Cum aș finisa eu terasa casei de la Voinești

Săptămâna, despre ale cărei aventuri am povestiti aici, a început la Voinești pentru a vedea stadiul lucrărilor la Casa dintre meri, la o lună de la demararea lor. Se aflau, așa cum spunea și unul dintre dulgheri, la 99% din ceea ce era de făcut din punct de vedere al structurii. Casa era ridicată în totalitate, la acoperiș mai rămăsese de montat țigla, terasele erau și ele finalizate, chiar dacă între timp proiectul lor fusese puțin modificat. În această fază, Andrei se hotărâse să finiseze el singur terasele construite în totalitate din lemn de rășinoase.

Lemnul tăiat de curând arăta foarte bine și Andrei ar fi vrut să rămână așa, în culoarea lui naturală, chiar dacă urma să aplice un tratament pentru a fi protejat. Și așa am ajuns la discuția despre finisarea lemnului de rășinoase folosit la exterior și care ar fi soluțiile în acest caz, discuție pe care o puteți urmări la finalul articolului. Cum păstrarea culorii originale a lemnului de rășinoase este un lucru imposibil cu finisaje obișnuite, voi dezvolta acest subiect, mai ales că mulți dintre cei care îmi scriu mă întreabă același lucru. Și vă voi spune și la ce soluții m-am gândit pentru ca terasa să fie cel mai aproape de ce își dorește Andrei.

Schimbarea culorii lemnului de rășinoase începe imediat după tăiere

Schimbarea culorii lemnului după tăiere nu este specifică doar rășinoaselor. Majoritatea speciilor își schimbă culoarea la contactul cu lumina, dar la unele se observă mai mult, cum sunt rășinoasele și cireșul, iar la altele aproape deloc (frasin). La rășinoase culoarea se schimbă continuu, lemnul căpătând o tentă din ce în ce mai galben roșiatică pe măsură ce trece timpul. Singurul mod de a păstra culoarea cât mai aproape de cea inițială este protejând-o de lumină. Cel mai simplu se observă schimbarea culorii dacă o carte este lăsată o perioadă mai lungă pe blatul din rășinoase al unei mese, finisat cu lac transparent. Sub carte, lemnul va avea culoarea deschisă, așa cum a fost inițial, spre deosebire de restul blatului care va fi mai închis la culoare, cu o tentă galben-roșiatică.

Lumina, indiferent dacă este cea a soarelui sau a lămpilor din casă, acționează asupra substanțelor din lemn și le descompune treptat, dând naștere unor coloranți galben-roșiatici. Acest proces poate fi încetinit de absorberi UV care se găsesc în compoziția unor lacuri sau folosind materiale de finisare puțin colorate – cum sunt lazurile pentru exterior – care deviază razele soarelui, protejând suprafața lemnului.

Culoarea nu poate fi păstrată, dar poate fi reprodusă

Și la ce folosește protecția prin colorare daca ne dorim lemnul natur, în culoarea originală? Folosește, pentru că acea culoare poate fi foarte apropiată de culoarea naturală a lemnului. Dacă este o culoare rezistentă la lumină – și în acest caz recomand soluțiile de colorare ce au la bază pigmenți – ea se va păstra în timp, protejând și lemnul de oxidarea ce duce la schimbarea culorii. De aceea există lazură colorată pin pentru finisarea lemnului de rășinoase. Ea este foarte apropiată de culoarea originală a lemnului și nu se schimbă sub acțiunea soarelui. Bineînțeles că finisajul trebuie întreținut și refăcut periodic, la intervalul recomandat de producător, pentru ca efectul să poată fi păstrat.

Schimbarea culorii lemnului de rășinoase are loc și la lemnul din interior și aici este accentuat uneori și de îngălbenirea lacului. Lacurile nitrocelulozice sunt cele care îngălbenesc cel mai mult. Vă recomand lacurile acrilice, pe apă sau pe solvent. Ele păstrează în timp culoarea finisajului.

Pentru a păstra acea culoare galben-albicioasă a lemnului de rășinoase proaspăt tăiat puteți face un artificiu. Se poate folosi un baiț alb diluat sau ulei / lac în care ați adăugat 3-5% pigment alb (bioxid de titan). Dacă folosiți un baiț diluat, acesta nu va avea puterea, dintr-o singură trecere, să acopere total lemnul. În schimb, va da o tentă albicioasă și va păstra aspectul culorii inițiale a lemnului. Același efect îl veți obține și cu lac sau ulei în care s-a adăugat pigment alb. Aveți grijă totuși să nu aplicați multe straturi pentru că, în loc să amplificați efectul, veți obține o acoperire asemănătoare cu a unei vopsele. Aplicați un strat, după care lăsați să se usuce complet pentru a vedea culoarea obținută. După uscare, efectul se atenuează, o parte din efectul de alb dispărând. Nu la fel se întâmplă însă la straturile următoare. Stratul de lac colorat se așează deja pe un suport și în acest caz, efectul de alb se amplifică. Dacă ați ajuns la culoarea dorită, dar vreți ca protecția să fie mai bună, aplicați lac sau ulei incolor.

Cum văd eu terasa casei de la Voinești

Terasa din spate a Casei dintre meri de la Voinești este locul unde cred că se va sta foarte mult. Este generoasă, destul de ascunsă privilor și deschisă către livada de meri și nuci ce urcă pe coasta dealului. Are stâlpi din grinzi lamelare de rășinoase, iar acoperișul este placat pe interior tot cu lemn de rășinoase. Intrarea în casă se face prin două uși mari vitrate, continuate de-a stânga și de-a dreapta cu perete vitrat. Ramele părților vitrate sunt colorate wenge, iar casa va fi bej. În aceste condiții cred că stâlpii și pazia terasei ar merge să fie colorate nuc sau venge, iar interiorul acoperișului acoperit cu pigment alb și ulei ca în exemplele de mai sus. Contrastul va fi plăcut, nu vor fi multe culori, iar lemnul va părea că își păstrează culoarea inițială.

Finisajul poate fi realizat – pentru stâlpi și pazie – cu lazură pe bază de ulei în culoare nuc, iar restul lemnului cu un amestec 1:1 din lazură albă pe bază de ulei și ulei, astfel încât albul să nu iasă foarte mult în evidență. Recomand uleiul pentru că se întreține ușor și are aspect mai natural.

Sunt curioasă să văd ce soluție va alege Andrei pentru terasele casei. Sunt convinsă că va face o alegere bună și casa va arăta foarte bine la final. Până atunci, urmăriți episodul 4, cu casa aproape gata la o lună de la montarea talpei pe fundație.