Pista ba", die Holzfigur, die um die Welt reist. Sehen Sie, wie sie zu Prinz Charles kam

Csuri bácsi, cum este cunoscut Vrabie Kovacs Zsolt, este un mare povestitor. Și nu datorită vârstei, așa cum veți fi tentați să credeți datorită apelativului bácsi (nenea) alăturat numelui. Cei familiarizați cu limba maghiară știu că este atribuit, cu respect, persoanelor în vârstă. Nenea Zsolt este departe de a fi bătrân, are doar 44 de ani. Bácsi i s-a spus încă de la 23 de ani, într-o întâlnire la primărie unde majoritatea participanților erau în vârstă. Ca o glumă, un prieten i s-a adresat spunându-i Csuri bácsi  (nenea Vrăbiuță) și așa i-a rămas numele. Așa îl găsiți și pe Facebook sau Instagram. L-am cunoscut pe Zsolt și pe tatăl lui, Gheorghe Vrabie, la Sfântu Gheorghe, acolo unde este atelierul și sediul firmei Gils Comerț. Era începutul unei scurte vacanțe și pentru că drumul spre locul ales trecea prin oraș, am zis să intrăm repede, să vedem cum funcționează CNC-ul cumpărat de la Rubiq CNC . Poveștile spuse cu mult șarm de Zsolt ne-au ținut mult mai mult decât ne propusesem.

Povestea lui Pista ba´

Csuri bácsi  are numele legat pentru totdeauna de Pista ba´, o figurină din lemn care a devenit deja un simbol în secuime. Și este normal având în vedere că el este cel care l-a creat pe vajnicul secui. Povestea începe în 2013 când Zsolt a fost nevoit să închidă business-ul de producție publicitară după o accidentare serioasă într-un concurs de ciclism, accidentare care l-a ținut 3 luni în ghips. Când și-a revenit a lucrat o perioadă tot în publicitate, dar a renunțat, dorindu-și altceva. În preajma Crăciunului, a zis că trebuie să gândească ceva care să atragă atenția și să poată fi vândut. Cu toate că este absolvent de limbi străine, este creativ și are înclinație spre meșterit. I-a venit ideea să facă o figurină din lemn reprezentativă pentru zonă, așa cum este Matrioșka pentru Rusia sau saboții din lemn pentru Olanda. Și așa a apărut Pista ba’ (Nea Fane).

Prima dată s-a gândit să-l facă din ghips, apoi din rășină. Însă tatăl lui, cu care a lucrat mereu și-i este alături permanent, a propus să-l facă din lemn. El a fost mereu pasionat de tâmplărie, lucrând de multe ori cu plăcere în atelierul unui prieten. Modelul a fost proiectat de Zsolt, iar la început au folosit rămășițe de lemn de la prieteni. Cum urma Târgul de Crăciun și-a propus să facă câteva figurine, să vadă cum merge. Târgul se desfășura timp de 10 zile, iar în primele 5 nu a vândut nimic. Apoi, mai aproape de Crăciun, a reușit să vândă cele 15 figurile pe care le făcuse manual.

Prima surpriza a venit în ianuarie, când un prieten l-a rugat să-i facă câteva figurine pentru a le face cadou. Așa a început! Prietenii au anunțat alți prieteni și a început să primească comenzi. A doua surpriză a fost la Zilele orașului Sfântu Gheorghe. De data asta s-a pregătit cu 200 de bucăți, suficiente pentru 3 zile, a zis el. Le-a vândut pe toate în prima zi. A lucrat toată noaptea ca să aibă ce vinde zilele următoare, dar iar a rămas fără. În ultima zi, tatăl le lucra la atelier și ducea câte 10 și el le vindea. A fost confirmarea de care avea nevoie. Pista ba´ era pregătit să vadă lumea.

Ajuns în toate colțurile lumii

Zsolt spune cu mândrie că figurina lui a ajuns în toate colțurile lumii, mai puțin în Antarctica, Groenlanda și în spațiu. La început, le făcea discount celor despre care știa că-l duc pe Pista ba´ în afara țării, cu condiția să-i trimită o fotografie cu figurina ajunsă în țara respectivă. Apoi oamenii au început să trimită singuri fotografii și chiar să ceară figurine când urmau să plece într-un loc nou.

Pista ba´ a ajuns la Casa Albă, este în posesia prințului Charles, a președintelui Ungariei și a altor personalități. Pentru fiecare, Zsolt are o poveste pe care o spune cu mult șarm și cu joc de scenă. Ne-ar trebui câteva articole să le spunem pe toate. De exemplu, ca să ajungă în preajma prințului Charles pentru a-i înmâna figurina a vorbit cu toată lumea, inclusiv cu contele Kalnoky. Prințul Charles are casă la Valea Zălanului, 40 km distanță de Sfântu Gheorghe și când l-au anunțat că este acolo, nu știa cum să ajungă mai repede. În mașină fiind, cerea prin telefon informații privind protocolul și repeta discursul pe care urma să-l țină în fața prințului. Când a ajuns, prințul plecase deja. A hotărât să îl aștepte și a avut noroc. Prințul s-a întors și după multe peripeții, a reușit să ajungă la el și să-i înmâneze figurina. Obișnuit cu tradițiile locului, prințul a crezut că este un ambalaj pentru pălincă și a bătut în ea întrebător. Zsolt i-a spus că nu este un astfel de cadou și a recunoscut că n-ar fi o idee rea. I-a spus prințului că dacă-l va face pe Pista ba´ purtător de pălincă, vor fi parteneri de afaceri, ceea ce l-a distrat teribil pe prinț.

