Avem și noi „japonezii” noștri

De câte ori am ocazia, povestesc despre apariția noii generații de tâmplari care fac această meserie din pasiune și nu pentru că ar fi învățat-o la școală. Pasiunea pentru lemn i-a făcut să lase meserii total diferite pentru a face ceea ce le place. Și fac asta foarte bine, perfecționându-se și documentându-se continuu și fără a accepta că „merge și așa”. Pentru ei îmbinările perfecte, respectul pentru lemn, pentru tradiții, dar și pentru client, reprezintă noua fișă a postului. Am scris la un moment dat despre unul dintre ei – vă amintiți probabil – atunci când v-am spus despre jocurile din lemn. De data asta am să vă povestesc despre doi tineri din București care fac mobilă remarcabilă din lemn masiv, executată impecabil abordând un design modern și forme atipice.

Dragoș și Costi lucrează împreună de aproape 2 ani. Până atunci fiecare lucrase în propriul atelier urmându-și pasiunea. O întâmplare i-a adus împreună, iar „chimia” dintre ei s-a dovedit a fi perfectă. Au hotărât să-și unească forțele și … de aici începe povestea lor.

Dragoș a fost pasionat de lemn de mic și înclinat către partea tehnică. De altfel a crescut într-un mediu tehnic, cu părinți și bunici ingineri și unchi arhitect. La un moment dat a primit cadou o trusă de traforaj. I-a plăcut așa de mult că din acel moment a devenit jucăria favorită. Mare bucurie a fost și când a primit machetele pentru avioane. Stătea și le meșterea toată ziua, lipind bucățile între ele. Îmi spunea zilele trecute că și acum, când simte miros de lemn și de adeziv, are instantaneu un sentiment de bucurie.

Din păcate în anii ’90 nu părea cea mai bună soluție să urmezi o facultate tehnică. Fabricile dispăreau, inginerii nu mai aveau căutare, așa că a fost îndrumat către ASE. A terminat facultatea în 2000, după care a lucrat 6 luni într-o bancă și încă 3 luni într-un alt job de profil. A fost suficient să înțeleagă că nu-i place deloc și dorește altceva. A început să facă producție și filme publicitare. Pentru că avea nevoie pentru producția publicitară (iar pasiunea exista deja) și-a amenajat în balcon un mic atelier. Acolo a ajuns să facă chiar și propria mobilă. Acum se miră cum a reușit într-un spațiu așa mic.

Niște prieteni regizori, având un spațiu disponibil la demisol, i l-au oferit pentru a-și face un atelier mai cumsecade. Și-a cumpărat câteva scule și a început să lucreze mai mult. Treptat a început să primească și comenzi. Mai întâi prietenii, apoi prietenii prietenilor, până când i s-a dus vestea și nici spațiul acela nu a mai fost suficient. A închiriat o casă, a renunțat la publicitate și a început să facă mobilă.

În urmă cu aproape 2 ani i s-a comandat o masă medievală. Trebuia să facă un blat din lemn masiv gros de 10 cm și lung de peste 2 metri. Fiind foarte greu a hotărât să facă cadrul și picioarele din metal. După ce a terminat blatul a început să caute pe cineva care lucra cu metal. Un prieten i-a spus de Costi. L-a căutat, Costi a venit cu aparatul de sudură și au stat împreună toată ziua, făcând întâi proiectul cadrului și apoi realizându-l fizic. A fost, ca să spun așa, „începutul unei frumoase prietenii”.

Costi însă a plecat de la o facultate tehnică – Mecanică Fină – dar pe el îl pasionau designul, lemnul și metalul. Așa că și-a făcut propriul atelier și a început să lucreze tot felul de lucruri deosebite. Știți cum este Costi? Genul acela de persoană care dacă vede un capăt de țeavă aruncată și o bucată de lemn se gândește ce ar putea face cu ele. A făcut corpuri de iluminat, amenajări cu lemn recuperat sau obiecte de mobilier din lemn și metal. Până când destinul a aranjat să-l întâlnească pe Dragoș.

Acum cei doi tineri, Costi și Dragoș lucrează împreună de mai bine de un an și jumătate. Lucrează proiecte cap-coadă, de la design la execuție. Se completează reciproc, Costi fiind cel cu designul, iar Dragoș cu realizarea tehnică. Și atunci când vorbesc se completează. Dragoș povestește, spune cum fac lucrurile, cum discută cu clienții, totul cu foarte multă pasiune. Costi tace și ascultă foarte atent, iar dacă este nevoie, punctează. Două-trei vorbe, nu mai mult, dar suficiente.

Lucrează cu diverse esențe de lemn deosebite și le place mult să combine lemn de diferite culori. Le sugerează clienților, când vor o culoare mai închisă, să aleagă lemn de nuc, nu un lemn vopsit în nuanță nuc. E adevărat, nu întotdeauna este posibil, dar dacă se poate, fac totul să convingă clientul.

Lucrează după vechile metode de îmbinare a lemnului, fără cuie sau șuruburi, numai lemn cu lemn. Toate sertarele lor au pe laterale îmbinări în coadă de rândunică. Îmi povestea la un moment dat Dragoș că erau la un client pentru a-i monta mobila. După ce au terminat biroul au mers într-o altă camera să monteze altă piesă. Între timp clientul s-a așezat la birou după care a venit transfigurat spunând „Fraaaaate, cum poate să sune!” Faptul că nu avea nicio îmbinare cu metal făcea ca biroul, atunci când ciocănea în el, să sune într-un fel special, foarte cald.

Lucrând foarte bine au tot crescut, iar de curând s-au mutat într-o hală adevărată de care sunt foarte încântați. Spațiul larg îi ajută să lucreze mai ușor, „să prindă viteză” cum spune Dragoș. Cât de curând vreau sa trec pe la ei să văd cum s-au instalat. Dar și pentru că vreau să scriu despre îmbinările pe care le fac, așa pe îndelete, cu poze și filmulețe eventual. Așa că, stați pe-aproape!

În ediția martie 2018 Revista Din Lemn veți găsi un material detaliat realizat de Dragoș și Costi, despre cum să faci îmbinarea cu papioane, dar și o discuție despre munca și pasiunea lor. Abonează-te! Informează-te și inspiră-te!

Fotografii: Dragoș Costache și Constantin Iosif