De ce se deformează ușile din lemn masiv

Mulți dintre cei care au uși din lemn masiv reclamă faptul că acestea au tendința de a se deforma. Nu se mai pot închide pentru că devin mai mari decât tocul sau nu mai stau închise, lasă loc liber sus sau jos devenind o problemă mai ales în perioadele cu temperaturi scăzute, începe să se vadă prin ușă acolo unde bucățile din lemn sunt îmbinate și alte astfel de neplăceri. Și nu de puține ori, deformarea este însoțită de apariția crăpăturilor. După o perioadă unele defecte dispar, ușa revenind la forma inițială, dar deformarea poate rămâne definitivă. De ce se deformează ușile din lemn masiv? Din cauza combinării a 3 factori:

• umiditatea neadecvată și variația ei,
• lemnul folosit pentru construcția ușii,
• soluțiile constructive alese.

Să vedem cum influențează fiecare dintre acești factori și ce trebuie făcut ca efectul lor să nu aibă urmări.

Cum afectează umiditatea și ce se poate face

Auzim mereu că lemnul se mișcă, se dilată sau se contractă, că poate crăpa. Toate acestea se întâmplă din cauza umidității din lemn sau a celei din mediul în care se află lemnul. În momentul tăierii, umiditatea lemnului este mare și este nevoie de timp pentru a fi eliminată. Este timpul de uscare – naturală sau artificială – necesar pentru ca lemnul să ajungă la umiditatea de echilibru. Această umiditate este corelată cu regiunea în care va funcționa acel lemn. Pentru regiunea temperată in care se află țara noastră, umiditatea de echilibru este 8-12% pentru lemnul folosit la interior și 14-18% pentru cel de la exterior. Când ajunge la umiditatea de echilibru, variația dimensională determinată de umiditatea exterioară nu mai duce la mișcări însemnate ale lemnului.

Sunt situații însă când umiditatea mediului are variații mai mari decât cele normale. Se poate întâmplă iarna, când în casă aerul devine foarte uscat, sau în încăperi precum baia și bucătăria, unde activitățile obișnuite pot duce la o creștere importantă a umidității aerului. Pentru a restabili echilibrul, dacă aerul este uscat, o parte din apa din lemn iese și lemnul se contractă. Dacă dimpotriovă, umiditatea din interior este foarte mare, lemnul absoarbe umiditate pentru a ajunge la un nou echilibru cu mediu și astfel se dilată. Cu cât elementele sunt mai lungi, cu atât dilatarea și contragerea este mai mare. Este cazul ușilor din lemn masiv. Prin simpla creștere sau diminuare a dimensiunile, ușa nu se mai poate închide sau deschide. Iar dacă soluția constructivă a fost ca elementele să fie prinse foarte rigid, modificarea dimensională se transformă în deformare sau crăpături. De aceea tăblia din lemn masiv a ușii nu se lipește niciodată în ramă ci este lăsată să se miște liber.

Deformările ușilor pot fi cauzate și de apă, nu doar de umiditatea din aer. Apă persistentă pe pardoseală, cea care poate ajunge de la florile aflate în imediata apropiere, scurgerile de condens ajung în lemn și duc la deformare.

Ce se poate face? Izolarea foarte bine a lemnului cu produse de finisare, inclusiv pe muchii, pentru a împiedica ieșirea și intrarea apei. Adoptarea de soluții constructive care să permită mișcarea, dar și ca această mișcare să fie cât mai mică (elemente de mai mici dimensiuni). Evitarea poziționării surselor de apă lângă uși sau a surselor de căldură care ar forța ieșirea apei. Folosirea sistemelor de control a umidității interioare.

Ce lemn este mai bun și de ce

Lemnul din care este construită ușa este important atât din punct de vedere al speciei, cât și al modului de tăiere. Lemnul pentru ușă trebuie să nu dezvolte tensiuni foarte puternice când sunt variații de umiditate pentru că pot apărea crăpături sau deformări puternice. De aceea lemnul de tei sau cel de rășinoase este ales frecvent pentru confecționarea ușilor. Tot din punct de vedere al speciei, lemnul cu porii mari si foarte mari este mai predispus apatiției deformării la creșterea umidității decât cel cu porii mici sau fără pori (cum este lemnul de rășinoase). Porii sunt calea de intrare sau ieșire a umidității din lemn. Porii mari sunt greu de blocat cu ajutorul finisajelor și de aceea riscul de variație dimensională este mai mare la aceste specii.

