O maior fabricante europeu de cadeiras de madeira e o principal fornecedor da IKEA em Sighetu Marmației

Se numește Plimob și este una dintre companiile a cărui evoluție o urmăresc pentru că mi-a plăcut întotdeauna modul în care s-a dezvoltat. A fost constantă în a crește și a făcut-o investind continuu în tehnologie și pregătirea personalului, fiind atentă în același timp la gestionarea cheltuielilor. A reușit să creeze un parteneriat solid cu IKEA, bazat pe seriozitate și încredere, care durează de zeci de ani. Parteneriatul este atât de strâns încât există platforme comune pentru a urmării evoluția stocurilor din magazinele și depozitele din întreaga lume. Plimob are capacitatea de a onora comenzile în trei zile de la lansare, o performanță care stă la baza încrederii de care se bucură din partea companiei suedeze.

Cum probabil ați aflat din material já publicado, am fost de curând în Sighetu Marmației și am profitat de ocazie pentru a merge și la Plimob. Reîntâlnirea cu directorul tehnic Gheorghe Bledea nu a fost doar un bun moment de a depăna amintiri ci și ocazia perfectă pentru a vorbi, oficial, despre Plimob. Materialul video realizat este disponibil în acest link. Câteva informații pe care nu le veți găsi în acel material, precum și povești despre vechea mea relație cu fabrica.

O tradiție de aproape 140 de ani

Tradiția fabricării scaunelor este foarte veche în Sighet. Pe locul unde a funcționat până nu demult o secție a fabricii de scaune (aflată acum în conservare), a fost înființat în 1886 un atelier de mobilă care a făcut pentru prima dată scaune curbate prin Método de Thonet.  Atelierul a funcționat până în 1890 când a fost înregistrat la Registrul Comerțului ca ”Prima fabrică din Maramureș pentru mobile îndoite și mărfuri din lemn”. Nessa altura, eram produzidas 25 cadeiras por dia.

Cererea a crescut astfel că producția zilnică s-a dublat până în 1901 când fabrica a fost preluată de ”Altman și Hubert”. Noii proprietari au creat condițiile pentru ca fabrica să se dezvolte, să crească producția și să diversifice sortimentele de produse. În 1919 a fost vândută din nou, iar până în 1945 și-a mai schimbat de două ori proprietarul. Scaune curbate Thonet fabricate înainte de 1945 pot fi găsite acum în colecția Plimob.

În 1948 fabrica a fost naționalizată, iar din 1962 a intrat în procesul de modernizare și transformare declanșat la nivel național pentru fabricile de mobilă, în urma căruia au fost înființate marile CPL – Combinate de prelucrare a lemnului. Inițial a fost denumită Complexo de Industrialização da Madeira (CIM), iar din 1975 a devenit CPL. În 1965 a fost înființată secția de scaune care avea la vremea aceea o producție de 600.000 scaune/an.

Am fost pentru prima dată pe platforma industrială de la Sighet în 1989. Combinatul era imens, cu secții care făceau mobilă corp, scaune pliante, PAL, furnir estetic, elemente mulate. La vremea aceea eram o tânără cercetătoare la ICPIL (Institutul de cercetări și proiectări al industriei lemnului). Cu toții aveam sarcina de a merge de două ori/an la marile combinate care aveau fabrici de PAL pentru a lua probe în vederea analizării emisiei de formaldehidă. Cu toate că era imens, nu eram foarte impresionată pentru că nu era singurul de asemenea dimensiuni din țară. Au fost construite după proiecte făcute la institut, vreo 3-4 modele în funcție de geometria suprafeței, astfel că totul părea foarte familiar. Erau atât de asemănătoare că uneori uitai în ce combinat ești. Dar sigur nu te rătăceai în interior.

Înființarea Plimob în 1990 a fost începutul unei perioade cu multă muncă, dar și succese

În 1990 am fost pentru ultima dată la CPL Sighetu Marmației pentru a lua probe de PAL. Era imediat după revoluție și în combinat se întâmplau tot felul de transformări care aveau să ducă la scindarea lui. Era o perioadă tumultoasă și am ajuns la Sighet exact când era un mare scandal cu primarul din Săpânța care, împreună cu o parte dintre săteni, blocase șoseaua națională având niște cereri pe care nu mi le mai amintesc. Erau ceva divergențe acolo și chimistul combinatului ne-a propus să mergem să vedem cu ochii noștri ce se întâmplă. Era în perioada Ați mințit poporul cu televizorul și voia să se asigure că aflăm adevărul direct de la sursă 🙂 Am mers, am vorbit cu diverse persoane, dar am și băut pentru prima dată pălincă. Nu se putea astfel, era imposibil să refuzi. A fost prima și ultima dată în viața mea când mi-a amorțit limba de nu puteam vorbi, deși eram perfect lucidă și prezentă. Îmi amintesc și acum tot ce s-a întâmplat atunci și tot ce am discutat. 🙂

La sfârșitul lui 90 combinatul s-a scindat în patru fabrici – scaune (Plimob), mobilă și prelucrarea lemnului (Sigmob), furnire, placaj, elemente mulate, PAL (Sigstrat) și cea care reunea centrata electrică, atelierul mecanic și toate utilitățile (ENMEC). Au ales numele Plimob pornind de la scaunele pliante (PLI) pe care le produceau și mobilă (MOB), intenționând ca în viitor să fabrice și mobilier. În 1995 fabrica s-a privatizat prin metoda MEBO prin care angajații cumpărau acțiunile de la stat. Este unul dintre puținele modele care au reușit, un altul fiind HORA, a fábrica de instrumentos musicais em Reghin.

