Cum alegem ferestrele de mansardă și ce este important la montarea lor

Ferestrele de acoperiș, numite deseori ”veluxuri” pe același tipar după care spunem adidași pantofilor sport și xeroxuri copiilor după diverse documente, au apărut din nevoia de lumină suplimentară. Înaintea lor, mansardele erau luminate prin lucarne, construcții suplimentare care permiteau montarea dreaptă a ferestrei. Cantitatea de lumină era însă mult diminuată de micul tunel format de lucarnă, iar aerisirea se făcea cu dificultate. Construcția specială a ferestrele montate direct pe acoperiș a permis luminii să intre direct, împiedicând în același timp pătrunderea apei și a vântului. Acum mansardele sunt de neconceput fără aceste ferestre, iar performanțele lor sunt din ce în ce mai bune. Pentru a ajunge însă la aceste performanțe este important ca alegerea și montajul să fie corecte.

Fereastra care asigură ventilație și lumină. Producători de ferestre pentru mansardă

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut tentative, unele dintre ele brevetate, de a realiza ferestre de acoperiș care să aducă cât mai multă lumină în interior, să nu lase apa să intre, să fie ușor de montat și manevrat. Primul brevet pentru un sistem de rotație a unei ferestre din lemn a fost înregistrat în Marea Britanie în 1894. A urmat o serie de brevete, înregistrate în țări din Europa și în SUA, care au simplificat închiderea și deschiderea, au crescut gradul de etanșeizare la apă și rezistența la vânt. Denumirea de fereastră de acoperiș a fost folosită prima dată în 1931, în Germania.

Velux este numele dat de inginerul danez Villum Kann Rasmussen primei ferestre de acoperiș construită și brevetată în 1942. Fereastra a fost gândită pentru a lumina spațiile de la mansardele unor școli amenajate ca săli de clasă. A fost soluția pentru a mări numărul de elevi care învățau în spațiile tot mai puține din cauza războiului. Rasmussen și-a dorit să facă o fereastră de acoperiș mai bună decât una verticală astfel încât să umple de lumină și aer proaspăt spațiile de la mansardă.

Fereastra a fost ”botezată” Velux, o combinație între ventilation (ventilație) și Lux (lumină, în latină). Fereastra a fost prima de acest fel fabricată în masă de compania lui Rasmussen. Acum VELUX Group este cel mai mare producător de ferestre și sisteme de iluminare pentru acoperiș. Principalii competitori sunt firma poloneză FAKRO și cea germană ROTO. Există și alți producători de ferestre de acoperiș, dar cota lor de piață este foarte mică. Deposib are la Sibiu unul dintre cele mai mari show-room-uri din țară pentru astfel de ferestre.

Ce este important când decidem să montăm ferestre de acoperiș

Spre deosebire de ferestrele obișnuite, care pot fi făcute la comandă, cele de acoperiș au dimensiuni fixe. Ele se aleg în funcție de necesarul de lumină, structura acoperișului și așezarea căpriorilor. Pentru a avea o cantitate suficientă de lumină, recomandarea este ca suprafața vitrată să fie cel puțin 10% din suprafața pardoselii.

La casele noi, fereastra nu se montează imediat ce s-a pus șarpanta. Lemnul folosit în construcții are umiditatea destul de mare (18-20%). El va continua să se usuce și va scădea ca dimensiune. Dacă fereastra se montează imediat, reașezarea lemnului în urma contragerii va afecta etanșeitatea montajului și vor apărea infiltrări. Recomandarea este ca ferestrele să se monteze la 3-4 săptămâni de la instalarea șarpantei.

Dacă fereastra se montează la o casă veche, înainte trebuie văzut dacă structura casei permite acest lucru. Recomandarea este să se consulte un inginer constructor. Pentru montare, acoperișul trebuie decopertat în zona în care se poziționează fereastra. După montare se reface învelitoarea și se montează rama de acoperire care va proteja fereastra ghidând apa spre exterior.

Lățimea ferestrei se alege în funcție de distanța dintre căpriori și trebuie să fie cu 4-6 cm mai mică. Se pot monta și ferestre mai mari decât această distanță pentru că sunt metode de a o modifica, fără să fie afectată rezistența clădirii. Lungimea ferestrei depinde de înclinația acoperișului. Pentru a avea suficientă lumină, pe acoperișurile cu pantă mică se montează ferestre mai lungi. Dacă panta acoperișului este mare pot fi montate și ferestre mai scurte.

Etanșeitatea ferestrelor la ploaie se verifică conform EN 1027/12208. În funcție de rezultatele la teste există mai multe clase de calitate. Rezistența la vânt este testată conform EN 12211/12210, iar cea la șocuri conform EN 13049.

Tipuri de ferestre de acoperiș

În funcție de modul de deschidere, ferestrele de acoperiș sunt de mai multe feluri. Iată câteva dintre ele:

• ferestre cu dublă articulare – prinderea este în partea de sus și deschiderea se face spre exterior. Recomandate în spațiile unde se poate privi pe fereastră pentru că asigură priveliște neîngrădită.
• ferestre cu articulare mediană – deschidere pivotantă cu axul de rotație la mijlocul tocului. Cele mai folosite datorită ușurinței manipulării. Pot fi montate oriunde.
• ferestre cu articulare supramediană – deschidere pivotantă cu axul de rotație deasupra mijlocului ferestrei. Foarte potrivite pentru persoanele înalte.
• ferestre balcon – ferestre cu canaturi care prin deschidere formează un mic balcon. Potrivite la mansardele suficient de înalte care să permită folosirea normală a micului balcon format.
• ferestre cu articulare inferioară – prinderea este în partea de jos. Pentru spații care necesită o aerisire foarte bună. Permite o evacuare foarte bună a fumului.
• ferestre cu articulare laterală – deschiderea se face în laterală. Recomandată când se dorește acces facil la acoperiș.

Fiecare dintre aceste tipuri au diverse dimensiuni, finisaje, materiale din care sunt construite ramele. Geamul are între 2 și 4 straturi, asigurând diferite niveluri de eficiență energetică. Pot fi dotate cu senzori care le închid automat când umiditatea aerului crește, deschiderea și închiderea poate fi acționată de la distanță, cu telecomandă sau telefon.

Ferestre de mansardă pentru casă pasivă

Cererile privind eficiența energetică a clădirilor a dus automat la cerințe speciale și pentru ferestrele de acoperiș. Producătorii s-au adaptat rapid, unii dintre ei fabricând deja ferestre certificate pentru case pasive. Acest certificat simplifică procesul de obținere a certificatului de casă pasivă, fiind eliminată auditarea în cazul ferestrelor.

Pentru a ajunge la parametrii necesari pentru a fi certificate pasiv producători folosesc diferite metode: folosesc 4 straturi de sticlă simplă sau 3 straturi de sticlă laminată (din mai multe straturi). În spațiul dintre straturi pun argon sau kripton. Rama are camere interioare care asigură izolarea, este mai groasă sau este făcută combinând diverse materiale. Sunt folosite garnituri performante de etanșare. Se ajunge astfel la coeficient de transfer termic al ferestrei sub 0,6 W/m²K. Montajul corect, cu folii și benzi de etanșare, poate coborî și mai mult valoarea.

Sper să considerați utile informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.