De la dalta lui Fane la cadwork-ul lui Emil: Povestea unui carport tradițional proiectat digital

Un carport de lemn născut din meșteșugul tâmplarului și modelarea digitală a inginerului: Fane Pănăzan și Emil Baciu

Când un maestru autodidact de 52 de ani întâlnește un inginer de 35, pasionat de tehnologie, rezultatul este mai mult decât un carport – este o exemplificare cât se poate de clară a valorilor Hub-ului Lemnului.

În atelierul lui vechi și aparent simplu, Fane Pănăzan nu-și putea lua gândul de la îmbinările tradiționale românești pe care le văzuse de curând într-o prezentare a facultății. Știa că poate face mult mai multe decât văzuse și era dornic să o facă. La 52 de ani, după o viață începută învățând meșteșugul de la tatăl său, tâmplar cunoscut în Sibiu și perfecționându-și continuu tehnicile acumulând experiență, Fane a simțit că trebuie să dea mai departe aceste cunoștințe. Dar nu prin cuvinte, ci cu ajutorul lemnului. Așa se nasc proiectele în Hub-ul Lemnului – dintr-o idee spontană, dintr-o curiozitate sinceră, din dorința de a împărtăși.

Două lumi, o singură echipă

Fane știa de la început că provocarea pe care și-o propusese – un fel de catalog aplicat al îmbinărilor tradiționale – nu o putea pune în practică singur. Nu pentru că i-ar fi lipsit priceperea, ci pentru că viziunea sa avea nevoie de o precizie pe care tehnologia modernă i-o putea oferi. Așa că a apelat la Emil Baciu, colegul lui din HUB-ul Lemnului. La 35 de ani, Emil reprezintă o altă generație de profesioniști ai lemnului. Nu este meșter în sensul tradițional, ci inginer specializat în proiectarea construcțiilor din lemn. Pe lângă pasiunea pentru lemn, predă Cadwork la diferite universități și formează studenți în utilizarea software-ului BIM 3D-CAD/CAM. La prima vedere, Fane și Emil par foarte diferiți – unul cu tradiția, celălalt cu tehnologia de ultimă generație. Sunt, însă, exemplul perfect al modului în care diferențele pot fi un avantaj. Când au discutat prima dată, Fane i-a povestit despre carportul pe care vrea să-l facă. Ce era așa special la el? Fiecare îmbinare, care urma să fie lucrată manual, va fi diferită, la fel ca fiecare element din lemn ce intra în structura carportului. Emil a prins ideea imediat și a început să schițeze în Cadwork. A fost suficient ca Fane să înțeleagă că este realizabil. Au urmat ore de discuții, de încercări, de ajustări. Au lucrat săptămâni întregi în faza de proiectare. Fane își desena ideile cu creionul pe lemn, iar Emil le transpunea în software. Au făcut și desfăcut proiectul până au reușit suprapunerea lui peste ideile lui Fane. Când ne-am întâlnit tot grupul, Fane ne-a spus. ”Eu cu Emil vrem să facem o nebunie!” Era așa de fericit și încântat, încât n-am mai avut nevoie de nicio precizare. Știam că va ieși ceva interesant, chiar dacă va trebui să muncească zi și noapte pentru a fi gata la următoarea participare a Hub-ul Lemnului.

53 – numărul necesar, nu limita posibilităților

În mintea lui Fane, îmbinările tradiționale sunt o lume întreagă, un univers de posibilități. Când a început să le numere pe cele pe care voia să le includă în carport, lista devenea din ce în ce mai lungă. Le-a selectat, însă, doar pe cele mai cunoscute, cele mai importante, pentru că era condiționat de diferite aspecte. Limitările erau pragmatice: dimensiunile carportului trebuiau să rămână rezonabile pentru a putea fi transportat și expus la evenimente, încadrarea în timpul și resursele disponibile. Împreună, Fane și Emil au găsit echilibrul: 53 de îmbinări diferite, integrate în 65 de elemente structurale diferite, unice, fiecare numerotat, fiecare cu locul său exact în ansamblul structurii.

