Aplicarea lacului prin turnare

Modurile de aplicare a lacurilor recomandate în fișele tehnice de produs mi-au adus aminte de un mod de aplicare tratat, pe nedrept, cu mai puțină încredere decât celelalte metode de aplicare. Este vorba despre turnare, o metodă foarte mult folosită în trecut și mult mai puțin acum, cu toate că folosirea ei vine cu ceva avantaje.

Principalul avantaj al aplicării prin turnare este reducerea pierderilor de material. Metoda de aplicare folosită cel mai mult este pulverizarea, dar cantitatea de material pierdută variază între 20-25% în cazul panourilor întregi până la 60-100%  când obiectele sunt mai complicate. Această pierdere se reduce substanțial la turnare.

Turnarea se face cu ajutorul mașinii de turnat care, în general este prinsă într-o linie de finisare mai complexă, dar poate funcționa și numai cu 2 benzi transportoare. Principiul mașinii este de a aplica lacul sau grundul sub forma unei perdele. Părțile principale ale mașinii sunt banda transportoare și capetele pentru turnat lac. Materialul pierdut este foarte redus pentru că tot ceea ce nu cade pe obiectul de finisat se recuperează și se refolosește.

În funcție de modelul constructiv, mașinile pot fi cu unul sau mai multe capete de turnare. De exemplu, mașinile cu mai multe capete sunt folosite pentru aplicarea amestecurilor care au un pot-life scurt, cum sunt produsele poliesterice.

Capetele pot fi fixe sau detașabile. Avantajul celor din urma este ca pot fi curățate ușor.

Materialul din capetele de turnare poate fi antrenat cu ajutorul forței gravitaționale sau a presiunii. La mașinile gravitaționale, materialul „cade” pur și simplu în capul de aplicare și formează perdeaua de lac, totul fiind datorat forței gravitaționale. La cele cu presiune este folosită, bineînțeles, presiunea pentru a face să ajungă materialul în capetele de turnare.

Turnarea, ca și valțuirea, sunt folosite pentru suprafețele plane. De altfel, acesta este și principalul lor dezavantaj. Dar, spre deosebire de vălțuire, dacă obiectele de finisat sunt așezate într-un anumit unghi pe banda transportoare, pot fi finisate și canturile și anumite modele ale suprafețelor (tăblii de uși, modele ale ramelor, etc).

Mașinile de turnat au o productivitate mare, viteza benzii transportoare putând ajunge la 150 m/min. Prin modificarea fantei prin care materialul cade consumul poate fi reglat între 60 și 450 g/mp. Cu o astfel de mașină pot fi aplicate materiale nitrocelulozice, hidrodiluabile, poliuretanice, acrilice, cu intarire acida, etc

Un alt dezavantaj al mașinii de turnat este sensibilitatea perdelei de lac. Ea se poate „rupe” dacă în încăpere sunt curenți de aer sau dacă, în încercarea de a reduce foarte mult consumul, fanta este foarte puțin deschisă. Când perdeaua se rupe lacul nu se mai aplică pe o parte din piese, cu atât mai multe cu cât viteza de deplasare a benzii este mai mare. De aceea mașina trebuie așezată în zone lipsite de curent și odată fixată deschiderea fantei, ea nu mai trebuie modificată în timpul aplicării.

Când se aplică produse pe bază de solvent, viscozitatea lor crește în timpul aplicării din cauză evaporării maiîrapide a solventului. De aceea viscozitatea se controlează mai des și se ajustează dacă este cazul adăugând diluant. Viscozitatea la turnare este mai mare decât cea de la pulverizare, ajungând la 16-28 secunde.

Într-adevar, mașina de turnat nu reprezintă o opțiune atunci când avem de finisat scaune sau baluștrii din lemn, dar poate fi o bună alegere atunci când se finisează uși, elemente plane, rame și alte astfel de obiecte din lemn. Puteți să o aveți în vedere și dacă în profilul vostru de producție există elemente plane multe și mici, mai ales că există mașini de diverse dimensiuni, chiar și varianta de laborator.