De ce este atât de variat desenul natural al lemnului?!

În articolele despre finisarea lemnului, se folosesc de multe ori exprimări precum marcarea porilor, desenul natural al lemnului lemnului pus în evidență de colorare, zone de lemn târziu sau timpuriu în care absorbția este diferită. Cei specializați cunosc termenii, dar nu și pasionații de bricolaj, de aceea indicațiile devin greu de înțeles. În articolul următor se va încerca o explicare a termenilor care definesc structura lemnului precum pori, inele anuale sau desen natural.

Inelele anuale și desenele pe care le fac în funcție de modul de debitare a bușteanului

Cercurile concentrice care se văd când trunchiul este secționat transversal se numesc inelele anuale și numărul lor reprezintă, într-o zonă temperată, vârsta arborelui. În zonele calde, unde creșterea este legată de sezoanele cu ploaie abundentă, inelele pot fi mai multe într-un an și se numesc inele sezoniere. Speciile autohtone au inele anuale care reprezintă cantitatea de masă lemnoasă adăugată de copac într-un an. Inelul anual este format din două zone: una mai deschisă la culoare si mai afânată, reprezentată de masa lemnoasă adăugată în perioadele cu umiditate multă (primăvara) și cealaltă mai închisă și mai densă, reprezentând masa lemnoasă acumulată vara, când umiditatea este mai scăzută.

Desenul lemnului este determinat de modul în care este tăiat bușteanul. Tăierea transversală, perpendiculară pe axa centrală a copacului, produce felii de buștean unde inelele anuale se văd ca niște cercuri concentrice, drepte sau ondulate. Tăierea longitudinală, adică paralel cu axa copacului, produce două tipuri de desene. Dacă tăierea este radială, adică trece prin axa arborelui, se obține un desen cu linii paralele, iar când este tangențială la inelul anual, se obține desenul cu linii curbe, numite și fladere.

Inelele anuale sunt cele care determină desenul și în cazul furnirelor, iar felul în care arată desenul depinde tot de tăiere. Furnirele sunt folosite intens la fabricarea mobilierului. Panourile de PAL, MDF, chiar și cele din masiv sunt furniruite pentru a obține suprafețe asemănătoare lemnului masiv și desene continue. Furnirele se numesc estetice și se obțin mai ales prin tăierea în felii a bucăților de cherestea debitate din buștean. Ca și în cazul lemnului masiv, tăierea radială formează desene cu linii paralele, iar cea tangențială desene ondulate. Furnirele se obțin și prin derularea buștenilor. Derularea excentrică sau conică duce la obținerea unor desene ondulate deosebite. Despre furnire găsiți mai multe informații aqui.

Porii și razele medulare, elemente ale unor desene specifice

Existența porilor la speciile de lemn are influență asupra desenului. Nu toate speciile au pori, ei fiind prezenți doar la speciile de foioase sau la lemnul exotic. Porii goluri în lemn, vase prin care a circulat apa când arborele era în picioare. În zona de lemn timpuriu porii sunt mai mari decât cei din lemnul târziu. În funcție de specie, distribuirea porilor în lemn este diferită. În lemnul de stejar, salcâm, frasin sau castan porii sunt distribuiți circular în inelul anual, pe când î cel de nuc, fag, plop, tei nu au o distribuire uniformă.

Porii pot fi goi sau pot conține membrane celulozice sau săruri. Sărurile pot crea probleme la finisare, schimbând uneori culoarea colorantului sau afectând aderența finisajului la suport. Astfel de probleme apar mai ales la speciile exotice, mahonul fiind o specie dificil de finisat. Porii pot face desene deosebite pe lemn, mai ales când sunt reliefați prin diverse metode.

Razele medulare sunt un alt element ce determină desenul anumitor specii. Ele pornesc de la scoarța arborelui și merg până în centrul lui, la măduvă. În secțiune transversală se văd ca niște benzi lucioase, drepte sau ondulate, care merg dinspre măduvă spre exterior, iar în cea radială apar ca benzi de diferite înălțimi și lungimi, numite oglinzi, care dau luciu lemnului. Razele medulare sunt prezente în toate speciile, dar sunt vizibile doar în unele. Specii cu luciu dat de razele medulare sunt stejarul, fagul, paltinul și multe specii exotice. Un articol în care este descrisă pe larg influența razelor medulare, găsiți aqui.

Culoarea și defectele de creștere contribuie la specificitatea desenului natural al lemnului

Culoarea naturala a lemnului este dată de substanțe chimice organice cu care sunt impregnați pereții celulari. În funcție de specie, culoarea lemnului poate varia de la alb la negru. Iată câteva exemple:

• alb – mesteacăn,
• alb roșiatic – fag,

• crem închis – castan,
• brun gălbui – stejar,

• brun – nuc
• brun verde violaceu – salcâm,
• roșiatic închis – palisandru,

• negru – abanos.

Unicitatea și spectaculozitatea desenului lemnului este dată uneori de apariția unor defecte, a unor anomalii de creștere și dezvoltare ale arborelui. De exemplu, nós existente în unele specii de paltin sau mesteacăn duc la aspectul numit „măzărat” sau „ochi de păun”, foarte apreciat de iubitorii lemnului.

Un alt defect este fibra ondulată sau creață întâlnită uneori la lemnul de paltin, frasin sau mahon. Fibra și inele anuale nu sunt cercuri ci deviază, oarecum regulat, sub forma unor linii ondulate. Se obțin furnire estetice cu un desen foarte frumos din astfel de lemn „defect”. Un desen deosebit se obține și când inelele anuale și fibra deviază local formând bucle. Deviația apare din cauza nodurilor sau a rănilor cicatrizate ale copacului. Ca alte defecte de creștere mai are lemnul, găsiți aici.

Desenul lemnului nu este dat de un singur element și nu este ceva ce poate fi reprodus identic de la un arbore la altul. Lemnul ne oferă o imensă diversitate cu desene minunate, nu doar de la o specie la alta, ci și de la un arbore la altul și chiar în interiorul aceluiași copac.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.