De ceva vreme voiam să scriu despre rindele. Când am fost la prietenii mei cu Soffitta spazzatura mi-au povestit despre setul de rindele de toate mărimile moștenit de la bunicul fetelor care se ocupase cu tâmplaria. Ne-am luat cu mansarda si am uitat să le fotografiez. Dar cu siguranță o voi face cu prima ocazie. Până atunci însă m-am gândit să vorbim puțin despre rindele pentru că ele sunt un simbol al tâmplăriei.
Rindeaua este o unealtă cu ajutorul căreia se poate îndepărta un strat de lemn de pe o suprafață plană, se pot îndrepta suprafețe, se pot netezi (finisa) suprafețele, pot fi teșite muchiile sau se pot face falțurile la uși. Nu toate aceste operații se fac cu aceeași rindea, dar în principiu sunt construite la fel. Elementul principal este o lamă metalică ascuțită și un corp. Lama trece prin corp printr-o fantă numită gura rindelei și ajunge la lemn. Prin trecerea rindelei peste lemn se iau straturi din acesta, mai groase sau mai subțiri în funcție de poziția lamei, unghiul la care e pusă, presiunea care se exercită asupra rindelei.
Rindelele au fost inventate sute de ani în urmă, fiind documente și chiar piese care atestă existența lor încă din vremea romanilor. Inițial au fost făcute din lemn, cu o gaură dreptunghiulară în corp și o fantă pe talpă iar lama era fixată cu o pană din lemn atașată de fantă. Este modelul care a fost găsit în siturile arheologice din Europa și Asia sau în documentele scrise făcute de vechii arhitecți și constructori și care se află în biblioteci.
La sfârșitul secolului 19 un inventator din Massachusetts, Leonard Bailey, a făcut pentru prima dată rindeaua cu corp de fontă. Patentul acestei invenții a fost cumpărat câțiva ani mai târziu de firma Stanley, Rule&Lever, un producător de scule din Connecticut, SUA. Firma a dezvoltat și imbunătățit continuu designul ajungând la cele care se vând astăzi. Față de dotările simple din trecut noile modele au șuruburi pentru a ajusta adâncimea de așchiere, pentru ajustare laterală și alte astfel de ajustări. Acum corpul este făcut din oțel sau bronz.
Indiferent de materialul din care este făcută, rindeaua poate fi de diferite mărimi, de la foarte mică, până la rindele lungi de mai bine de 1 m (gelău). Pentru a rașcheta lemnul ea este împinsă în lungul fibrei (dar se poate lucra și perpendicular pe fibră). Excepție fac rindelele japoneze care sunt trase pe suprafața lemnului.
Căutând recomandări privind rindelele am văzut că mulți merg pe cele metalice Stanley spunând că sunt cele mai bune rindele ce pot fi achiziționate. Am avut însă surpriza să gâsesc păreri ale unor meșteri tâmplari tradiționali, atât la noi cât și în afară, care consideră rindelele din lemn mult mai bune decât cele metalice.
Este vorba de tâmplarii aceia care fac îmbinări tradiționale fără cuie, cei care lucrează manual mobilier de artă sau rustic deosebit sau alte lucruri de finețe. Argumentele lor în favoarea rindelelor din lemn sunt următoarele:
- sunt mai ușoare decât cele metalice. Atunci când lucrezi mult de mână, când toate suprafețele sunt prelucrate prin rindeluire, o unealtă grea te obosește mai repede și astfel devine ineficientă;
- alunecă mai bine pe lemn. Lemnul pe lemn alunecă altfel decât metalul pe lemn. Pentru a aluneca cât mai bine est nevoie ca talpa metalică să fie ceruită intens, ceea ce ar putea deranja prelucrările și finisările ulterioare. Rindeaua de lemn nu are nevoie de ceruire iar suprafața lemnului nu va fi alterată;
- complexitatea noilor rindele de metal. Cu atâtea șuruburi care ajustează unghiul, grosimea, așezarea lamei, devine dificil să găsești cea mai bună pozitie a lamei astfel încât rașchetarea să fie perfectă. Rindeaua de lemn este simplă, fiind suficientă ascuțirea lamei și așezarea ei corectă. Pentru fiecare tip de rașchetare se folosește un anumit tip de rindea, nu una pentru toate operațiunile, pe care o reglezi continuu;
- se repară ușor. Ca orice unealtă și rindeaua se poate strica. Faptul că este din lemn iar cel ce o utilizează este tâmplar înseamnă ca ea poate fi reparată imediat. O rindea metalică stricată înseamnă oprirea din lucru până când aceasta va fi reparată de un specialist;
- tradiția. Ultimul argument a fost chiar neașteptat. Folosind rindeaua din lemn intri într-o comunitate selectă de oameni care au lucrat astfel lemnul încă din vremea Romei antice si până la sfârșitul secolului 19. Oameni care și-au făcut singuri casele și mobila, care au prelucrat singuri lemnul. Rindeaua metalică este sinonimă cu era industrială, cu introducerea mașinilor în prelucrarea lemnului, cu îndepărtarea de ceea ce înseamnă sufletul lemnului. Așa că, dacă meșterul folosește mașini în prelucrarea lemnului, folosirea unei rindele metalice nu însemna nimic. În schimb, dacă totul este făcut manual, nimic nu se compară cu o rindea din lemn bine reglată.
