Anul trecut, după publicarea articolului despre acacia, am primit un mesaj de la un cititor care povestea cum a recuperat lemn de salcâm dintr-un vechi hambar și l-a folosit pentru construirea unui foișor. Era impresionat de rezistența și duritatea lemnului. Felul cum povestea, entuziasmul și dorința de a împărtăși experiența cu cineva care are aceeași pasiune pentru lemn m-au impresionat și așa am ajuns să ne cunoaștem (din păcate, numai virtual). Cu toate că poate părea doar o poveste simplă despre construcția unui foișor folosind lemn vechi, cred că este mai mult decât atât. Este o poveste despre pasiune, despre lemn recuperat, despre amintiri transferate într-un foișor nou, despre vise, planuri și dorințe și nu în ultimul rând, despre familie. Îmi face plăcere să vă spun această poveste, apelând, din când în când, la vorbele „împricinatului”.
El este Claudiu Gârceavă, care-și câștigă existența făcând foarte bine mobilă din PAL melaminat, dar care visează la un atelier unde să prelucreze lemnul masiv. Anul trecut, în toamnă, a demolat o veche magazie – hambar sau porumbar, cum se spune la noi, în sud – și a hotărât să recupereze stâlpii de rezistență care erau din salcâm. Porumbarul a fost construit în 1949 pentru a ține în el, în afară de porumb, lemnele de foc și trestia folosită la butoaiele de vin.
O parte din lemn a stat în pământ, urmele lăsate de umezeală, dar mai ales de insecte, fiind foarte vizibile după îndepărtarea scoarței. Cu toate aceastea, lemnul era la fel de dur și rezistent.
Fiecare stâlp de salcâm a fost curățat cu grijă cu toporișca și tezla, au fost scoase cuiele vechi și a fost pregătit pentru viitoarea construcție.
„La foișor am folosit bois récupéré făcând stâlpii de rezistență, contravânturile stâlpilor, barele orizontale ce leagă stâlpii la capătul de sus, bârnele orizontale în formă de T între fiecare pereche de stălpi, în partea de jos și stâlpul central. Foișorul are diametrul de 5 m în zona stâlpilor și 6,5 m în zona acoperișului (privit de sus), fiind în 8 ape (octogon)”.
Pentru că lemnul recuperat nu a fost suficient, a trebuit să mai cumpere încă 4 m de dulapi pe care i-a tăiat la circular și i-a făcut căpriori. După ce a făcut structura, a dat totul cu ulei sicativat, l-a lăsat la soare 2 zile să se usuce, după care a aplicat o lazură culoare palisandru. Pentru că între timp a venit iarna, a fost nevoit să se oprească. Așa lemnul a avut timp să se „așeze” peste iarna.
„Anul acesta, cum a dat căldura, m-am apucat din nou de el. Am pus scândura pe acoperiș pe toate cele 8 fețe, prinsă în holțșuruburi, 900 de holțșuruburi în 3 zile. Am acoperit-o apoi cu membrană bituminoasă subțire, suprapusă la capete 10 cm și prinsă din loc în loc în capse lungi. Într-o zi a fost gata, dar m-a cam copt soarele, la sfârșitul zilei eram negri amândoi, și eu și membrana”.
Următoarele zile a fost timp frumos, așa că a putut pune în tihnă șindrila bituminoasă. A durat 4 zile și … 1750 de cuie. Pe muchii a pus tot șindrilă, tăiată sub formă de picătură și a lipit-o cu mastic.
Cu acoperișul gata și-a permis să se odihnească 2 săptămâni, după care a trecut la partea de jos a foișorului. Tot din dulapi de 280 x 50 mm si 4 m lungime a făcut polițele orizontale pe care le-a pus peste scândura de la exterior. Pentru tot ce a fost prins de stâlpii de salcâm a trebuit făcut pregăurire, după care s-au folosit holțșuruburi. Salcâmul s-a dovedit a fi atât de dur încât nu intra nimic în el, iar la găurire ieșea fum din burghiu.
Stâlpul a fost îmbrăcat în sfoară pentru a „finisa” suprafața destul de rugoasă a salcâmului. Nu a vrut să-l îndrepte pentru a nu-l subția nici măcar cu 1 mm. „Pentru un metru jumătate de stâlp am avut nevoie de 50 (cincizeci) de metri de sfoară. 🙂 Nu-mi venea să cred!”
