Zilele trecute cineva îmi propunea, referitor la tâmplăria tradițională japoneză, să reiau subiectul și să-l dezvolt, fiind unul foarte interesant. Cum de multă vreme voiam să fac acest lucru am considerat recomandarea binevenită, așa că m-am pus pe treabă. Consider tâmplăria tradițională japoneză fascinantă și cred ca aș putea să citesc ore, fără să obosesc, pentru a afla cat mai multe. De fapt, cam asta s-a și întâmplat în ultima vreme. Așa că am să vă mai spun câte ceva despre imbinări tradiționale japoneze, dar și despre pasiuna cu care acestea sunt păstrate în ciuda tuturor tehnicilor moderne folosite acum în construcții și în fabricarea mobilei.
Cu mijloacele moderne de documentare nu este deloc greu să găsești exemple de astfel de îmbinări. Găsești descrierea lor, fotografii, filme și gif-uri care iti arată ce trebuie făcut pentru a obține îmbinarea perfectă.
Ce este mai greu este să descoperi poveștile printre aceste informații. Și din fericire am găsit una dintre ele care, chiar dacă nu este extraordinară, cu siguranță demonstrează dorința japonezilor de a nu pierde moștenirea culturală și tradițiile.
În 1989 a apărut în Japonia o carte tehnică în care sunt descrise pe larg, cu schițe, vederi de sus, din față și lateral, dimensiuni și fotografii, îmbinările tradiționale realizate fără a folosi niciun alt material ajutător. Practic îmbinarea este realizată dând fiecărei părți o formă anume. Puse împreună, părțile se îmbină perfect fără șuruburi, cuie, clei sau alte astfel de materiale.
Sunt descrise 2 tipuri de îmbinări – demontabile și nedemontabile. La prima vedere ai zice că nu sunt multe variante pentru fiecare dintre aceste tipuri, dar nu este chiar așa. În carte sunt prezentate 9 îmbinări demontabile și 13 nedemontabile, pentru multe dintre ele existând și până la 5 variante. Au nume exotice, de genul Kanawa Tsugi, Mechiire sau Dodai Shiguchi și unele dintre ele sunt cu adevarat complexe.
Este incredibil cum reușeau să imagineze modul cum urma să arate îmbinarea. Acum, când poți face programe pe calculator pentru orice fel de tăiere și îmbinare și le poți realiza cu ajutorul CNC-uri, tot ți se pare greu să gândești o construcție numai din îmbinări fără elemente ajutătoare. În trecut totul se făcea manual, cu scule clasice, iar rezultatul era perfect și dura secole. În plus, totul era gândit astfel încât fibra lemnului să nu aibă de suferit pentru a nu afecta trăinicia îmbinării.
Ceea ce m-a făcut să vorbesc despre carte a fost, mai mult poate decât ceea ce cuprinde, povestea apariției ei. Cartea are 2 autori, Torashichi Sumiyoshi și Gengo Matsui. Primul este un meșter tâmplar născut în 1911, care a învățat despre tâmplăria tradițională japoneză în cadrul castelor care transmit din generație în generație arta prelucrării lemnului. Din 1924 a lucrat lemnul având propria firmă, ajungând sa fie membru al unor organizații care construiesc și restaurează temple.
Cel de-al doilea este un renumit profesor universitar al Universității Waseda. Matsui a absolvit ca arhitect universitatea în 1943 și s-a întors acolo ca profesor după susținerea doctoratului în 1960. Cei doi s-au întâlnit în 1985 când au lucrat împreună la proiectarea și construirea Eishin Gakuen Higashino High School, alături de arhitectul englez Christofer Alexander. Eishin Gakuen este renumită pentru structura sa din lemn, mai ales că a apărut după o lungă perioadă când astfel de edificii nu au mai fost construite.
Matsui a rămas impresionat de arta cu care Sumiyoshi realiza îmbinările, de modul său simplu de lucru. Era un fel de a lucra despre care nu învățase nimic la școală. Îmbinările acelea simple erau însă atăt de trainice și atât de corect și exact făcute pe parcă ar fi fost opera unui savant. A hotarat atunci că aceste cunoștințe nu trebuie pierdute, că ele reprezintă un adevărat tezaur iar constructorii, inginerii și arhitecții ar trebui să poata să le studieze în școală. Așa a apărut cartea în care schițele au fost realizate de studenții Universității Waseda după indicațiile precise ale meșterului tâmplar.
Cum spuneam cartea a apărut în 1989, iar în 1990 apărea deja a doua ediție. Varianta în limba engleză nu a întârziat să apară, fiind deja disponibilă în 1991. De atunci această carte este una de căpătâi pentru mulți meșteri din întreaga lume, tipărindu-se noi și noi ediții. Puteți găsi tutaj varianta primei ediții pe care sunt sigură că cei pasionați o vor vedea ca pe o adevărată comoară.
Wielki szacunek za sposób, w jaki dzielisz się tą pasją z innymi
Dziękuję!
Dziękuję. Pozostaję wdzięczny za te przydatne i bardzo dobrze przedstawione informacje. Podziwiałem w Japonii "klasztor z drewna", który jest wykonany TYLKO z drewna. Kiedy i my zapomnimy o morderczym powiedzeniu: "Po co upraszczać, skoro można komplikować?"?
Cieszę się, że mogłem pomóc.
Wszystkiego najlepszego!
Dziękuję za podarowany pdf... Szacunek za tę pasję....
Nie ma za co!
Dziękuję bardzo za te cenne i ważne informacje o sztuce drewna ........ oraz za wspaniałą książkę.
Japończycy są bardzo zaawansowani w obróbce drewna i budują wiele świątyń z samego drewna, bez żadnych innych materiałów pomocniczych...... Japończycy są pracowitym, utalentowanym narodem, z siłą woli i wytrwałością w wielu dziedzinach, .... Lubię oglądać ich programy na satelicie NHK....... oraz w Internecie. http://www.nhk.com
Z poważaniem Pani Radu....
Bardzo pomysłowe, w dzisiejszych czasach można je łatwo wykonać za pomocą komputera. Ciekawe jak były robione 100 lat temu ! Szacunek! Istnieją jednak również europejskie drewniane listwy, mniej wyrafinowane, ale bardzo wydajne i tańsze, ponieważ myślę, że nie są one również tak rozpowszechnione w Japonii. Weźmy przykład mieczy samurajskich, o których krąży wiele opowieści. W teście okazały się znacznie słabsze od mieczy europejskich.
za dużo reklam na stronie... sprawia, że przestaje się oglądać...
Fascynujące! Czy w Rumunii są ludzie/firmy, które stosują te metody łączenia drewna? Chciałbym nauczyć się tego rzemiosła od ludzi, którzy je praktykują.
Dobry wieczór!
Są tu zręczni stolarze, którzy wykonują tego typu stolarkę. Ale nie ma szkoły, w której taki stolarz uczy, tak jak w USA czy Wielkiej Brytanii. Może z czasem będziemy mieli takie szkoły.
Wszystkiego najlepszego!
Pani Radu, chciałbym poznać więcej szczegółów na temat tych stolarzy.
Z drugiej strony wyobrażam sobie, że nie można tu podać żadnych danych kontaktowych, ponieważ nie jest to strona reklamowa.
Byłbym wdzięczny za przesłanie mi adresu e-mail, pod którym mógłbym korespondować z Tobą na ten temat.
Pozdrawiam serdecznie.
Cześć!
Możesz do mnie napisać na adres mihaela.radu@cesbrands.ro.
Wszystkiego najlepszego!
Bardzo fajnie, interesuje mnie jak kupić taką książkę. Ile to kosztuje.