Buk, drewno używane od XIX wieku do produkcji zakrzywionych elementów mebli

Cu toate că îmi plac majoritatea speciilor lemnoase, trebuie să recunosc că fagul nu a fost niciodată printre preferințele mele. Îl consideram un lemn fără personalitate, monoton, fără nimic care să iasă în evidență. Zilele trecute, pe când scriam despre Fotel bujany Thonet, am avut însă o revelație. Lemnul din care este făcut acel balansoar este fag, iar frumusețea stă tocmai în acele unduiri continue ale lemnului. De fapt toate scaunele Thonet se sprijină pe această frumusețe discretă. Mi-am dat seama cât de nedreaptă am fost cu lemnul de fag și m-am gândit că este obligatoriu să-i redau locul alături de celelalte specii.

Fagul care crește la noi este Fagus sylvatica, fagul european cum mai este el cunoscut. Este nativ în Europa centrală, estică și vestică și în zone din Asia (Iran). Crește de la altitudinea de 300-500 m, în văi luminoase cu pământ afânat, până la altitudini de 1200-1400 m. La noi se găsește mult în zona de nord a țării. În general crește până la 25-30 m, ajungând la un diametru de 1,5 m. Sunt însă exemplare care pot ajunge la 40 m înălțime și un diametru de 2 m. Trunchiul este drept, cu coaja gri verzuie, frunzele ovale, iar fructul mic și țepos (jir).

Lemnul este greu, tare, cu rezistență crescută la presiune. Fibra este dreaptă, cu textura fină spre medie. Porii sunt vizibili, dispuși uniform și mai mici ca cei ai stejarului.

În schimb inelele anuale sunt mai vizibile ca ale stejarului. Culoarea copacului tânăr este alb-gălbuie, spre maturitate devenind alb-roșiatică, cu inima roșie. Prin aburire culoarea se uniformizează iar lemnul devine mai rezistent, uniform și nu mai absoarbe umiditate.

La uscare lemnul de fag poate da probleme de crăpare sau de curbare.

Nu rezistă la umiditate necontrolata și atunci când sta în astfel de medii poate putrezii, căpătând o culoare violet-ciocolatie. Se folosește atât ca lemn masiv cât și ca furnir.

Furnirul de fag este mai închis la culoare și mai uniform decât lemnul, pentru că la obținerea furnirelor se foloseste abur.

Una dintre cele mai importante proprietăți ale lemnului de fag este că se poate curba foarte bine după ce a fost tratat cu abur. De altfel așa a devenit celebru. Thonet, cel care a inventat metoda de curbare la abur, a făcut renumitul scaun Bistro no.14 din lemn de fag curbat, în 1859, iar acest scaun este cea mai vândută piesă de mobilier din toate timpurile.

Lemnul de fag se folosește la obținerea mobilei, a pardoselilor, la obținerea placajului, a elementelor curbate și mulate, a ciocanelor de lemn si altor obiecte mici și utile, în construcții, ca lemn de foc, fiind lemnul cu cel mai mare grad de folosire.

Este considerat cel mai bun lemn de foc, având putere calorica mare. Arde cu fum puțin și temperatură ridicată, fiind folosit în trecut la încălzirea cuptoarelor pentru obținerea sticlei și a fierului. Și mai trebuie să știți caeva: fumul de rumeguș de fag este cel mai bun pentru afumatul cărnii și al slăninei. 🙂

Este una dintre cele mai folosite esențe la obținerea mobilei. Se folosește atât masivul, aburit sau neaburit, cât și furnirul. Furnirele pot fi tehnice, pentru obținerea placajelor sau pentru blinduri la panel, sau furnire estetice pentru mobilă. Se folosește foarte mult pentru obținerea scaunelor cu elemente mulate. Spre deosebire de placaj, unde furnirele se pun unele peste altele perpendicular, la elementele mulate ele se pun paralel si se mulează pe forme pentru a forma șezuturi sau spătare.

Și cum gloria lui vine de la curbare nu pot să nu mă întorc la acest domeniu arătându-vă un alt exemplu celebru de scaun din fag. Este cel făcut în 1988 de Marc Newson, un designer născut în Australia, dar care a juns sa creeze în Europa. Scaunul face parte din colecția Cooper Hewitt, iar aprecierea de care s-a bucurat a făcut ca acum scaunul să facă parte dintre exponatele Institutului Smithsonian. Scaunul de mai jos este făcut din 2 elemente drepte, restul fiind elemente de fag curbate la abur. Este de necrezut ce se poate face cu acest fag, nu-i așa?