Trei săptămâni de muncă cu unelte simple, mai vechi și mai noi

Când ai 65 de elemente diferite și 53 de îmbinări de realizat, calculele se mai pot schimba. Nu mai vorbim de producție în serie, ci de meșteșug, de artizanat. Când proiectul a fost gata și lemnul în curte, Fane a făcut ordine în atelier, și-a pregătit sculele, iar proiectul din calculatorul lui Emil a început să prindă viață în lemn.

Utilajele folosite? Mașina universală de tâmplărie (MUT) de pe vremea tatălui său, scule de mână Festool, dălți, rindele – arsenalul clasic al unui tâmplar care respectă tradiția. Nu CNC-uri ultramoderne, nu roboți industriali. Doar mâinile, ochiul experimentat și răbdarea. Iar îmbinările au ieșit atât de bine încât, după asamblare, grinda părea continuă. De aceea, una dintre îmbinările aflate în partea de sus a carportului a fost bordurată cu furnir de stejar pentru a fi mai vizibilă. O intarsie fină într-in proiect de construcții, ca o legătură discretă, elegantă, între tâmplărie și dulgherie.

Aproape o lună a lucrat, trei săptămâni în care atelierul mic s-a transformat într-un șantier permanent. Lemnul, în cantitate mare, n-a avut loc înăuntru. A trebuit să-l țină afară, sub cort, în curtea atelierului, aducând element cu element în atelier pentru prelucrare. Fiind însă grinzi de bună calitate și bine executate, nu a avut probleme.

Fiecare îmbinare a fost un dialog permanent între proiectul lui Emil și punerea în practică de către Fane. Desenele din Cadwork îi arătau precizia milimetrică necesară, dar mâinile și experiența îi spuneau cum să ajungă acolo cu sculele tradiționale. În tot acest timp, au ținut legătura constant, discutând despre funcționarea fiecărei îmbinări, precizia fiecărui element. O colaborare autentică, unde experiența și tehnologia s-au completat perfect.

Lemnul potrivit pentru o provocare deosebită

Pentru un proiect atât de ambițios, materialul trebuia să fie la înălțime. Lemnul a fost furnizat de GLULAM SA din Târgoviște, producător de lemn lamelat încleiat și CLT. Când primele grinzi au sosit în atelierul lui, Fane a făcut ceea ce face orice tâmplar adevărat: a trecut mâna peste suprafață pentru a simți cât de bine este prelucrat. A fost foarte mulțumit de calitatea materialului și de gradul de finisare al grinzilor. Chiar a ținut să menționeze de fiecare dată că a lucrat foarte ușor, fără griji, fără rebuturi, fără surprize neplăcute la jumătatea lucrului.

Compromisul inteligent

Carportul a fost gîndit să fie o construcție tradițională, cu dibluri și cuie de lemn care țin structura laolaltă fără niciun element metalic. Lemnul se umflă în interior de la umiditate și nu-l mai poți desface – rămâne o lucrare foarte bine închegată și foarte trainică.

Dar aici a intervenit un detaliu cât se poate de pragmatic: carportul trebuia să fie prezentat la mai multe evenimente ale Hub-ului Lemnului. Iar o structură tradițională perfect îmbinată devine permanentă, imposibil de desfăcut fără deteriorări. “Am stat mult să găsim soluția”, povestește Fane. “Voiam să păstrăm spiritul tradițional, dar să putem totuși să prezentăm structura la un public cât mai larg.” Așa au ajuns la un compromis: la 4-5 îmbinări, în special în partea de sus a structurii, se folosesc câteva elemente metalice discrete. Nu pentru că n-ar fi putut să le facă tradițional, ci pentru că își doreau ca lucrarea să poată călători, să fie văzută, să inspire. Emil a calculat exact unde pot interveni aceste elemente fără a compromite rezistența sau estetica, iar Fane le-a integrat atât de discret încât doar un ochi foarte atent le observă.