Recunosc că argumentele cu care tâmplarii clasici, tradiționaliști își susțin alegerea m-au impresionat. Nu mă așteptam la astfel de argumente de la persoane care par mai degrabă dure. Și apropo, voi ce alegere ați face?
Italiano 
Română 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Ho usato solo una pialla elettrica, einhell (5 anni fa - quando ho fatto i miei pannelli di recinzione - da recinzioni verdi). Ne ho levigato uno con il flex (tamburo e dischi con grana 40) 🙂 dopo 20 secondi di utilizzo il disco si stava caricando e non sapevo quale fosse il problema. Le parti superiori le ho tagliate a metà con un pendolo einhell. Oltre a queste due macchine straordinariamente ritardate, ho comprato anche una smerigliatrice a vibrazione che non mi è mai servita a nulla.
Non ho molta esperienza nell'uso del righello. Ma da circa tre mesi sto studiando intensamente per assimilare l'aspetto teorico della lavorazione del legno, perché voglio creare il mio laboratorio. Voglio un laboratorio professionale, non industriale. Ma voglio che il mio lavoro sia efficiente. Voglio un laboratorio ben attrezzato, non povero. Un'officina dove poter scappare dalla gente, non da mia moglie (scherzo). Voglio un laboratorio per la creazione, non per l'adulazione.
Quindi: un'officina dotata di elettroutensili (ad alte prestazioni) è un'officina che facilita la parte grezza del lavoro. Per la finitura/precisione, dove gli elettroutensili sono impotenti, non credo che il lavoro sia così pesante/strenuo se gli smussi sono in metallo perché... non credo che qualcuno si metta a piallare tronchi. Per lavorare con ruote grandi si usa l'inerzia/la forza/il peso del corpo per non stancare le mani. Con quelle piccole, siamo seri: il peso tra quelle in legno e quelle in metallo non ha importanza. La precisione e la resistenza degli ingranaggi in metallo devono essere superiori a quelli in legno. Questa è la mia opinione disinformata!
Grazie per la tua opinione e le tue argomentazioni. 🙂
Tutto il meglio!
Bell'articolo, ma vorrei completare i vantaggi delle montature in metallo, se possibile.
Una cosa molto importante è che la suola del cerchio sia perfettamente piana. Le tavole di legno perdono la loro planarità nel tempo a causa dell'usura e devono essere piallate. Le renne giapponesi devono essere rifilate e questo richiede esperienza (posso approfondire se necessario). Conservare le tavole di legno è costoso, il legno funziona e ci sono torsioni, crepe, ecc.
A mio parere, i telai in metallo prodotti da Lee Valley Tools o Lie Nielsen sono di gran lunga superiori ai telai in legno. Argomenti:
1. La suola è perfettamente piatta, davvero, è perfettamente piatta. Vengono piallate su macchine rettificatrici piane sotto getto d'acqua per eliminare le tensioni dalla lega.
2. Con le testate bevel up, è possibile giocare con l'angolo di attacco cambiando semplicemente il coltello. Le impiallacciature di legno hanno un angolo di attacco fisso. L'angolo d'attacco è molto importante quando si piallano legni con venature difficili (che spesso cambiano la direzione della venatura - acero a occhio di uccello).
3. È possibile regolare l'apertura della "bocca", importante per piallare il legno con venature difficili o alla fine della venatura.
4. La regolazione di una ruota conica in metallo è davvero molto semplice e non sono d'accordo con l'argomentazione secondo cui sarebbero "complesse". Al contrario, i classici ingranaggi conici Stanley Bailey, Record ecc. consentono di regolare la profondità durante la piallatura. Con le testate in legno, è necessario fermarsi e regolare dal martello.
5. Molto resistenti, non hanno nulla che non vada, Paul Sellers ha utilizzato le ruote Stanley per 20-30 anni e continua a farlo 🙂
6. Il peso è un vantaggio se si vuole prendere molto materiale. Anche la possibilità di cambiare rapidamente il coltello con una bocca bombata è un grande vantaggio.
È possibile e grazie mille per i complimenti. 🙂
L'obiettivo era quello di raccogliere il maggior numero possibile di opinioni, sia amatoriali che professionali. Volevo anche raccogliere quelle su FB e trarre delle conclusioni.
Tutto il meglio!
C'è solo uno scenario in cui, secondo la mia (limitata) esperienza, un cerchio in legno più leggero ha un vantaggio rispetto a uno in metallo. Non si può lavorare sempre in officina. Quando si deve piallare "in movimento", in una posizione in cui la pialla deve essere sostenuta, dove non è supportata dal legno che si sta piallando, una pialla più leggera è utile. Ma nella mia esperienza, questi casi sono estremamente rari.
Grazie per la tua opinione.
Tutto il meglio!
Lavoro con il legno da 2 anni e ho scelto la pialla per legno, se la lama è affilata si può lavorare con molta facilità. Il falegname ha una connessione diretta con il legno quando si lavora a mano (lo dico per esperienza personale).
Il falegname deve avere un collegamento diretto con il legno anche quando lavora elettricamente. Altrimenti non viene bene. La mia opinione.
La rettifica piana di una superficie metallica viene effettuata in presenza di un liquido (emulsione) per ottenere una rugosità minima e raffreddare il materiale da rettificare.
In un altro ordine, la stufa a legna è più "calda".Il mercato è pieno di utensili elettrici. Che senso ha acquistare una costosa pialla di metallo se prima non si sa usare una pialla di legno economica?