Următorul pas important a fost contractul cu IKEA. Compania suedeză lucra cu firme din România încă înainte de 89 și a colaborat și cu CPL Sighet. Succesul contractului se datorează directorului general Vasile Godja care a fost foarte apreciat de Ingvar Kamprad, proprietarul IKEA, devenind prieteni. Datorită lui Kamprad nu au început să facă și mobilier. El le-a spus că dacă fac un lucru bine, trebuie să continue să-l facă pe acela și să-l perfecționeze, nu să se piardă pe drumuri noi. L-au ascultat și au realizat că a fost cea mai bună hotărâre. Kamprad a fost și cel care a susținut la început retehnologizarea fabricii, apreciind cumpătarea cu care era condusă, grija față de cheltuieli. Stilul modest și cumpătat al proprietarului IKEA este de notorietate, iar un model asemănător nu putea să treacă neobservat.

Succesul bazat pe seriozitate, investiții în tehnologie și linii de fabricație și în oameni de calitate

Relația mea cu Plimob a început prin 2012-2013 când reprezentam un important producător de lacuri și vopsele pentru lemn. Ne doream foarte mult să lucrăm cu una dintre cele mai mari și mai serioase fabrici din România. Toți furnizorii știau că este foarte greu de intrat la Plimob, că negocierile legate de prețuri sunt foarte dure, dar doreai un astfel de client pentru că plătea întotdeauna la timp facturile. Am făcut atunci multe vizite și teste, ocazie cu care am cunoscut directorul tehnic și pe cel general, am discutat cu ei și mi-a plăcut modul cum abordau fiecare problemă.

După perioada de început când IKEA a susținut investițiile în tehnologie, Plimob a continuat dezvoltarea reinvestind profitul și aplicând pentru fonduri europene. A fost în continuare foarte atent la costuri, a dat ocazia și furnizorilor mai mici de utilaje să intre în fabrică (QI da madeira, deținător al brandului RUBIQ CNC), a susținut tinerii pasionați din fabrică cu ajutorul cărora a adaptat și transformat utilaje și linii de fabricație.

Este de subliniat faptul că milioanele de scaune care se fabrică la Plimob sunt demontabile, așa cum sunt majoritatea produselor IKEA. Elementele trebuie să se potrivească perfect astfel încât, indiferent de unde le iei, trebuie să poți face cu ele un scaun care să stea perfect pe pardoseală fără să se miște. Asta se întâmplă zilnic la Plimob ca un control de calitate (CTC). La un moment dat, un CTC-ist vine și asamblează un scaun cu elemente luate la întâmplare din fabrică. Scaunul asamblat este pus pe o masă și trebuie să stea perfect.

Cunoscătorii în ale scaunelor știu că, în cazul scaunelor tâmplărești care se vând asamblate, dacă nu stau bine pe sol când le pui picioarele, le poți reteza astfel încât să ai rezultatul dorit. În cazul scaunelor demontabile de la Plimob, acest lucru nu este posibil. Elementele trebuie să fie perfecte pentru ca, în orice colț al lumii s-ar monta scaunul, el să se așeze perfect pe sol. Totul este posibil datorită utilajelor controlate de calculator, al liniilor de fabricație automatizate, al priceperii, seriozității și implicării oamenilor din fabrică.

Când apar probleme, oamenii nu se plâng ci caută soluții

Este un lucru pe care l-am observat la Plimob de-a lungul timpului și dau acum doar două exemple. Lipsa mâinii de lucru este o problemă generală, toți producătorii o recunosc. Când nu s-a mai găsit personal pentru aplicarea lacurilor și vopselelor pe scaune, când pulverizatorii existenți în fabrică își informau șefii că de a doua zi nu mai vin pentru că pleacă în străinătate și-au dat seama că au o problemă. Cum investiții se fac permanent, soluția a fost investiția în robotizare și automatizare. Acum nu mai există niciun post de pulverizator în Plimob, totul fiind făcut de brațe robotice sau sisteme automatizate.

Al doilea exemplu este legat de costurile cu energia. În decembrie 2022 s-a finalizat centrala fotovoltaică de 1 MW. În punctul de lucru de la Sarasău, lângă Sighet, s-au montat pe acoperișurile a trei clădiri 2400 de panouri solare care acoperă a suprafață de 15000 m². În urma acestei investiții se vor produce 1230 MWh pe an, reprezentând aproximativ 15% din energia necesară în producție pe parcursul unui an.

Ce înseamnă acum Plimob

Acum Plimob înseamnă 5 secții de producție în țară – trei în Sighet și două în comuna Sarasău – o fabrică în Ucraina, aproape 1200 de angajați, hectare de pădure pe care le exploatează sustenabil pentru a avea continuu sursă de lemn, o fabrică de semifabricate din lemn unde este prelucrat lemnul din pădurea proprie. Și milioane de scaune vândute anual în toate colțurile lumii.

Și Plimob mai înseamnă ceva. Este locul unde se gândesc, se fac prototipuri și se testează toate viitoarele scaune IKEA, indiferent unde vor fi produse. Este un centru de excelență unde un grup de ingineri și tehnicieni români gândesc produsele în cele mai mici detalii și fac tot ceea ce este necesar pentru ca ele să intre în fabricație fără probleme. Este un lucru care te face puțin mândru, nu-i așa?