Bogdan Florea, artistul care a găsit în lemn idei și esențe

Am cunoscut de curând, ascuns într-un economist absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, un artist plastic amator îndrăgostit de lemn. De fapt, nu l-am descoperit eu ci s-a descoperit singur, lăsând anul acesta să iasă la suprafață acea trăire pe care a simțit-o în interiorul său încă de mic. Și văzându-i lucrările, înțeleg de ce a ales acest drum. Este vorba de Bogdan Florea, sau Bogdan Myart cum este cunoscut pe net, un tânăr din Craiova, sensibil și talentat.

Sensibilitatea moștenită

Bogdan si fratele sau Alexandru și-au făcut anul acesta o pagină de Facebook – UnicaArt – unde își expun lucrările. Cei doi frați sunt născuți la Timișoara, la un an distanța unul de celălalt (1983 si 1984), dar acum locuiesc în Craiova. Bogdan, fratele mai mare, cu toate că a terminat facultatea cu specializarea Finanțe-Bănci, a simțit că nu acesta este drumul care a fost ales pentru el.

Mi-ar fi plăcut și drumul acesta al finanțelor pentru imagine, probabil, căci liniște și împlinire nu simțeam că mi-ar aduce. Nu vedeam ce pot face eu ca să aduc un zâmbet, o licărire, o tresărire omului. Vedeți, aici este ceva mai presus de noi. Nu ne naștem absolut goi. De la părinți, ereditar, moștenim ceva, iar Majestatea Divină sădește în noi ceva, acel ceva care îți spune, te ghidează cumva printr-o sensibilitate mai ridicată decât în mod obișnuit, cred.

Bogdan spune ca amândoi erau de mici atrași de această latură a frumosului, dar și a îndemânării. Le plăcea să-și înfrumusețeze jucăriile punându-le luminițe și leduri, făceau diverse animale sau vaze din lut, desenau sau pictau pe bucăți de hârtie sau lemn.

Prima expoziție

Crescând, aceste înclinații artistice au rămas o vreme ascunse în spatele lucrurilor practice, a ideii găsirii unei meserii care să îl ajute să se întrețină, să aibă o anumită imagine în fața lumii. Dar inclinațiile cu care te naști nu pot fi șterse. Acel foc mocnit poate fi ascuns o vreme în cenușă, dar este suficientă o pală de vânt ca focul mocnit să se aprindă. Câteva astfel de „pale de vânt” au existat încă din 2013, dar doar anul acesta a venit cea hotărâtoare.

Așa a apărut expoziția de la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, din 06 iunie 2016, numită „Idei și Esențe”. Expoziția a cuprins lucrări reprezentând fapte și sentimente experimentate, într-un fel sau altul, de cei 2 frați.

Tot anul acesta, în săptămâna dedicată poetului Traian Demetrescu- Tradem, în perioada 01-05 noiembrie, Bogdan a participat cu 4 lucrări inspirate de poet. Este vorba de poeziile Zdrențurosul, Magdalena, Două Drumuri și Iluzia din urmă, pentru care a găsit un echivalent într-o altă formă de artă.

Doua drumuri

Îmbinare între artistic și util

Multe dintre lucrări sunt, pe lângă lucrări de artă și corpuri de iluminat sau obiecte de decor. De fapt, mesajul artisitic este un tot. L-am întrebat pe Bogdan despre acest mesaj și cum sunt realizate, dacă apelează la ajutor pentru a realiza, de exemplu partea electrică.

Lucrările au un sens numai dacă sunt cugetate înainte de creare, ele fiind aduse la existență pentru a fi cunoscute de persoanele pentru care sunt create. Practic ia naștere un dialog, prin mijlocirea lucrărilor, între cel ce le-a creat și celelalte persoane.

Lucrările sunt 100% personale, nu din orgoliu ci din simplul fapt că cel ce le crează știe de unde pleacă și încotro se îndreaptă. El știe ce își dorește să exprime prin intermediul lucrărilor sale, el cunoaște acel ceva și intensitatea acelui ceva ce l-a făcut să tresară.

Bogdan realizeaza atât sculpturi abstracte și minimaliste, cât și lucrări care se încadrează la artă funcțională (obiecte de iluminat). A făcut și obiecte de decor și de design interior din diferite medii vizuale.

Lemnul – un izvor de povești

Ideile pentru lucrări vin tot timpul, dar nu există întotdeauna nici timp, nici suport financiar pentru toate. De multe ori este greu, dar spune că tocmai asta este partea interesantă, că atunci când îți este greu, nu renunți. Mi-a povestit că, de multe ori, uită să și mănânce gândindu-se cum să găsească o exprimare materială cât mai aproape de ceea ce era acea idee în mintea lui.

Pentru lucrări folosește tot felul de esențe de lemn. Finisarea lemnului este făcută cu ceară de albine sau cu ulei de măsline. Uneori folosește și baițuri, iar atunci când este nevoie, folosește și lacuri pentru protejarea lucrării.

„Lemnul are o poveste, poartă în el o încărcătură, o căldură, iar dacă știi să te apropii de el, vei descoperi un adevărat izvor de povești, un prieten adevărat, dar este un prieten care îți încearcă răbdarea de multe ori.”

Sensibil, devotat, artist

L-am întrebat pe Bogdan cum s-ar descrie în 3 cuvinte.

Sensibil – probabil o sensibilitate mai mare ca a unor oameni. Devotat și dedicat în ceea ce fac, uneori până la obsesiv. Artist, dar nu în sensul de a mă lăuda, nu am studii în domeniul artei, nu am realizări. Artist in ființă, cu o tresărire la lucrurile și aspectele la care mulți oameni, în general, nu reacționează.

Bogdan nu încetează să-și caute drumul, să se caute pe el în mulțimea de „sine” care simte că există în interiorul său. Poate, dacă veți citi lucrarea trimisă la Prăvălia Culturală, Eu cu mine si tot eu…, veți privi altfel căutările lui și-l veți înțelege mai bine.