Cred că sunt foarte puțini iubitori de lemn care nu au văzut o intársia. Acel tablou sau model realizat pe mobilier, parchet sau instrumente muzicale cu ajutorul unor mici bucăți de furnir provenit de la diverse specii de lemn. Desenul este realizat pe baza culorii diferite a speciilor de lemn. Culoarea naturala a lemnului poate varia de la negru la alb, trecând prin toate culorile spectrului. Nu este vorba despre culori uniforme, ca de vopsea, ci de o culoare predominantă a fiecărei specii. Pentru că într-o bucată de lemn poți găsi o mulțime de culori. Este suficient să privești o bucată de lemn de salcâm pentru a descoperi culori de la verde la mov și de la la galben la rubiniu.
Culoarea naturala este pentru multe specii un element de identificare. Sunt specii cu nuanțe atât de aparte încât este păcat să fie schimbate cu altele, chiar dacă au o culoare neuniformă. Imperfecțiunea culorii naturale este tocmai ceea ce dă farmec și însuflețește lemnul. Nu ar fi păcat să colorăm un lemn de nuc, de cireș sau de salcâm? Am pierde atât de mult câștigând o uniformizare searbădă.
Pe de altă parte există specii de lemn – plop, tei, rășinoase, fag – care prin colorare căștigă foarte mult. Aplicând baiț desenul natural al lemnului este pus în evidență, iar mobilierul capătă și mai multă valoare.
Să vedem împreună când merită să păstrăm culoarea naturala a lemnului și când rezultatul final este mult mai bun colorând sau vopsind lemnul.
Cores de madeira natural
Sunt esențe de lemn care, după părerea multor iubitori de lemn, pierd din frumusețe și valoare prin băițuire. Sunt acele specii renumite tocmai pentru culoarea lor. Dacă îți dorești o mobilă din madeira de cerejeira, de ce să-l vopsești? Culoarea caldă, mătăsoasă și delicată a cireșului a dus la apariția baițurilor de cireș care încearcă să transforme alte tipuri de lemn în cires. Din păcate de multe ori această culoare discretă este atât de mult exagerată încât nu mai are nimic natural în ea.
Cor da madeira nuc, carvalho, frasina, cireș, palisandru, mahon, miudezas poate fi reprodusă, dar nu va păcăli nicioadată un cunoscător. Pentru că lemnul este un amestec de caracteristici din care face parte și culoarea. Numai culoarea, fără poros específicos, desenho natural, aspeto de fibra, nu reprezintă lemnul speciei respective. Cei care lucrează cu lemnul știu foarte bine că nu vor putea niciodată să facă o mobilă de brad să arate ca una de stejar, chiar dacă lemnul va fi băițuit într-o culoare identică cu cea a stejarului. Aspectul general al lemnului va spune întotdeauna ca el este un resinoso.
Dar să venenim la acele specii de lemn apreciate pentru culoare. Dacă vă doriți o mobilă sau un obiect dintr-un astfel de lemn lăsați-l cât mai natural. Chiar dacă culoarea este neuniformă și sunt diferențe mari de nuanță pe aceeași bucată de lemn, considerați-vă norocoși că aveți o bucată unica de lemn. Nu căutați să ascundeți acest lucru sub o culoare care uniformizează.
Este bine de știut că și lacurile pot schimba culoarea originală. Se întamplă în special în cazul lemnului deschis la culoare. Lacurile, chiar dacă sunt transparente, au o tentă gălbuie care schimbă culoarea naturala a lemnului. Un foarte bun exemplu este madeira de freixo. Ca desen este foarte asemănător lemnului de stejar, dar diferă tocmai prin culoare. Lemnul de stejar variază de la galben pai la brun deschis, pe când frasinul are culoarea aproape albă. Culoarea deschisă și desenul specific sunt foarte apreciate de cunoscători. Dar pentru a păstra culoarea finisajul trebuie făcut cu lacuri care nu au acea tentă galbenă si care nu îngălbenesc în timp. O soluție poate fi lacul acrilic pe solvent, cel care poate păstra și aspectul natural al lemnului.
O Carvalho este un alt lemn care merită păstrat în culoarea lui originală. Irizațiile verzi sau roșiatice ale desenului sunt un argument în acest sens. În plus, combinația dintre porii mari cu desen specific, culoare și zonele de oglindă specifice fac din stejar un lemn cu personalitate și catacter, foarte dorit pentru fabricarea mobilierului de calitate.
Uma madeira muito apreciada pela sua cor é a nuc. Culoarea diferă în funcție de specie, nucul „românesc” având o culoare maro mai deschisă, pe când nucul american fiind mai închis la culoare. Din câte știu a început să se cultive și la noi nuc american. Culoarea nucului este atât de celebră și atât de diversă încât există multe nuanțe de baiț de nuc: nuc închis, nuc deschis, nuc antic, nuc mediu. Indiferent cum ar fi culoarea nucului ar fi mare păcat ca ea să fie ascunsă sub un baiț.
Un lemn a cărui culoare este, după părerea mea, imposibil de reprodus este cel de acácia. Nu este foarte folosit la fabricarea mobilierului de interior pentru că este foarte dur și greu de prelucrat. Este folosit însă pentru mobilier de grădină pentru că este foarte rezistent în condiții de exterior. Prelucrările în acest caz sunt minime, folosindu-se lamele de salcâm. Este deosebit pentru că pe o singură bucată de lemn se găsesc o infinitate de culori dintre cele mai neașteptate, de la tonuri de ciclam la verde aprins sau turcoise. Abundența de culori e dată de conținutul mare de tanini. Acest conținut influențează finisarea putând schimba culoarea baițului și a lacului.
