Când un german care a construit case din bușteni pe trei continente vine să învețe în România

Nikolas Berwian, fondatorul companiei germane Nicolog, a petrecut câteva zile pe șantierul Doralnic din Coșna. Nu a venit să vândă și nici să cumpere. A venit să privească, să întrebe, să lucreze alături de echipa lui Dorin Văideanu. Un schimb de experiență între doi constructori de case din bușteni care demonstrează un lucru simplu: în lumea lemnului, cei mai buni nu se opresc niciodată din învățat.

Îl cunosc pe Dorin Văideanu de mai bine de șapte ani. Primul material filmat cu el a fost în 2019, dar nu era prima dată când ajungeam pe șantierul din Coșna. De atunci ne-am întâlnit de multe ori — la târguri, pe la casele construite de el prin țară, și mai ales la Pensiunea Poiana din Poiana Negrii, unde ne place amândurora să ne așezăm la un pahar de vorbă și să lăsăm conversația să curgă.

Și aproape de fiecare dată, la un moment dat, în poveștile lui Dorin apărea același nume: Nikolas Berwian. Cum construiește Nikolas. Ce unelte folosește. Ce soluții a găsit pentru o îmbinare sau alta. Spus cu acel amestec de admirație și curiozitate profesională pe care îl recunoști doar la oamenii care își iubesc meseria cu adevărat — și care nu se simt amenințați de faptul că altcineva o face diferit, ci, dimpotrivă, fascinați.

Acum două săptămâni, la ultima mea vizită la Coșna, Dorin mi-a spus ceva cu o mândrie pe care rar i-o văd: urma să primească vizita lui Nikolas. Constructorul german cu experiență pe trei continente venea în Bucovina, pe șantierul lui, să lucreze alături de echipa sa.

Am știut imediat că aceasta este o poveste care merită spusă. Nu pentru că e spectaculoasă, ci tocmai pentru că nu e. Pentru că astfel de momente — doi meșteri care se așază pe același buștean și compară cum fac lucrurile — sunt cele care, de fapt, împing o industrie înainte.

Omul care și-a construit prima casă din bușteni în sălbăticia canadiană

Sunt puțini oameni care pot spune că au ridicat case din bușteni pe mai multe continente. Nikolas Berwian este unul dintre ei. La 21 de ani, proaspăt ieșit din serviciul civil din Germania, a plecat într-un an de voluntariat în Canada — nu în zona urbană și comodă, ci în sălbăticia din British Columbia, pe malul unui lac unde singura legătură cu lumea civilizată era o plută cu care gazda sa venea o dată la două săptămâni să-i aducă provizii.

Acolo a construit prima casă din bușteni din viața lui. Tăia copaci de pe malul lacului și îi trăgea cu mâinile goale până la locul de construcție. Iarna, zăpada era până la brâu. Vara ridica, buștean cu buștean, o cabană pentru scriitoarea Chris Czajkowski — o femeie care a ales să trăiască singură în sălbăticie, departe de orice drum. Experiența l-a marcat atât de profund pe Berwian, încât Czajkowski l-a inclus în cartea sa, „Snowshoes and Spotted Dick”, descriindu-l drept „un tânăr german tăcut, dar literar”, care i-a scris ani de zile după ce s-a întors acasă.

Doar că Nikolas nu a rămas acasă prea mult. S-a întors în Canada, de data aceasta cu Ellen, partenera sa din anii de liceu, și a lucrat mai departe în construcțiile din lemn rotund. Apoi, în 1996, s-a întors în Bavaria și a fondat Nicolog — companie specializată în case din bușteni construite manual, în stil canadian. De atunci, casele ridicate de el au ajuns din Austria în Elveția, de pe coasta Mării Baltice până în Scandinavia și Statele Unite.

Cu acest bagaj, Berwian este astăzi membru al ILBA — International Log Builders’ Association, organizația mondială fondată în 1974, dedicată promovării construcțiilor din bușteni la cele mai înalte standarde. O comunitate de circa 165 de membri din toată lumea, care cred în ceva ce poate părea contraintuitiv în epoca industrializării: că o casă construită manual, buștean cu buștean, nu este o relicvă a trecutului, ci o soluție de viitor.

Un drum de 2.000 de kilometri, pentru câteva zile pe un șantier din Bucovina

Cu tot acest parcurs internațional, Nikolas Berwian a ales să-și petreacă câteva zile pe șantierul Doralnic din Coșna, la câțiva kilometri de Vatra Dornei, în Bucovina. Nu într-o vizită de curtoazie. A venit să intre în procesul real de construcție, să lucreze alături de echipa lui Dorin Văideanu.

„Lemnul aduce împreună oameni care împărtășesc aceleași valori”, spun cei de la Doralnic despre această vizită. Și chiar asta s-a întâmplat: doi constructori din țări diferite, cu experiențe diferite, dar cu aceeași obsesie pentru detaliu, calitate și respect față de material, s-au așezat — la propriu — pe același buștean.

Împreună, au parcurs întregul proces de construcție, de la concept la detaliile finale. Au discutat tehnici de lucru, unelte, dar și direcțiile actuale legate de inovație, sustenabilitate și durabilitate în construcțiile din lemn rotund. Au comparat abordări, au identificat diferențe și, cel mai important, au învățat unii de la ceilalți.

