiniștii și necesită abilități speciale. De obicei, acesta face parte dintr-un program de curățare și reciclare a copacilor tăiați. Și, bineînțeles, fierăstrăul LT40 este foarte util aici.

După muncă, Andreas Hünerfaut se odihnește uneori în fața igloo-ului său din lemn, pe o bancă foarte specială. Conform cercetărilor cu carbon, lemnul din care Andreas a fabricat respectiva bancă are aproximativ 8000 de ani. Desigur, acest aspect oferă ceva foarte special unei odihne scurte și bine meritate.