Acerca del pulido: qué es, cómo se hace y para qué sirve

Când vine vorba despre finisajul foarte lucios, cel cu luciu oglindă sau luciu înalt cum i se mai spune, vă spun mereu că este foarte greu de obținut și pentru asta sunt necesare dotări speciale ale spațiului de lucru. Praful, stratul inegal de lac, piel de naranja, fac ca lumina să nu fie reflectată perfect iar luciul să nu fie cel dorit. Există însă o metodă prin care puteți obține luciul oglinda chiar dacă aplicarea lacului și condițiile de lucru nu au fost perfecte. Aceasta este polișarea.

Pe scurt, tehnologia pentru a obține luciu oglindă este următoarea:

• pregătirea suportului lemnos prin calibrare și șlefuire;
• aplicarea straturilor de grund (min.2). Grundul trebuie să fie cât mai dur pentru ca lijado entre capas să se poată face cât mai bine;
• șlefuirea straturilor de grund. Șlefuirea grundului poate fi făcută după fiecare strat aplicat și bine uscat sau, dacă aplicarea se face „ud/ud”, după aplicarea tuturor straturilor și uscarea lor corespunzătoare. Șlefuirea pentru luciu trebuie făcută cu hârtie abrazivă cu granulația min.400;
• aplicación de la capa final de barniz brillante.

Cu aceeași tehnologie se obțin atât acoperiri transparente cât și opace, iar suportul poate fi lemn sau MDF. Pentru ca în final să se obțină luciul perfect, atmosfera din spațiul de lucru trebuie să fie lipsită de praf, iar lacul să se întindă foarte bine, să nu aibă denivelări și să nu facă coajă de portocală. Din cauza luciului, praful și gunoaiele prinse în peliculă se văd mult mai bine pe suprafața finisată, prezența lor fiind chiar exagerată. Defectele de peliculă împiedică lumina să se reflecte 100%, ducând astfel la scăderea gradului de luciu. Pentru a elimina problemele este nevoie de o atmosferă curată asigurată de sisteme de exhaustare performante, iar aplicarea lacului trebuie făcută în cabine presurizate. Lacul trebuie să fie de calitate, timpii de uscare trebuie respectați, iar diluantul folosit, și el de calitate, trebuie să asigure destinderea lacului și întinderea lui perfectă înaintea uscării.

După cum vedeți sunt mulți de „trebuie”pentru a putea obține acel luciu oglindă. Puteți elimina o parte din ei cu ajutorul polișării. Dar ce este de fapt polișarea? Este o șlefuire mai fină, o lustruire, care se face cu paste abrazive și lasă în urmă o peliculă foarte netedă. Poate fi făcută numai pentru îndepărtarea prafului și al gunoaielor prinse în peliculă, dar și a unei părți fine din stratul de lac, scăpând astfel de coaja de portocală.

Pentru a scăpa de pelicula vălurită procesul de polișare începe cu șlefuirea cu hârtie abrazivă cu granulație mai mică (400, 600, 800) și continuă cu paste abrazive, tot progresiv, de la 1000 până la 3000 și chiar mai mult de atât. Cu cât aceste numere sunt mai mari cu atât finețea materialului folosit pentru șlefuire este mai mare, particulele abrazive conținute fiind mai multe și mai mici.

Polișarea se poate face atât cu mâna cât și cu ajutorul mașinilor. Din cauza faptului că necesită multă muncă și efort fizic, polișarea manuală este eficientă în cazul lustruirii unor suprafațe mici și a îndepărtării unor defecte minore.

Dacă suprafețele sunt mari este nevoie de mașini de lustruit (practic niște mașini de șlefuit rotative). Există atât mașini de lustruit mici, manuale, dar și mașini industriale. Cele manuale au ca piesă centrală un tambur care se rotește și pe care se fixează discuri de pâslă sau alte materiale foarte fine și moi (bumbac, fetru, lână de oțel).

Pentru a polișa se aplică o cantitate mică de pastă abrazivă pe suprafața si apoi se freacă suprafața, prin mișcări de rotație, cu ajutorul mașinii de lustruit. Discurile fine de pâslă ajută ca pasta să se întindă bine pentru a acționa acolo unde este nevoie, fără însă a zgâria sau a strica pelicula.  Cum spuneam, se începe cu pastă cu granulație 1000, apoi se continua cu 2000 și 3000. Polișarea se face pe toată suprafața pentru a obține un luciu uniform. Dacă se lustruirea se face numai local este posibil ca acolo să apară o zonă mai lucioasă comparativ cu restul suprafeței. La final particulele de praf sunt îndepărtate, iar suprafața rămâne lucioasă fără a mai fi nevoie să se aplice lac sau alt produs deasupra.

În cazul mașinilor de lustruit manuale, dar și al celor mai mari, cum sunt cele de lustruit parchetul, obiectul este static iar mașina este cea care este plimbată pe suprafață.

La mașinile industriale este invers, mașina este statică iar obiectele trec prin dreptul benzilor, pe care este aplicată pâsla, pentru a fi lustruite. Am avut ocazia să văd cum sunt lustruite instrumentele muzicale într-una din fabricile din România. Este impresionant cu câtă îndemânare și rapiditate sunt mișcate instrumente de dimensiuni considerabile (cum sunt contrabasii) prin dreptul unei mașini de lustruit a cărei bandă se rotește în plan vertical. Mișcarea este repetitivă devenind la un moment dat chiar hipnotică. Iar la final ai senzația că instrumentul are luciul perfect.

Fiind vorba de instrumente muzicale, mașinile de lustruit sunt de construcție mai specială, obiectele având forme diverse și uneori dificile. Există însă și mașini de lustruit care pot fi integrate în linii de finisare moderne, asigurând lustruirea pieselor fără intervenția omului. Sunt perfecte în cazul pieselor cu forme nu foarte complicate și o producție de serie.

Trebuie sa știți însă că nu toate lacurile pot fi lustruite. Sunt unele care, din cauza căldurii degajate in timpul polișării, își pierd din luciu, devenind chiar ușor opalescente. Este bine să întrebați furnizorul de produse de finisare dacă lacul pe care-l folosiți este polișabil. Evitați astfel eventualele probleme.

Polișarea nu este o operațiune simplă, dar nu este imposibil de făcut. Puteți încerca chiar și dacă nu sunteți un profesionist al prelucrării și finisării lemnului. Dacă ați folosit o dată o mașină de găurit cu siguranță veți reuși să folosiți și una de lustruit. Important este să începeți și să aveți materialele potrivite.