Formas de bloquear la resina y los taninos en los nudos de la madera

Am fost întrebată dacă nodurile pot fi sigilate cu shellac. Am răspuns că, din câte știu, taninii și mai ales rășina din noduri reprezintă o problemă și este foarte greu să blochezi totul în interiorul lemnului. În timp, mai ales în perioadele calde, rășina se dilată și tinde să iasă la suprafață străbătând straturile de finisaj. Acest lucru se vede mai ales dacă finisajul este alb sau o altă culoare deschisă. În dreptul nodului va apărea o pată galbenă, deranjantă. Cum știam că goma laca este lacul minune folosit de sute de ani pentru protecția lemnului am promis că voi încerca să aflu mai multe. Așa că am petrecut ceva timp încercând sa aflu cât mai multe despre sigilarea nodurilor.

Înainte de toate este bine de știut că nodos, cu toate că sunt frumoase și dau un farmec aparte mobilierului rustic, pot fi o sursă de probleme și ani de zile după ce mobila a fost făcută. Finisarea se poate face fără să apară vreau semn, ca după o perioadă în dreptul nodului să apară o pată galbenă. De aceea de multe ori soluția este îndepărtarea nodului și înlocuirea lui cu crengi subțiri care imită structura nodului. Iar dacă nodul este căzător, este obligatoriu să fie înlocuit pentru că prin uscare se va desprinde de lemn si va cădea.

Sunt însă situații când prezența nodurilor este un atu. În acest caz trebuie găsite soluții pentru a avea cât mai puține probleme în viitor. Soluția recomandată cel mai des este într-adevar shellac-ul, atât cel pur obținut din fulgi de rășină și alcool, dar și cel în amestec cu alte substanțe. Există și o varietate de shellac folosit ca prim strat – primer – și el este cel mai recomandat. Poate fi folosit transparent sau colorat în  alb sau negru.

Blocarea nodului cu shellac se face respectând următoarele etape:

• se șlefuiește nodul foarte bine, urmând fibra lemnului, cu hârtie sau bureți abrazivi fini, după care suprafața se desprăfuiește foarte bine:
• se aplică shellac cu pensula peste nod insistând astfel încât să intre în toate crăpăturile;
• se lasă la uscat cel puțin 3 ore după care se șlefuiește și se aplică încă un strat;
• se lasă la uscat până a doua zi după care se șlefuiește foarte bine și se aplică finisajul dorit.

Shellac-ul nu rezistă la exterior. Dacă s-a folosit pentru blocarea nodurilor gardurilor, pergolelor sau altor obiecte folosite la exterior, trebuie acoperit cu vopsele rezistente la exterior.

Vă spuneam că este cea mai recomandată metodă pentru blocarea nodurilor, dar sunt și multe voci care spun că dacă nodul are conținut mare de rășină sau tanini shellac-ul nu rezistă. În timp în dreptul nodului va apărea pată galbenă.

Alte produse recomandate pentru sigilarea nodurilor sunt cele care sunt folosite de obicei pentru blocarea mirosurilor de arsură sau de fum de țigară. Cele mai bune astfel de materiale sunt primerele pe bază de ulei și cele pe bază de apă. Cele pe bază de ulei sunt cele alchidice, acele grunduri (vopsele) pe bază de ulei de in folosite pe vremuri pentru a vopsi orice, atât la interior cât și la exterior. Se pare că sunt un bun mod de a bloca nodul. Cu precizarea că stratul următor ar putea să nu fie compatibil și să apară crăpături în peliculă ca la efectul krackle. Materialul folosit deasupra trebuie să fie pe aceeași bază sau pe bază de apă. Cele pe bază de solvenți organici au de obicei această problemă de incompatibilitate.

Primerul pe bază de apă este o dispersie acrilică. Este bine să fie diluată pentru a pătrunde cât mai adânc în lemn. În momentul uscării moleculele acrilice din dispersie se apropie și polimerizează formând un produs foarte rezistent. Este ca în cazul lacurilor pe bază de apă care nu se sparg ca cele pe solvent atunci când cade o greutate pe ele. Nici rășina din nod nu se sparge și nu se crapă cu ușurință, împiedicând taninul sa iasă la suprafață. Deasupra se poate aplica orice fel de finisaj cu condiția ca nodul să fie bine șlefuit pentru ca lacul să aibă aderență.

Cea mai recomandată este însă rășina epoxidică bicomponentă. Pentru aplicare nodul se șlefuiește ca în cazul aplicării shellac-ului, se desprăfuiește bine, după care se toarnă pe nod rășina amestecată cu întăritorul.

Se lasă timpul necesar pentru uscare, conform recomandărilor producătorului după care se îndepărtează surplusul cu o daltă sau și mai bine, cu o rindea. Este cel mai bun mod de a aduce la același nivel nodul cu restul suprafeței. Prin șlefuire se poate să se insiste prea mult în acel loc și să apară o denivelare.

Pentru ca nodul să aibă un aspect cât mai natural se poate adăuga praf de lemn în amestecul de rășină. De asemenea, la nodurile cu crăpături mari, se poate adăuga în rășină colorant negru. La final rășina va apărea ca o dungă neagră în nod, la fel ca la nodurile naturale.

Sper ca metodele menționate să vă ajute să evitați problemele pe care le-ați putea avea de la noduri. Și o ultimă mențiune: cele mai multe probleme apar la resinoso, pinul fiind „campionul”.

Sus comentarios son bienvenidos. Comparta el artículo si le resulta útil. Muchas gracias.