Semnături în lemn – comunitatea Hub-ul Lemnului

Există un detaliu care spune totul despre spiritul acestui proiect. Pe câteva elemente ale carportului, sunt semnăturile lui Fane și ale lui Emil – recunoașterea unei colaborări autentice între tradiție și tehnologie, între două generații, între două moduri de a privi lemnul. Iar pe o grindă din partea superioară a carportului, care unește întreaga structură, există o listă cu membrii echipei Hub-ul Lemnului: Emil Baciu, Fane Pănăzan, Radu Vădan, Mihaela Radu, Mihai Ursu, Radu Călian, Dan Radu, Anamaria Radu. Pentru că asta promovează Hub-ul Lemnului – o comunitate. Nu concurență, ci colaborare. Nu secrete de breaslă, ci împărtășire de cunoștințe.

Pe scenă despre carport

La nZEB Expo București din iunie 2025, carportul lui Fane și Emil a devenit una dintre atracțiile principale ale Hub-ului Lemnului. Vizitatorii au avut ocazia să analizeze îmbinările și să adreseze întrebări. Emil a prezentat pe scenă aspectul tehnic al proiectului, arătând cum Cadwork poate crea chiar și proiecte complexe tradiționale cu precizie milimetrică. “Tradiționalul și tehnologia modernă nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă – pot coexista armonios” a explicat Emil în prezentare. “Este posibil să lucrăm în spirit tradițional, folosind un meșter cu experiență în tehnici clasice de îmbinare și prelucrare a lemnului, dar integrând în același timp un software avansat de proiectare și un material modern, cum sunt grinzile lamelare – mult mai stabile, mai rezistente, executate și prelucrate impecabil.”

Pentru Fane, insă, cele mai importante nu au fost cuvintele de pe scenă, ci conversațiile din stand, dezbaterile cu oameni pasionați ca și el – dinozauri – cum obișnuiește să spună, meșteri cu experiență care recunoșteau tehnici pe care le învățaseră de la părinții lor. Iar adevărata bucurie a simțit-o când tineri tâmplari au venit să întrebe despre îmbinări, când a văzut studenți ai lui Emil care vedeau pentru prima oară cum desenele lor din Cadwork prind viață în lemn.

Ce înseamnă 53?

“Sunt toate îmbinările din dulgherie?” l-a întrebat cineva pe Fane la expoziție.

“Nu”, a răspuns el, zâmbind. “Sunt doar o parte, o mică parte din îmbinările dulgherești care există. Am încercat să le fac pe cele mai cunoscute și mai importante, dar îmbinările sunt mult, mult mai multe. Dacă ar fi fost carportul mai mare, dacă aveam mai mult timp, am fi putut ajunge la mult mai multe. Dar este foarte bine că am reușit și așa.”

Poate cea mai importantă lecție a carportului cu 53 de îmbinări este că valoarea unui astfel de demers nu stă în demonstrația competenței absolute, ci în deschiderea către învățare – perfecționare, și în disponibilitatea de a adapta tradiția la exigențele tehnologiilor actuale. Este și o poveste despre cum diferențele pot genera forță și echilibru. Fane, tâmplar cu experiență transmisă din tată în fiu, și Emil, inginer, care contribuie la formarea noilor specialiști în proiectarea structurilor de lemn, se întâlnesc în aceeași pasiune pentru lemn. Asta este Hub-ul Lemnului – un loc unde generațiile se întâlnesc, unde lumea digitală și cea a meșteșugului se întrepătrund, unde împărtășim ce avem mai bun. Exact ca în acest carport – fiecare îmbinare este diferită, dar împreună formează o structură solidă.

În atelierul lui Fane, acolo unde rumegușul și parfumul de lemn se amestecă cu ideile, s-a născut o structură construită din pasiune și dialog. Expusă acum la evenimente, aceasta transmite un mesaj clar: în industria lemnului, tradiția și inovația nu sunt opuse, ci complementare, iar armonia lor depinde de colaborare, învățare și schimb de experiență.