Ce se poate face pentru ca rondelele de lemn să nu mai crape

Rondelele de lemn se obțin tăind bușteanul perpendicular pe axul central. Nu este modul obișnuit de debitare a lemnului pentru că, astfel tăiate, rondelele crapă aproape sigur în timpul uscării. Este aproape imposibil de obținut o rondea întreagă fără anumite tratamente și subterfugii. Și totuși, există tot felul de obiecte obținute din rondele de lemn, chiar și blaturi de masă. De ce crapă mult mai mult lemnul tăiat astfel și cum pot rămâne totuși rondelele întregi în urma uscării, aflați în cele ce urmează.

Contragerea mare și diferită pe direcție tangențială și radială determină tensiuni care duc la crăpare

Totul pleacă de la comportamentul lemnului diferit pe cele trei direcții – radial, tangențial și în lungul fibrei – în timpul contragerii determinate de uscare (ieșirea apei din lemn). La lemnul tăiat normal, cea mai importantă dimensiune este în lungul fibrei. Pe această direcție contragerea este cea mai mică. Chiar dacă contragerea este importantă pe direcție radială și tangențială, efectul este neînsemnat pentru că dimensiunile lemnului pe aceste direcții sunt mici. Ceva urmări pot fi văzute doar la capetele cherestelei și ale dulapilor unde se descarcă tensiunile provocate de contragere.

În cazul rondelelor, dimensiunea în lungul fibrei este mică, cele importante fiind pe direcție tangențială și radială. Acestea determină micșorarea rondelei la ieșirea apei, dar în mod diferit. Contragerea tangențială determină micșorarea rondelei pe circumferință și poate ajunge până la 10%. Cea radială determină micșorarea pe direcția razei și poate fi de 2 ori mai mică decât cea tangențială.

Să ne imaginăm un inel anual din care iese apa astfel încât pe direcția tangențială se contrage 10%, iar pe cea radială doar 5%. În masa lemnoasă apar tensiuni si dezechilibre, iar această diferență trebuie compensată cumva. Astfel apare crăpătura care reechilibrează sistemul. Tensiunile sunt cu atât mai reduse cu cât diferența dintre cele două contrageri este mai mică. Este o caracteristică care ține de specie. De aceea, în aceleași condiții, unele specii crapă mai mult și altele mai puțin. Importantă este și elasticitatea lemnului pentru că ajută la compensarea tensiunilor. La diferențe mici între cele două contrageri, un lemn elastic reușește să compenseze tensiunea și rămâne întreg pe când unul dur crapă.

Un factor care accentuează aceste tensiuni este numărul mare al capetelor de fibră. Prin fibrele secționate apa iese repede ceea ce duce la o contragere rapidă și diferită pe cele două direcții. Pentru a reduce tensiunile trebuie redusă și/sau controlată ieșirea apei din lemn.

Metode pentru limitarea crăpării feliilor de buștean

Nu există metode minune care garantează eliminarea totală a crăpării. Lucrul cu rondele va avea întotdeauna un risc mai ridicat de crăpare decât în cazul lemnului tăiat în lungul fibrei. Există însă moduri de a limita crăparea prin reducerea tensiunilor și a vitezei de ieșire a apei. Specia aleasă este și ea importantă, rondelele din lemn elastic și cu diferență mică între contragerea radială și tangențială având șanse mult mai mare să se usuce fără să crape.

Reducerea tensiunilor. Așa cum am văzut, tensiunile țin de circumferință, rază și contragerea pe aceste direcții. Asupra dimensiunilor circumferinței nu putem interveni, scopul fiind tocmai păstrarea rondelei intactă. Dar o rondea cu formă neregulată va crăpa mai puțin decât una perfect rotundă. Dacă bușteanul sau creanga au mici denivelări, ondulații și nu sunt perfect cilindrice, rondelele debitate au risc mai mic de crăpare. Ele trebuie tratate pentru a controla ieșirea apei, dar rezultatele vor fi mai bune.

Tensiunile apar și pe rază. Pentru a le reduce se poate interveni asupra razei făcând o gaură în centrul rondelei imediat după debitare. Astfel raza se va micșora și odată cu ea și tensiunile. Cu cât gaura este mai mare, cu atât se reduc și tensiunile. Pe această idee, cu cât raza este mai mică (felie mai mică) cu atât va crăpa mai puțin. Găurirea are avantajul că se înlătură și măduva lemnului care se comportă diferit.