Altă dată, un prieten din Viena i-a spus că pleacă în Siberia peste 4 zile și vrea o figurină. A întrebat într-o doară pe Facebook dacă pleacă cineva la Viena. În 5 minute a primit răspuns, a trimis figurina, persoanele s-au întâlnit pe aeroport și în 4 zile avea fotografii cu Pista ba´ în Siberia. Odată a plecat de la un botez pentru a face peste noapte 10 bucăți pe care le ceruse cineva din Londra și unde urma să plece dimineață un participant de la același botez.

Acum are o întreagă colecție de figurine. Era hotărât să-l lase singur pe Pista ba’, dar un băcăuan care lucra la Sfântu i-a spus că-i musai să le facă și neveste. Așa a apărut Asszon (Muierea), nevasta lui Pista ba´. Apoi, husarul, pompierul, profesoara și alte personaje. Dar Pista ba´ rămâne figura reprezentativă.

Cumpărarea CNC-ului este o altă poveste

Achiziționarea CNC este subiectul unei alte povești. Succesul figurinei a dus la creșterea cererii. Apoi au apărut cereri de alte mici obiecte din lemn sau placaj: cutii de ambalaj, trofee, brelocuri pentru cheile de la camerele hotelurilor, tăvi cu forme diverse. Au cumpărat un circular mic, freze, dar treptat și au dat seama că un CNC ar fi exact ce au nevoie. Zsolt s-a gândit să-l cumpere din Austria sau Elveția. Când a primit oferta din Elveția a văzut că suma este mult prea mare pentru puterile lui. Atunci tatăl lui a venit cu propunerea de a cere ofertă și de la Wood IQ, de la Dan Pruteanu. Îl descoperise pe internet, în filmul realizat de Revista din Lemn la un târg de profil și îi inspirase încredere. Apoi, au descoperit că un prieten din Sfântu Gheorghe, care are o fabrică cu 70 de angajați, folosește un utilaj Rubiq CNC de circa 2 ani și este mulțumit de echipament.

Oferta primită prin email le-a dat speranțe și au decis să facă o vizită la showroom-ul din Comănești. Au stabilit întâlnirea, au mers, Dan a stat cu ei și le-a arătat utilajul, le-a explicat cum funcționează. Erau înclinați să cumpere varianta cea mai ieftină cu masă vacuum, respectiv modelul 1325Pro. La finalul întâlnirii, spre surpriza lui Dan, i-au cerut să le facă factura că-l plătesc integral. Întorși acasă, tatălui i-a venit o altă idee. Când l-a sunat pe Zsolt să-i spună că s-a mai gândit și are o altă idee, acesta și-a imaginat că s-a răzgândit și nu va mai finanța această achiziție. Surpriza a venit când i-a zis că-l vrea pe cel mai performant, cu 3 freze de lucru (modelul 1325Prox3). Chiar dacă era mai scump, le oferea avantajul schimbării automate a până la 3 scule de frezare.

Ihre Stärke ist der Service

Jetzt Die CNC este în atelier și lucrează cu el pentru orice proiect. Zsolt e foarte mulțumit și simte că a învățat o nouă meserie. Înainte de a veni utilajul a cerut programul CAD-CAM VCarve Pro și l-a învățat. Apoi a testat ce a învățat și a continuat să învețe din propriile greșeli. Spune că oricâte tutoriale ai urmări, până nu rupi o freză-două, nu se cheamă că ai învățat meserie. Este foarte mulțumit de CNC și spune că este ușor de lucrat cu el și intuitiv. Băiatul lui de 10 ani este cea mai bună dovadă în acest sens. Pasionat de calculatoare, a învățat foarte ușor să-l manevreze și acum poate lucra pe el.

Dar cel mai impresionat este de service, de viteza de reacție, de faptul că poate rezolva rapid orice problemă cu un simplu telefon.

”Îmi place Dan, dar service-ul îmi place cel mai mult. Orice problemă ai te ajută imediat cineva din echipă. Punctul lor forte este service-ul. E-adevărat că sunt simpatici, că utilajul e bun, că este ce mi-am dorit, dar asta este altceva. Service-ul este punctul lor forte.”

Cu planuri și încrezători spre viitor

Dovada că sunt foarte mulțumiți de colaborare este că, între timp, au mai cumpărat un circular și urmează un laser. Au unul mic de vreo 5 ani, dar îl consideră depășit. Pasiunea tatălui pentru tâmplărie s-a transmis și fiului și au în plan un atelier complet unde să producă și mobilier. Deja au început cu mici comenzi. Atelierul va avea utilaje clasice de tâmplărie marca Wood IQ.

Zsolt este dovada că fericirea poate veni din muncă, din realizări care-ți bucură sufletul. Vorbește încântat de ceea ce face, de ideile pentru care se scoală în miez de noapte sau vine în zori la atelier. Face echipă bună cu tatăl său, se sprijină, se ceartă și se motivează reciproc. Gândește continuu soluții care să-i ușureze munca pentru că știe că oameni care să muncească cu dăruire se găsesc greu și este mai bine să se bazeze pe forțele proprii. Este un visător cu picioarele bine proptite în pământ.

Succes, Csuri bácsi !