Wie man die Verzahnung von Hand durchführt. Schritt-für-Schritt-Erklärungen

Ce vei afla în acest articol:

Pe Dragoș Costache și Costi Iosif de la IPlan Möbel i-am cunoscut puțin după ce am început aventura numita revistadinlemn.ro. Îmi place să cred că ne-am plăcut reciproc. Nouă ne-a plăcut pasiunea lor pentru lemn, pasiune care i-a determinat să lase vechile profesii și să dedice în totalitate prelucrării lui. Povestea lor o puteți descoperi hier. Au pornit folosind scule manuale simple cu care au făcut acel fascinant dulap de bijutier, dezvoltându-se continuu. Între timp au cumpărat utilaje, printre care un circular Felder și intenționează să achiziționeze și altele. În urmă cu ceva timp, la rugămintea noastră, au realizat pas cu pas mai multe îmbinări specifice lemnului. Printre ele și îmbinarea în coadă de rândunică, una dintre cele mai vechi și mai folosite îmbinări la 90º ale lemnului. Cum de curând un pasionat, începător în prelucrarea lemnului, a cerut detalii legate de această îmbinare, am considerat că explicațiile lui Dragoș și ale lui Costi ar putea fi utile și altora.

Descrierea îmbinării coadă de rândunică

Coada de rândunică (Schwalbenschwanzverbindung, pentru cei care caută informații în limba engleză) este o îmbinare de colț folosită de-a lungul timpului la construcția mobilierului sau a caselor din grinzi dreptunghiulare. În ceea ce privește mobilierul, există mai multe moduri de a realiza tăieturile și îmbinarea, fiecare aparținând unei anumite perioade. Dar la toate îmbinările coadă de rândunică, lemnul este decupat la capete sub formă trapezoidală, iar dinții formați se întrepătrund realizând o legătură foarte rezistentă. Dinții pot fi îmbinați cu sau fără adeziv, dar niciodată nu se folosesc cuie sau șuruburi. Îmbinarea este, însă, rezistentă și fără adeziv.

Coada de rândunică este una dintre cele mai puternice moduri de a îmbina la unghi drept două bucăți de lemn. Se folosește la construcția dulapurilor, a sertarelor și a altor piese de mobilier care au nevoie de rezistență mare. Este de remarcat rezistența la tracțiune, motiv pentru care este principala îmbinare folosită pentru fețele de sertar. Îmbinarea este și foarte estetică, îmbunătățind considerabil calitatea piesei de mobilier. Folosirea ei arată calitatea superioară a mobilierului și pricepere din partea celui care l-a lucrat. În plus, unghiul astfel format de elementele de lemn este mult mai eficient decât folosirea unor cuie sau șuruburi în asigurarea rezistenței la tracțiune și a durabilității piesei.

Pregătirea elementelor din lemn și a materialelor necesare

Înainte de a începe realizarea îmbinării elementele din lemn sunt pregătite și tăiate la dimensiunile necesare. Sunt pregătite de asemenea sculele necesare pentru realizarea dinților, numiți cozi de rândunică și a lăcașurilor, numite pini. Elementele din lemn sunt puse unul peste celălalt (Bild 1), marcându-se pozițiile cu un trasor pentru a avea precizie la tăiere. Este foarte important la acest moment stabilirea părții în care se fac pinii și a celei pentru cozi deoarece coada se taie cu marginea ferăstrăului la interior. Pentru siguranță se poate marca suplimentar zona de tăiere. Înainte de începerea tăierii se marchează adâncimea de tăiere cu un instrument cât mai precis (Bild 2)

Tăierea cozilor, a pinilor și realizarea îmbinării

Pentru tăierea cozilor de rândunică și a pinilor s-a folosit un șablon Veritas. Este unul dintre numeroasele modele de șablon pentru această îmbinare. Veritas are avantajul că are laturile magnetice și fixează foarte bine ferăstrăul în unghi (Foto 3, 4 și 5).

Pentru tăierea pinilor se montează șablonul pe latura verticală astfel încât marginea ferăstrăului să cadă în interiorul semnului și se taie până la adâncimea marcată (Foto 6). După tăierea verticală a pinilor, partea de jos se degajează cu dalta și ciocanul sau se taie folosind un traforaj. Noi am ales să mergem pe varianta dăltuirii deoarece la piesele mai groase sau când se folosește lemn foarte dur traforajul poate pierde unghiul de tăiere. Cu dalta controlul este însă foarte bun. (Foto 7, 8).

Este important să fie tăiată întâi coada de rândunică și apoi pinii pentru a putea face ajustări cu rașpelul astfel încât potrivirea celor două părți să fie perfectă. Pinii au la bază unghi de 90º, iar pilirea lor de face ușor. După ajustarea cu ajutorul rașpelului cele două părți se vor potrivi perfect, iar fixarea cozii se face bătând ușor cu un ciocan de lemn. (Foto 9, 10)

Tipuri se îmbinări în coadă de rândunică

O îmbinare are mai multe astfel de perechi pin-coadă de rândunică. După felul cum se văd din exterior, sunt mai multe tipuri de îmbinări:

• îmbinare propriu-zisă – elementele de lemn îmbinate au partea cu capetele de fibră vizibilă pe ambele părți ale îmbinării;
• îmbinare jumătate de coadă de rândunică  (sau jumătate de cep) – decuparea pinilor este astfel făcută încât capetele de fibră sunt vizibile doar pe o parte a îmbinării;
• îmbinare cu scobitură (prin alunecare) – pe o bucată de lemn se decupează un șanț cu secțiunea trapezoidală iar cealaltă bucată are la capăt un dinte în formă de trapez. Îmbinarea se realizează prin alunecarea (translatarea) dintelui de la un capăt la altul al șanțului.

Îmbinarea fețelor de sertare se face de obicei folosind cea ce-a doua metodă, pentru a rămâne ascunsă. Dar coada de rândunică este o îmbinare specială, deosebită, astfel încât specialiștii aleg de multe ori varianta vizibilă pe ambele laturi, sporind astfel frumusețea mobilierului.