Contragerea poate fi redusă dacă tăierea rondelelor nu este perfect perpendiculară pe axul copacului. Tăierea oblică a rondelelor micșorează simțitor contragerea și automat riscul de crăpare. Problema este că și desenul lemnului va fi modificat, iar asta poate fi o problemă pentru cei care doresc rondele perfect rotunde.

Metode prin care se poate controla viteza și modul de ieșire a apei din lemn

Controlul ieșirii apei din lemn este cel care determină limitarea crăpării lemnului. Pentru a avea succes, metodele de reducere a tensiunilor trebuie combinate cu cele de control al ieșirii apei. Succesul este și mai mare dacă lemnul este fără noduri și alte defecte. Înainte de a fi supus procedurilor, lemnul se șlefuiește pe ambele fețe cu hârtie abrazivă max.220 și se desprăfuiește. Rondelele trebuie tratate imediat după debitare și șlefuire pentru a micșora riscul de crăpare.

Blocarea capetelor de fibră sau înlocuirea apei din lemn cu alte substanțe sunt metode prin care se controlează uscarea și contragerea lemnului. Sunt multe astfel de metode. Cele de mai jos mi s-au părut fezabile și interesante.

Aplicarea pe suprafața lemnului a unei paste de sare. Pe toată suprafața lemnului se aplică o pastă făcută din sare, apă, amidon de porumb și albuș de ou. Proporțiile sunt destul de diferite de la meșter la meșter. Important este să se pornească de la o soluție saturată de sare. De exemplu, la 4 l de apă se adaugă 1,5 kg sare de bucătărie. Se amestecă bine și se lasă 3-4 ore pentru dizolvare completă. Apoi se adaugă amidon până ce devine o pastă fluidă asemănătoare vopselelor de ulei. La final se adaugă 3 albușuri de ou, pe rând, amestecând continuu. Nu se adaugă următorul albuș până ce primul nu a fost total înglobat în pastă. Această pastă de aplică pe lemn este tot (față, spate, muchie) și este lăsată să se usuce. Rondelele se pun sprijinite de un perete astfel încât să existe curenți de aer pentru uscare, ferite de soare și de ploi. Sarea va scoate apa din lemn, iar pasta va împiedica lemnul să crape. Uscarea poate dura 2-3 săptămâni, chiar și mai mult, în funcție de grosimea rondelei. Procesul este gata când pasta pe centrul rondelei devine ternă, estompată, iar rondeaua este mult mai ușoară. Este momentul când pasta, devenită foarte dură, se îndepărtează (procedeu destul de dificil).

Scufundarea rondelelor în alcool etilic industrial (alcool denaturat). Rondelele se pun într-un vas în care sunt scufundate total în alcool etilic. Se pun greutăți pe ele pentru a fi menținute în imersie. Se țin așa 24-48 de ore, în funcție de grosime. Vasul se acoperă cu plastic pentru ca alcoolul să nu se evapore. După timpul necesar, rondelele sunt scoase și uscate la adăpost, ferite de soare și ploi, dar în curent de aer (sprijinite de perete). Apa din lemn este astfel înlocuită cu alcoolul care iese apoi, tensiunile create de ieșirea lui fiind mult mai mici.

Scufundarea rondelelor în polietilenglicol (PEG). Se face la fel ca scufundarea în alcool, cu deosebirea că rondelele sunt lăsate 2-3 luni în soluție. În acest timp apa este înlocuită de PEG care la final nu se evaporă ci rămâne în lemn, stabilizându-l. Rondelele vor fi mai grele la final pentru că PEG este mai greu decât apa.

Lemnul mai poate fi imersat în ulei de in, congelat, acoperit cu ceară, parafină sau rășină epoxidică. Aici găsiți mai multe metode de tratare și stabilizare a lemnului verde. Și în acest caz, tot apa este problema. Iar aici găsiți metode de la tâmplari pentru reducerea crăpării la capete a lemnului debitat normal. Unele dintre ele pot fi adaptate și pentru rondele.

Sper să considerați utile informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.