Tot pe stâlpul central, la 1,70 m de sol, a pus 4 siteme de ancorare pentru 250 kg fiecare pentru hamace. „După ce iei masa, poți să te relaxezi într-un hamac când afară e o torențială de răpăie cu bulbuci”.
În interior a pus 2 bănci cumpărate, dar adaptate pentru foișor și o a 3-a, făcută dintr-o scândură veche mâncată de cari. ” Am scobit-o până am dat de lemn bun , am lăsat-o să se usuce, după care am dat cu lazură și am fixat-o pe 2 bușteni de salcâm ce par din ceramică. Este o bancă foarte comodă.”
Vă spuneam la început despre entuziasmul lui Caludiu. M-am gândit mult cum aș putea să spun eu ceea ce va urma, dar nici o variantă nu reușea să redea emoția, bucuria realizării și dragosta lui Claudiu pentru lemn. Așa că îl las din nou pe el să vă spună.
„Ce voiam să vă zic este că fiecare cui, fiecare șindrilă și fiecare tăiere de lemn, chertare și finisare a fost făcută de mine și numai de mine. A fost și va rămâne primul meu proiect din lemn masiv. Uneori am impresia că iubesc lemnul mai mult decât oamenii. Știți, eu de meserie sunt cofetar patiser (pe bune 🙂). Fac mobilă din pal melaminat din 2000, înainte am făcut pateuri. Visul meu este să îmi fac un atelier în care să lucrez lemn masiv și mă străduiesc să îmi împlinesc visul, alături de familie. Am o fată, elevă la Tonița și un flăcău de 5 ani, ce mă sperie cu tenacitatea și răbdarea lui. Și bineînțeles soția, care ne înțelege și ne iubește pe toți.”
Pe lângă satisfacția că a făcut totul singur, Claudiu se mândrește și că a făcut totul cu mâna lui. Ca unelte a folosit ferăstrăul coadă de vulpe (cel mai lung), bormașina, flexul, ciocanul, toporișca, menghina și tesla. „Foișorul este în 8 laturi – octogonal – iar piesa de metal din vârf, pe care se prind căpriorii și stâlpul central, am făcut-o dintr-o bucată de tablă de 3 mm. Am desenat forma, am tăiat cu flexul cu disc diamantat subțire, am găurit-o și apoi am îndoit-o manual în menghină și cu ciocanul, pe șanțurile fine pe care le-am facut cu flexul (tabla a fost destul de groasă). Această piesă susține practic acoperișul și face legătura dintre căpriori și stâlpul central din salcâm, fiind fixată de el cu un holțșurub cu cap hexagonal de 20 cm lungime și gros de 1 cm. Nu știți ce satisfacție am avut când m-am urcat pe el și am stat în vârf”.
Acum foișorul este gata, așa că se pot bucura cu toții, în tihnă, de el. Poate mai puțin Claudiu. Nu că nu s-ar bucura, dar nu cred că o face în tihnă pentru că deja are o grămadă de alte proiecte la care se gândește și precis îl mănâncă mâinile să se apuce de ele. 🙂
Fotografiile din articol sunt proprietatea lui Claudiu Gârceavă
J'ai lu cet article avec beaucoup d'enthousiasme, d'autant plus que le "coupable" de ce projet est littéralement mon frère. J'ai apprécié chaque mot que vous et lui avez dit. Je suis heureux qu'il y ait tant de gens qui apprécient l'obstination et en même temps la simplicité de Clau et je souhaite qu'à l'avenir il soit au moins aussi compétent qu'il l'est aujourd'hui.
En lisant cet article, j'ai eu l'impression d'être assise sur la chaise longue sous le gazebo.
Félicitations pour l'article Madame Mihaela, et félicitations à vous aussi Claule... sachez que quelle que soit la situation, je suis toujours détendue car je suis plus que convaincue que vous faites face à n'importe quel problème. 🙂
Merci pour l'appréciation, mais je pense que des félicitations s'imposent pour Claudiu. J'étais juste... le scribe. 🙂
Tous nos vœux de réussite !