Cunoscându-l pe Dorin de atâta vreme, știu cât de mult înseamnă pentru el acest tip de validare. Nu validarea prin cuvinte frumoase, ci prin prezență. Când un om cu experiența lui Nikolas Berwian îți calcă pragul șantierului și petrece zile întregi lucrând alături de echipa ta, mesajul este mai puternic decât orice diplomă sau certificare.

Doi constructori, aceeași filosofie

Cine sunt, de fapt, oamenii din spatele acestui schimb de experiență?

Dorin Văideanu a pus bazele Doralnic în 2009, pornind de la o pasiune pe care o trăiește în fiecare zi, literalmente. Pe șantierul din Coșna, îl poți găsi printre muncitori, cu mâinile pe buștean, greu de distins de restul echipei. Construiește după sistemul canadian — buștenii sunt prelucrați manual, coaja fiind curățată cu cuțitoaie sau cu jet de apă, rezultatul fiind o estetică rustică imposibil de reprodus industrial.

Doralnic folosește lemn de molid cu vârste între 80 și 100 de ani, izolație din lână de oaie și uleiuri naturale Kreidezeit pentru finisare. Casele sunt asamblate pe amplasamentul din Coșna, unde stau aproximativ opt luni pentru uscare și tasare, înainte de a fi transportate la destinația finală. Este un proces lent, conștient ales. Pentru Dorin, nu contează să construiască mai mult, ci să construiască mai bine. Asta l-am auzit-o spunând de fiecare dată când ne-am văzut și de fiecare dată am simțit că o spune cu aceeași convingere ca prima oară.

La celălalt capăt, Nikolas Berwian conduce Nicolog dintr-un sat bavarez, Kochel am See, la poalele Alpilor. Și el construiește manual, și el crede în materiale naturale, și el este parte dintr-o comunitate globală care pune meșteșugul mai presus de volum.

Ce i-a adus pe acești doi oameni împreună nu este un contract comercial. Este curiozitatea. Și convingerea că, indiferent de câtă experiență ai acumulat, există întotdeauna ceva nou de învățat de la cineva care face același lucru într-un alt colț al lumii.

Nu e doar despre case din bușteni

Să recunoaștem: un schimb de experiență între doi constructori de case din bușteni din România și Germania nu e o știre de pe prima pagină a publicațiilor de business. Și tocmai de aceea merită scris despre asta.

Pentru că în spatele acestei vizite se ascunde o lecție pe care multe companii mici din industria lemnului — și nu numai — ar face bine să o asculte. Lecția spune cam așa: creșterea nu vine întotdeauna din investiții mari, din echipamente noi sau din campanii de marketing. Uneori, creșterea vine din a pune deoparte orgoliul și a recunoaște că altcineva, undeva, face ceva mai bine decât tine — sau doar diferit.

Nikolas Berwian a construit case pe trei continente. Și totuși a traversat Europa ca să petreacă câteva zile pe un șantier din Bucovina. Nu pentru că nu știa cum se construiește o casă din bușteni, ci tocmai pentru că știa suficient de mult încât să înțeleagă valoarea fiecărui detaliu nou pe care îl poate descoperi.

Iar Dorin Văideanu a deschis ușa șantierului — cu tot ce presupune asta: tehnici de lucru, procesul complet de construcție, abordarea sa unică. L-a tratat pe Berwian nu ca pe un concurent, ci ca pe un coleg de breaslă. Pentru că în lumea constructorilor de case din bușteni — o nișă îngustă, cu puțini specialiști la nivel global — deschiderea nu este o slăbiciune. Este o strategie de supraviețuire și de evoluție.

Construcțiile din lemn rotund se numără printre cele mai vechi forme de arhitectură din lume. Și totuși, în 2026, ele rămân profund relevante — mai ales într-o epocă în care sustenabilitatea nu mai este un cuvânt la modă, ci o necesitate. Organizații precum ILBA lucrează activ la studii privind performanța termică a construcțiilor din lemn masiv, în parteneriat cu institute de cercetare din Germania și Canada, tocmai pentru a demonstra științific ceea ce constructorii știu empiric de generații: că o casă din bușteni, construită corect, oferă un climat interior sănătos, o eficiență energetică reală și o durabilitate pe care betonul o poate doar imita.

Dar toate aceste avantaje rămân invizibile dacă meșteșugul nu se transmite, dacă tehnicienii nu vorbesc între ei, dacă fiecare constructor rămâne izolat pe propriul șantier.

Uitându-mă în urmă la cei peste șapte ani în care l-am cunoscut pe Dorin, la conversațiile noastre de la “Poiana”, la entuziasmul cu care îmi povestea despre Nikolas, înțeleg acum că această vizită nu a fost un accident. A fost inevitabilă. Pentru că atunci când doi oameni împart aceeași pasiune și același respect pentru materialul cu care lucrează, distanța dintre Coșna și Kochel am See devine irelevantă.

Vizita lui Nikolas Berwian la Doralnic este un semnal: viitorul nu aparține celor care construiesc cel mai mult, ci celor care nu se opresc din învățat. Iar pentru companiile mici din industria lemnului, mesajul este suficient de clar, din punctul meu de vedere — colaborarea, deschiderea și curiozitatea permanentă nu sunt luxuri. Sunt ingredientele fără de care creșterea pur și simplu nu are cum să se întâmple.