Kurt terminou a casa em Vishagu e começou a renovar o velho celeiro

Când am coborât din mașină pe dealul de unde puteam zări în depărtare casa lui Kurt am înțeles expresia ”liniște asurzitoare”. În primele momente urechea mea, obișnuită cu claxoanele și zgomotele Bucureștiului, refuza să audă altceva. Încet-încet, a înțeles că ceea ce i se întâmplă este de bine și a început să audă greierii, cosașii, foșnetul ierbii mișcată de gâze și sunetul stins de la tălăngile vacilor aflate undeva, în depărtare. Devenea dificil pentru mașină așa că am hotărât să o lăsam pe un mic platou și să continuăm drumul pe jos. Nu eram departe și în scurt timp Kurt ne întâmpina ca pe vechi prieteni, bucuros de vizită. Încă de anul trecut când l-am descoperit în acest colț de paradis din Apuseni, austriacul ”pensionist” din Vișagu ni s-a lipit de suflet cu entuziasmul lui molipsitor, optimismul și fantastica putere de muncă.

Colțul de paradis

Mica alee ce leagă casa de drumul forestier este străjuită de tot felul de ghivece și obiecte care anunță înclinațiile artistice ale lui Melanie, soția lui Kurt. La mijlocul aleii, parcă uitat acolo, este un vechi scaun metalic de grădină. Așezat pe el însă, ți se deschide în față valea în toată splendoarea ei și mai jos, noul proiect al lui Kurt – iazul. În spate este o pajiște care pare a avea milioane de flori.

Eram curioși să vedem casa terminată. Când am fost în primăvara lui 2020 era în plin șantier, pereții fuseseră curățați, casa reconfigurată și se izolase podul cu izolație din fibră de lemn de la Gutex. Acum casa este gata și a trecut cu bine peste iarnă. Este intimă și plăcută, cu tot ceea ce este necesar pentru un trai civilizat. Respectând dorința lui Melanie, la finisarea și izolarea casei s-au folosit doar produse naturale. Furnizorul a fost Pintura natural. Pereții au fost tencuiți și vopsiți cu vopsea albă de var de la Kreidezeit, pardoseala de molid finisată cu óleo duro, iar în baie pereții din zona de duș au fost acoperiți cu Tadelakt. Foarte bună alegere, deoarece pe lângă rezistență, finisajul marocan are și un luciu mătăsos plăcut care dă locului un aer exotic.

A fost terminată și terasa, un plăcut loc de odihnă. Aici am fost invitați să stăm la povești și la un pahar de apă rece așezați în jurul unei mese vechi de lemn. Ne-au spus despre noua lor viață, despre preocupări și planuri de viitor, despre micile nemulțumiri (primăria nu a făcut nici până acum drumul). Au 8 vaci și ar fi vrut și găini, dar nu le pot ține din cauza uliilor care le fură. Le place locul, le place liniștea și micile zgomote ale comunității, sunt mulțumiți aici, departe de freamătul orașului.

Melanie, partea artistică și creativă a familiei

Melanie este o prezență atât de fragilă și delicată încât îți este greu să te gândești la ea ca la o munteancă. S-a adaptat însă locului și chiar dacă știe doar câteva cuvinte în română este bucuroasă să ne împărtășească impresiile. De cum am intrat în casă am observat o masă de lucru cu pensule și cutii de Tinta Annie Sloan de toate culorile. Când am menționat acest lucru mi-a arătat imediat un vechi taburet readus la viață cu ajutorul șabloanelor și al vopselelor cretoase.

De altfel, tot mobilierul este finisat foarte artistic, piesele căpătând personalitate. Dulapul etajeră din holul de la intrare este și el frumos finisat, iar în interior sunt tot felul de cutii decorate și patinate. Nu am realizat că erau cutii de pantofi până nu mi s-a spus. De terasă tot ea s-a ocupat, inclusiv de decupajele în lemn cu modele tradiționale. Este pasionată și de tricotat și croșetat, iar rondelele puse pe scaune pe post de pernuțe demonstrau acest lucru. Are magazine preferate în Cluj de la care se aprovizionează cu vopsele sau fire, iar faptul că le spune pe nume doamnelor de acolo dovedește că este o clientă fidelă. 🙂

Casa este plină de obiecte vechi care aduc căldură și o transformă în cămin. Kurt ne-a arătat cu mândrie masa din lemn pe care a făcut-o cadou soției când s-au căsătorit, masă veche de peste 100 de ani. În jurul casei sunt tot felul de ghivece improvizate și obiecte decorative care personalizează locul. Totul este frumos îmbinat, vechiul și noul, elementele de confort și cele tradiționale fiind foarte bine echilibrate.

Vechiul hambar va deveni atelier de creație

Pentru hambarul aflat la câțiva pași de casă planul a fost schimbat. Kurt a descoperit că poate fi salvat așa că a îndepărtat lemnul vechi și afectat care placa construcția și a scos la lumină grinzile originale brăzdate de tăieturi de teslă. În interior a fost curățat și pregătit pentru transformare, iar în curând hambarul va deveni atelierul de creație al lui Melanie.

Kurt intenționează să-l transforme singur și să o facă în mod tradițional. Având în vedere că în trecut hambarul a fost folosit pentru animale vrea să-l înalțe deoarece tavanul este prea jos. Va mai pune două rânduri de grinzi și va fixa plafonul pe ele. Acoperișul va fi înlocuit pentru că are elemente asterealei putrezite și va fi acoperit cu țiglă. Lemnul necesar a fost deja cumpărat și este afară la ”secat” (uscat). Tencuiala și izolația dintre grinzi vor fi făcute tradițional, din lut amestecat cu paie.

Ne vom revedea cu siguranță, Kurt are multe alte planuri

Kurt este plin de energie și are o mulțime de planuri pentru viitor. Chiar dacă se bucură de tihna locului este evident că este o fire activă care trebuie să facă tot timpul câte ceva. În afară de atelier, acum a început lucrul și la iaz. Aproape a terminat de săpat groapa căreia urmează să-i consolideze malurile și apoi să amenajeze întreg iazul. Vrea să se bucure cât mai curând de răcoarea lui la finalul unei zile calde de vară.

Va continua și amenajarea în jurul casei. La intrare va fi o mică platformă îndreptată și acoperită cu piatră. S-a hotărât să amenajeze și drumul forestier care duce până la el. A cumpărat deja piatra. Este evident că vine dintr-o cultură unde, dacă nu există și nu face altcineva, îți sufleci mânecile și te apuci de treabă. Se simte deja parte a comunității, un om al locului.

După aproape două ore foarte plăcute petrecute împreună ne-am despărțit de Melanie și Kurt cu promisiunea fermă că vom reveni. Am plecat încet pe drumul care din când în când urca abrupt, petrecuți de salutul prietenos al lui Kurt. Era o pace întinsă pe toate culmile. În vale, o femeie strângea fânul. De niciunde, sunetul tălăngilor mângâia auzul.