Am văzut ușa de lemn din imagine de curând și mi s-a părut ilustrarea perfectă pentru un fenomen care este de multe ori ignorat, dar care poate avea urmări foarte neplăcute: ricoșarea picăturilor de ploaie. Este cauza care a dus la distrugerea completă a finisajului ușii la baza ei și apariția mucegaiului pe lemn. În rest ușa arată foarte bine, chiar dacă nu este protejată împotriva ploii și a soarelui. Apa provenită de la ricoșarea picăturilor poate distruge baza ferestrelor, ușilor, stâlpilor de susținere sau scândurilor de placare. De aceea, casele din lemn se recomandă să fie construite pe o fundație de beton sau zidărie de cel puțin 30 cm. În Germania, din cauza ricoșeului picăturilor de ploaie este obligatoriu ca elementele din lemn ale unei case să nu fie mai jos de 50 cm de la sol.
Apa, marea problemă a lemnului și a materialelor de protecție
Îmi spunea la un moment dat un producător de case pe structură de lemn că cel mai mare dușman al lemnului este apa, nu focul. Focul este un accident, pe când apa poate ajunge la lemn printr-o mulțime de căi și-l poate distruge. La fel de periculoasă este apa și pentru materialele care protejează lemnul la exterior. Cea mai mică fisură în pelicula de lac permite apei să ajungă la lemn, iar de acolo până la apariția mucegaiului nu mai este decât un pas.
Nici protecția dată de uleiuri nu este mai sigură dacă nu este întreținută periodic. Stropirea repetată spală repere uleiul aplicat pe baza ușii, ferestrei sau gardului, creând o poartă de intrare pentru apă. Zonele se acoperă în timp cu mucegai și dacă nu sunt refinisate la timp, lemnul va începe să putrezească.
Apa este inofensivă atâta timp cât nu rămâne o perioadă mai lungă, nu băltește. Stând o perioadă mai lungă sunt create condiții pentru ca microorganismele să pătrundă în lemn și să-l distrugă. Fenomenul este explicat pe larg aici. Pentru a-l evita trebuie găsite soluțiile tehnice pentru ca apa să se scurgă și suprafața să se zvânte. Sunt cele două condiții fundamentale pentru ca lemnul și stratul protector să reziste cât mai mult timp.
Care sunt soluțiile ca să nu apară mucegai pe lemnul finisat
Nu există lac, vopsea sau ulei care să protejeze lemnul pe termen lung, fără întreținere. În cazul zonelor în care știm sigur că va apărea fenomenul de ricoșeu al picăturilor de ploaie este bine să nu ne bazăm foarte mult pe finisaj. Montarea unei protecții metalice pe partea de jos a ușii, peste lemnul acoperit cu lac sau ulei, poate fi o rezolvare.
Sunt și alte soluții pentru ca ușile, ferestrele, placările și alte elemente de lemn ale casei să fie cât mai apărate. Iată câteva dintre ele:
- protejarea lor cu streșini și copertine mari,
- acoperirea cu materiale rezistente la apă (metal, plastic) a zonelor de contact cu solul,
- acoperirea (blocarea) zonelor de capete de fibră pentru a împiedica absorbția,
- montarea lăcrimarelor la ferestre,
- folosirea la placările orizontale a scândurilor profilate care să permită scurgerea (lăcrimar),
- montarea de fațade ventilate pentru ca aerul să poată circula și zvânta lemnul,
- soluții tehnice pentru favorizarea scurgerii apei, evitarea contactului cu solul și asigurarea circulației aerului.
Suprafețele verticale, profilele rotunjite sau triunghiulare ale elementelor din lemn permit o mai bună scurgere a apei. Este de preferat o placare verticală cu lemn, decât una orizontală. Dacă totuși se dorește placarea orizontală, recomandarea este ca elementele să se monteze suprapuse suficient de mult ca picăturile care se întorc (efectul Coandă) să nu ajungă la elementul inferior. Recomandarea specialiștilor este ca suprapunerea să fie 12% din lățimea scândurii și min.10 mm.
Contactul direct cu solul poate crea mari probleme. Stâlpii de susținere nu trebuie fixați direct pe sol ci cu șuruburi de fixare care asigură o distanță confortabilă de la sol, fiind în același timp sigure și rezistente. O secțiune ușor oblică va asigura o mai bună scurgere a apei. Dacă există posibilitatea ca picăturile să ricoșeze până la baza stâlpului, se recomandă placarea zonei respective cu metal. Această placare nu trebuie să permită acumularea apei.
De ce materialele care protejează lemnul cedează diferit
Rezistența diferită la exterior a finisajului, chiar dacă au fost folosite aceleași materiale și aceeași tehnologie, este un fenomen obișnuit. Ramele de lemn ale ferestrelor sau obloanele vor avea mai repede nevoie de refacere dacă sunt plasate pe partea casei mai expusă ploii și vânturilor. Ferestrele de sub streașină sau copertină vor fi mai rezistente decât cele care stau direct în bătaia ploii și a vântului. Cu cât lemnul finisat este mai ferit de apă și vânt, cu atât va rezista mai mult.
Chiar dacă nu este la fel de periculos ca apa, vântul poate crea și el probleme. Împreună cu praful din atmosferă are efect abraziv asupra stratului de protecție îndepărtând aproximativ 15 µ/an, după spusele specialiștilor. Dacă întreținerea nu se face la timp, stratul de protecție ajunge să fie îndepărtat total. Vântul acționează diferit asupra laturilor casei, unele părți fiind mai adăpostite decât altele. Asta va face ca finisajul să cedeze mai greu pe părțile aflate la adăpost și mai repede pe celelalte.
Informații despre alegerea speciei și soluției constructive potrivite pentru exterior și despre materiale de protecție indicate, găsiți aici și aici.
Sper să considerați utile informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.
Romanian 
Italian 
English 
German 
Spanish 
French 
Adaugă comentariul