Wir besuchten das Museum für Holzbarren in Câmpulung Moldovenesc

„Nu puteți filma. Veniți să vorbim!”.  Tonul ferm al vocii de la telefon mi-a cam tăiat elanul. Treceam prin Câmpulung Moldovenesc în acea zi și pornisem cu gânduri mari. Voiam să vizitez în Câmpulung Moldovenesc ambele muzee care au ca subiect lemnul (de care știam), Muzeul Arta Lemnului și Muzeul Lingurilor de Lemn. Muzeul Arta Lemnului era în renovare. Îmi rămăsese doar Muzeul Lingurilor de Lemn și în el îmi pusesem toate speranțele. Din păcate începutul era prost. Sau așa părea să fie.

La ora 13.00, când am stabilit întâlnirea, dl. Ioan Mateescu mă aștepta. Recunosc că în prima fază nu am reușit să-mi dau seama dacă nu cumva deranjam. Muzeul este într-o casă pe jumătate locuită de Ioan Mateescu și soția sa, descendentă a profesorului de istorie Ion Țugui, care de-a lungul vieții, a colecționat aceste linguri de lemn.

După ce ne-am cunoscut mai bine, D-l Mateescu a fost o veritabilă gazdă prezentându-mi impresionanta colecție de aproximativ 5.000 de linguri de lemn, o parte dintre poveștile lor și ale colecționarului, Ion Țugui. Cât s-a putut timp de o oră, atât cât am petrecut împreună prin, repet, impresionanta colecție. Casa-muzeu are tot etajul și jumătate din parter pline cu exponate, linguri de lemn de toate felurile și mărimile, de la noi și de aiurea. D-l Mateescu spune că încă mai vin de prin tot felul de țări, de la foști vizitatori care trimit, după ce ajung acasă la ei, câte o lingură specifică țării lor.

Pe lângă modelele diverse și designul lor, cel mai mult m-a impresionat istoria înmagazinată în acel loc. Fiecare lingură are povestea ei. Create de pasionați, unele dintre ele acum câteva sute de ani, au trecut în timp prin diferite mâini, unele mai cunoscute, altele mai puțin. Poveștile spuse de D-l Mateescu sunt realmente foarte frumoase. Dacă nu sunt adevărate, este foarte priceput la promovarea muzeului și a exponatelor, dar dacă sunt și pe jumătate adevărate, atunci acel muzeu adăpostește foarte multă istorie.

Este prea puțin să încep să vă spun că acea colecție cuprinde linguri din diferite esențe de lemn, cu motive geometrice, astrale, florale, animale, cu diferite steme sau că sunt decorative. Că puteți vedea linguroaie, verzoburi, jintuitoare, căușe sau căupuri. Dacă vreți mai multe detalii despre tipurile de linguri din muzeu, le puteți găsi hier, într-o pagină pe care puteți intra și dacă scanați codul de bare prezent pe casa muzeu 😉  Dar, ele trebuie văzute! Vizionarea colecției este gratuită, dar este bine să vă anunțați înainte vizita.

Îmi pare rău că D-l Mateescu nu a dorit să fie filmat, înregistrat sau fotografiat. Cu greu m-a lăsat să fac cateva fotografii. Rămân la părerea că este o colecție care merită văzută de cât mai mulți, în mod special de tineri, dar prezentată într-un mod mai prietenos. Trebuie să le arătăm și această parte de istorie. Eu mi-am făcut un scop din a-l convinge de D-l Mateescu să ne prezinte colecția într-un material filmat pentru Revista din Lemn. Sper să reușesc. La plecarea mea nu mai era așa de ferm ca la început 😊