Modul cum a fost debitată cheresteaua este și el important. Debitarea trunchiului poate fi făcută tangențial, radial sau axial. Lemnul este mai stabil și mai puțin supus deformării când tăierea este paralelă cu axul central al trunchiului și cât mai aproape de el. Odată cu creșterea, spre centrul lemnul se acumulează lemnul stabilizat, cel cu rol de susținere, spre exterior fiind cel responsabil cu transportul hranei. Acesta din urmă este mai deschis la absorbție pentru că acesta a fost rolul lui, să absoarbă hrana.

Lemnul este un material anizotrop, neuniform în cadrul aceleiași specii și chiar în interiorul aceluiași trunchi. El este cu atât mai stabil cu cât este mai uniform și are mai puține defecte de creștere. Cu cât elementele folosite sunt mai mari cu atât atenția trebuie să fie mai mare la alegerea lor.

Cum influențează soluțiile constructive și designul

Ușile au suprafețe mari și sunt prinse într-o singură parte, de aceea trebuie avut mare grijă la alegerea modelului și a soluțiilor constrctive. Am văzut deja că prinderea rigidă a elementelor poate duce la deformări, iar cu cât elementele sunt mai lungi cu atât variația dimensională este mai importantă. Trebuie adoptate soluții care să nu îngreuneze ușa astfel încât să poată fi susținută de sistemul ales. Dacă se fac ranforsări, ele trebuie aplicate cât mai uniform pe ambele fețe ale ușii, pentru a nu dezechilibra ușa și trebuie să permită un oarecare joc al elementelor din lemn. Și finisajul trebuie aplicat echilibrat pe ambele fețe ale ușii, adică trebuie aplicat același număr de straturi. Cu toate că pare de necrezut, multe din deformările ușilor, dar și al blaturilor de mese sau alte obiecte mari din lemn, sunt din cauza numărului diferit de straturi de pe cele două fețe.

Soluția care vă scapă de probleme este folosirea lemnului stratificat pentru fabricarea ușilor. Este suficient ca la interior să existe un strat de lemn (un miez) așezat perpendicular pe fețe pentru ca ușa să capete stabilitate, să devină inertă. Lemnul industrializat, chiar dacă mulți în consideră „mai puțin” lemn, elimină multe din inconvenientele lemnului masiv. Iar folosirea pentru fețe a unor blaturi făcute din elemente late de masiv va face ca ușa să aibă același aspect ca una făcută din lemn masiv.

Ce poți face dacă ușa s-a deformat

Când ușa din lemn masiv s-a deformat, trebuie să vedeți ce s-a modificat între timp. Este posibil ca dacă modificarea încetează ușa să-și revină. Mie mi se întâmplă în fiecare iarnă. Casa este veche, cu uși foarte înalte. Iarna, umiditatea în interior scade mult din cauza încălzirii de radiație (cu calorifere) și aerul devine uscat. Ușile se contrag și este mai greu să tămână închise. Primăvara, când opresc căldura, încet-încet ușile își revin și totul reintră în normal.

Sunt însă situații când deformarea ușii este ireversibilă. În cazul acesta repararea este foarte dificilă, uneori imposibilă. Dacă se constată că deformarea este din cauza umidității scăzute, se poate încerca umezirea lor, urmată de îndreptare. Ușa trebuie scoasă din balamale și pusă pe o suprafață plană. Se acoperă cu prosoape umede mari, bine stoarse și se lasă așa o 20-30 minute. Apoi se pune peste ea o altă ușă sau un panou de aceleași dimensiuni și se pun greutăți deasupra sau se prinde totul în cleme. După 2-3 zile se verifică și dacă se vede o îmbunătățire, procedeul poate fi repetat.

Sper ca informațiile să vă fie de ajutor. Dacă aveți completări sau întrebări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde, cu siguranță.