Sarumana madam, merci encore pour votre temps et peut-être que nous pourrons nous rencontrer pour une discussion ou même une promenade sur le site pour vous montrer en détail comment nous avons fait les joints, et les petits détails qui rendent le gazebo spécial !
Je voudrais ajouter qu'il s'agit d'une gloriette octogonale à huit côtés, et que la pièce de métal au sommet sur laquelle sont fixées les fermes et le poteau central, je l'ai fabriquée à partir d'un morceau de tôle de 3 mm sur lequel j'ai dessiné la forme, je l'ai coupée avec un disque diamant flexible fin, je l'ai percée et je l'ai ensuite pliée manuellement dans l'étau et avec un marteau sur des tranchées peu profondes que j'ai dessinées avec le flex (pour faciliter le pliage de la tôle assez épaisse).
Cette pièce soutient et relie tous les chevrons et est également fixée au poteau salcam central à l'aide d'une vis à tête hexagonale de 20 cm de long et de 1 cm d'épaisseur.
J'ai enveloppé le poteau dans de la ficelle pour "finir" la surface assez rugueuse du saucisson. Je n'ai pas voulu finir le poteau du milieu pour ne pas l'amincir d'un millimètre.
Merci frère-mio, peut-être que tu auras l'occasion de le voir en vrai :D, bravo et à bientôt !
Félicitations pour le gazebo, votre travail acharné et votre ingéniosité. Il montre très bien les bonnes idées de conception que vous avez appliquées. Félicitations également à la dame pour l'article bien écrit et surtout pour les photos.
Merci beaucoup, je vais essayer de poster en détail chaque étape avec des photos de tout, depuis la mise en terre et la mesure du diamètre, du centre, etc. jusqu'au dernier clou au sommet du bardeau !
Aujourd'hui, il a reçu une autre roue de chariot montée verticalement entre l'avant-toit et la poulie, c'est la roue qu'Unchimiu avait du chariot de son grand-père, elle est en frêne et elle a 110 ans, c'est une roue de l'âme !
Mais je vous tiendrai au courant de tout le reste !
Bonjour. Je sollicite votre aide compte tenu de mon expérience dans la récupération de vieux poteaux en bois. J'ai vu que vous aviez récupéré des poteaux d'acacia rongés par la pourriture. J'ai reçu un poteau en chêne d'un voisin, poteau qui est au sol depuis plusieurs années. Je suis censé l'utiliser comme poteau de soutien pour un câble électrique destiné à alimenter la maison. Il y a plus de parties pourries et décomposées sur la partie qui est restée sur (dans) le sol.) J'ai nettoyé cette partie (j'ai encore du travail à faire) et ensuite je veux la traiter avec Sadolin Anticarii (deux fois) après quoi je ne sais pas comment la préparer à être mise en terre pour qu'elle dure le plus longtemps possible. En gros, comment traiter la partie qui restera en terre pour qu'elle ne pourrisse pas et ne se casse pas (cela m'est déjà arrivé avec le premier poteau en sapin) et comment traiter le reste du poteau qui sera exposé au soleil, à la pluie, etc. Encore une fois, le poteau est en chêne mais sa surface est abîmée mais je peux voir que le "cœur" du tronc est ok et solide même s'il a encore des trous et des fissures qui vont vers l'intérieur. Merci à tous ceux qui pourront me donner des conseils.
Pour autant que je sache, le bois qui sera mis en terre est brûlé en surface et ensuite goudronné. Si vous mettez le bois dans la fosse du poteau, disons 60 cm, le goudron doit se trouver à environ 10 cm au-dessus du niveau du sol.
Une chose très importante à faire est de mettre du gravier concassé (cassé) pas trop mauvais au fond du trou et de placer ensuite le poteau dans le trou, de sorte que l'eau du sol ne "grimpe" pas sur le poteau.
Je ne sais pas comment le chêne se comporte face au pelage et à la pourriture mais ce que je peux dire c'est que le bois de salcam s'est décomposé en 70 ans seulement à la couche inférieure car la couche intérieure est très dure et il n'y a pas moyen d'entrer, plus précisément à partir de 130...140mm de diamètre du poteau dans le sol qui n'a été traité avec rien il reste 110mm de salcam brut (acier) après le pelage et le nettoyage, j'ai martelé dedans et ça ne laisse même pas de traces !