Când și de ce colorăm lemnul
Lemn tern, uniform, fără personalitate
Sunt situații când lemnul nu are nimic spectaculos, nu iese prin nimic în evidență. Este cazul madeira de choupo, de tei și uneori de rășinoase. Plopul natural, necolorat, are o culoare alb-gălbui foarte uniformă, fără nimic specific. Și teiul are culoarea uniformă, dar puțin mai roșiatică. Un mobilier necolorat din lemn de plop sau tei este inexpresiv. Atunci când este colorat capătă brusc viață. Sunt puse în evidență inelele anuale, absorbția este diferită în lemnul târziu comparativ cu cel timpuriu și astfel apare un desen interesant care fără coloare ar fi fost pierdut.
Colorarea și finisajele speciale, cu patine sau alte efecte, ridică valoarea unui lemn care, fără astfel de artificii, ar fi total anost. Lemnul de plop era folosit în trecut pentru a face linguri, copăi și alte ustensile de bucătărie. Prin colorare sau folosind diferite metode de antichizare sau efecte speciale a devenit foarte interesant și apreciat.
Lemn cu defecte sau cu desen natural neplăcut
Sunt situații când lemnul are anumite imperfecțiuni care nu sunt acceptate de client. Ar fi păcat să nu fie folosit și aruncat doar pentru că unii nu-l consideră frumos. Și atunci, pentru a ascunde aceste „defecte”, se pot folosi baițuri pentru colorare, patine pentru efecte speciale și uneori chiar vopsele care acoperă defectele, dar îi păstrează personalitatea.
Un exemplu de lemn care vopsit nu-și piarde farmecul este lemnul de rășinoase – molid, brad sau pin. Nodurile foarte multe fac uneori desenul obositor. Vopsindu-l nodurile devin invizibile spre deosebire de desenul natural, care rămâne vizibil în ciuda stratului de vopsea.
Reparații precum înlocuirea nodurile căzătoare sau a smulgerilor de fibră devin invizibile sub un strat de vopsea. Mobila va rămâne în continuare din lemn masiv și nu va pierde din valoare pe criterii estetice.
Un motiv pentru care lemnul de rășinoase se colorează este și faptul că îngălbenește în timp. Îngălbenirea începe imediat după tăiere și continuă chiar dacă a fost acoperit cu lac. Culoarea căpătată în timp nu este prea atrăgătoare, având chiar un aspect ușor murdar. Prin colorare, îngălbenirea survenită în mod natural este ascunsă.
Sunt specii de lemn deosebite care merită păstrate așa cum sunt ele în mod natural O culoare naturală, specifică este păcat să fie ascunsă sau schimbată. Dar nu trebuie pierdut nici farmecul unui lemn cu desenul mai puțin vizibil din cauza culorilor terne sau al celui pe care petele, nodurile sau alte defecte îl fac mai puțin atractiv. Prin colorare sau vopsire el poate fi înnobilat iar noi ne putem bucura de un mobilier din lemn masiv, ceeea ce deja este un mare câștig.
Olá, Sra. Radu
Gostaria de lhe agradecer o seu conselho no passado e gostaria de lhe pedir novamente o seu conselho profissional.
É um portão novo que vamos instalar este verão e, claro, gostaria de tratar a madeira primeiro. As partes estruturais (postes) são feitas de carvalho com motivos esculpidos e as partes móveis de abeto.
Gostaria muito de manter a fibra de madeira visível e estava a pensar utilizar isco+laca. Pode dar-me alguns conselhos sobre o que utilizar e o que devo ter em atenção? No caso do carvalho, utilizaria um corante mais escuro do que o do abeto para criar contraste. Muito obrigado por tudo, Cristian
Olá!
Fico contente por ter achado os conselhos úteis.
No exterior, os revestimentos totalmente transparentes não são resistentes. É necessária uma pequena quantidade de pigmento no verniz/óleo para ser resistente à radiação UV do sol. Por conseguinte, todos os materiais utilizados para proteger a madeira no exterior são semi-transparentes ou opacos.
Se procura um acabamento madeira+laca, recomendo que utilize produtos profissionais, ou seja, de empresas especializadas no fabrico de materiais para madeira (Sirca, ICA-Lomilux, Renner, Remmers, Milesi, Sayerlack, Sadolin, etc.). Para além de materiais de qualidade, podem também orientá-lo para obter o melhor resultado.
Recomendo os produtos à base de água. Atualmente, se aplicados corretamente, são os que têm maior durabilidade. Não se pode usar qualquer produto de banho, apenas os que são resistentes ao exterior. Têm um efeito mais nivelador, ou seja, cobrem um pouco a fibra, esbatendo as diferenças de absorção. Um verniz profissional de exterior não terá a transparência de um verniz de interior, mas também não será tão colorido como os das lojas de bricolage.
Para as cores, pode utilizar um carvalho escuro ou antigo para o carvalho e pinho para o abeto. O contraste é ainda mais forte se pintar o carvalho de nogueira e o abeto de pinho. O abeto de Douglas tem também uma tonalidade ligeiramente avermelhada.
Boa sorte!