The lonely sculptor who became an artist by chance

The story of the American sculptor John McAbery este aproape de necrezut. Modul său de viață, întâmplarea care l-a condus spre sculptură, detașarea cu care privește partea materiale și dragostea sa pentru natură și libertate te fac să crezi că ai de-a face cu o poveste hollywoodiana. Este însă viața de zi cu zi a acestui artist din întâmplare, așa cum îi place lui John să se prezinte.

McAbery locuiește pe malul oceanului Pacific, în partea de nord a Californiei, într-o cabană din lemn pe care a construit-o singur. Cabana are o singură cameră în care se găsesc o sobă cu lemne, care servește pentru încălzire dar și pentru cafea și gătit, o chiuveta, un pat, o masă cu un fel de prelungire (pentru lucru) și 2 scaune. Întreaga casă are aproximativ 100 mp. Baia este amenajată în exteriorul casei. Nu are utilități – apă curentă, gaze sau curent, dar pe casă are montat un panou solar de 50 watt care asigură energia electrica necesară alimentării unor becuri de 12 watt și a unui radio. Într-un astfel de spațiu trăiește John de zeci de ani.

În 1992, când avea 48 de ani și după 30 de ani trăiți pe malul oceanului, mergând ca de obicei să strângă gunoaiele aduse de valuri pe plajă, a descoperit o bucată de mahon având forma asemănătoare unui picior. A luat-o în cabană și a petrecut următoarele zile încercând să cioplească o lingură cu uneltele pe care le avea pe acasă. A descoperit că-i place foarte mult să facă asta, iar urmatoarele 6 luni a făcut linguri din resturi de lemn de diverse esențe luate de la un prieten tâmplar.

Chiar și după 6 luni în care și-a petrecut fiecare minut liber cioplind nu se considera un artist. Într-una din zile un prieten l-a întrebat dacă nu ar fi interesat să facă și lucrări de artă. Răspunsul a fost „nu”, dar ceva în mintea lui începea totuși să prindă contur. Văzând o scoică pe plajă se gândește să încerce să o reproducă. Prima încercare a fost acceptabilă, următoarele 4 erau din ce în ce mai bune, iar a șaptea avea pereții aproape translucizi. Au fost și câteva care și-au încheiat scurta lor viață în sobă. Mulțumit de rezultate a început să privească împrejur în căutare de modele.

Erau tot felul de forme ce puteau fi sculptate – păsări, scoici, plante – dar a început prin a încerca să reproducă o panglică răsucită. Primele încercari au sfârșit în sobă. Între timp a mai cumpărat scule, tot mecanice, lucrul cu ele fiind una din plăcerile noii îndeletniciri. Uneori modelele erau create cu ajutorul unor panglici care erau așezate în anumite poziții, dupa care desenul era reprodus pe lemn.

A lucrat așa timp de 2 ani, fără să considere că este artist, oferind din lucrări cunoscuților deoarece spațiul mic nu-i permitea să le păstreze pe toate. Din întâmplare, în octombrie 1995, John o cunoaște pe Gretchen Bunker, o tânără artistă ajunsă pe acea plajă din California. Gretchen este impresionată foarte mult de lucrările lui și având conexiuni în domeniul artei, trimite unele dintre ele în galerii de artă din Seatle, Santa Fe, Aspen și Los Angeles. Lucrările au succes, iar John McAbery devine în scurt timp, din simplu tâmplar, un artist cunoscut și apreciat.

Transformarea în artist nu i-a schimbat însă felul de a trăi. Singura schimbare a fost faptul că Gretchen a intrat total în viața lui, devenindu-i parteneră. Uneori ea îi face desenele pentru unele lucrări. Viața însă a rămas la fel de simplă, Gretchen însăși respectându-i solitudinea.

John McAbery continuă să lucreze cu scule manuale, el detestând zgomotul făcut de utilajele electrice. Lucrările sunt desenate pe lemn,

după care începe un proces lung de găurire și modelare,

folosind un fierăstrău japonez, rașpeluri, burghie, pile sau alte astfel de scule.

La început a folosit lemn de diferite esențe, dar cel mai bine s-a înțeles cu dafinul californian, fiind dur și elastic în același timp și având o bogată paletă de culori. Acum lucrează numai în dafin, pe care îl șlefuiește la final cu hârtie abrazivă cu granulația 600 și îl finisează cu un amestec de ceară de albine și carnauba.

John este un mare iubitor de natură. El lucrează numai cu lemn doborât de vânturi sau adus de apă. Continuă să trăiască în cabana sa din lemn și să curețe plaja de gunoaiele aduse de apă. Are același trai simplu, fără scule sofisticate, televizor sau telefon. O dată pe săptămână merge pe jos în orășelul apropiat, unde face cumpărăturile și își verifică emailurile.

Gretchen se ocupă de site, iar fiica sa de magazinul Etsy. Nu vrea să-și vândă lucrările în alt mod pentru că nu are nevoie de mai mult. Viața simplă care-i oferă bucuria de a aprecia și savura timpul, de a trăi cu intensitate descoperind și învățând continuu, este tot ceea ce își dorește. Marea bucurie este însă sculptatul în lemn și este recunoscător pentru momentul când, găsind bucata de mahon pe plajă, s-a hotărât să o cioplească. Fără acel moment ar fi pierdut cea mai creativă și mai plină de realizări parte a vieții.